1,813 matches
-
pohetice", vor trebui cândva lămurite, poate înțelegem pe ce drum ne aflăm de la o vreme). Aici trebuie să ajungem cu ancheta majoratului literar, la definirea, în toate planurile și în toate sensurile, a acestui loc al salvării, a acestui "acasă" axiologic, care explică de ce, în 1989, mințile noastre nu erau pline doar de propagandă comunistă. Chestiunea rezistenței prin cultură este redusă de obicei la niște povestioare cu "șopârle" ori cu "ascunsul după vișin". Vor fi fost și acestea, după cum vor fi
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
inventarea unui întreg vocabular, în replică la grandilocvența anacronică și sterilă a discursului oficial. Sunt, în acest vocabular, și tot felul de resuscitări, de altoiri cu elemente mai vechi sau mai noi. Redescoperirea poeticilor interbelice a permis preluarea bazei lor axiologice, care este una de tip liberal. Dar sunt și multe descoperiri proprii (e vorba de o mișcare liberă în interiorul paradigmei moderne), descoperiri greu de sistematizat, ce-i drept, pentru că, spre deosebire de postmodernism, ironia șaizecistă nu este uniformă. Una din bătăliile câștigate
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
cu absolutul. Cu toată impresia de gratuitate, lipsită de protocolul, distanțele și complicațiile teologice ale discursului mistic, poezia devine un fel de suflet, bun la toate, o înmănunchere vie de sensuri, pornind de la care se poate construi un întreg sistem axiologic. Pe iconii și poantele poeziei șaizeciste, cu mari brazde în imaginar, s-a articulat o dinamică a interpretărilor, a "traducerilor", adeseori și în faptă, nu doar în tâlc. Pentru acestea se cuvine o atenție specială. În condiții de supraveghere și
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
o bună companie interdisciplinară, acest du-te vino între tehnicismul poeticilor moderne și ancorajul metafizic al poeticilor premoderne s-ar putea să fie una din principalele surse de viitor în cercetarea literară. Implicațiile simbolice ale clasificării, analizele de determinism, modelajul axiologic, toate acestea impun Arca drept operă fundamentală, nu numai în literatură, dar și în multe alte planuri. La aceste "multe planuri" va trebui să fim atenți. Din împământarea istorică a comentariului, din acel aici-și-acum al perspectivei critice, naveta între diferitele
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
literaturii ca să producă modele de existență normală, să îi reînvețe pe oameni să se perceapă și să se accepte ca indivizi, cu tot ceea ce decurge din această condiție. Nu e puțin lucru. Aceasta a fost rezistența prin cultură, un "acasă" axiologic și o pedagogie a asumării de sine, construite pe un tâlc foarte adânc al mântuirii. Sunt întâmplări ale spiritului, aparent neeroice, pe nedrept confundate cu lașitatea. Trebuie reevaluate, nu numai pentru performanțele estetice, care nu au fost încă puse în
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
cooperare și comunicații libere: "Literatura universală, astfel înțeleasă, are în centrul său omul universal, exprimat în orice limbă, în orice literatură." În câteva cuvinte, ce înseamnă "ideea europeană" și cultura de centru? Democrație, libertate, drepturile omului, pluralism, liberalism, umanism, echilibru axiologic al valorilor, sinteza valorilor naționale și universale, lipsa complexelor, raționalism și spirit critic, toleranță, citadinism, pătură mijlocie și societate civilă, economie liberă de piață, stat laic, neconfesional, antidogmatic, antidiscriminatoriu la orice nivel. Deși cuvântul nu e folosit, e clar că
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
contemporană cu nici un tip, curent sau perioadă de artă care s-au succedat în timp. Nu aparține nici măcar Evului Mediu care a proslăvit-o inegalabil. Iată de ce orice instanță muzeală o va expune inadecvat. Fiind capătul imaginii, icoana poate răspunde axiologic nu numai de arta actuală, ci de întreg parcursul istoriei imaginii, inclusiv de acelea care o preced sau îi vestesc apariția. Însă alianța posibilă dintre prestigiul icoanei, plasat onorific și referențial, și cadrul unei instituții muzeale poate selecta și cântări
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
cărți, foiletonul - capătă tot mai multe forme ale interpasivității și ale desfătării delegate. Și aici este valabil principiul, născut din incapacitatea de desfătare, al distrugerii prin consumabilitate, care pune în locul consumului mărfurilor consumul ideilor." Consumul este ideologia neoliberalismului care suspendă axiologicul și critica valorilor, de fapt, le transformă în marfă de consum intelectual. Atitudinea artistică e, așadar, lifestyle, iar stilul de viață e tot mai puțin legat de social și de politicul propriu-zis: e trend. Ștergerea graniței dintre artă și viață
O ficțiune teoretică de stânga by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11968_a_13293]
-
mai popular are un management dubios, evocând un stabiliment similar (Studio 54) care a și fost închis în anii '80 din cauza fraudelor comise de patroni. Povestea începe cu două femei: una dintre ele, Alice (Chloe Sevigny) are și un sistem axiologic, dublat de ambiție, pe când cealaltă, Charlotte (Kate Beckinsale) se călăuzește exclusiv după țeluri. Evident, fata cea bună se pricopsește cu o boală venerică. Un critic de film comenta că, dacă Scott Fitzgerald (sau, în opinia mea, Nathanael West) ar învia
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
maximă și flască omogenitate, o massă de androizi. De parcă operele ar avea nevoie să fie apărate de părerile critice printr-o gardă de corp". Iritarea acestor rînduri e de înțeles. Împiedicînd lărgirea orizontului, conservatorii inculcă falsa impresie a unei "sărăcii" axiologice a poeziei românești. Ei poartă răspunderea unor veritabile "teritorii furate", "nu numai de concepția concentraționară, ci și, vai, de balcanica lene de a gîndi, de a simți și de a acționa". Marginalizarea la care i-au supus și îi supun
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
atenția asupra originalității și pionieratului barthes-ian, dacă Nicolae Manolescu urma îndeaproape dezideratul actului critic ca demers creator, precum și viziunea despre numărul infinit de interpretări, de cealaltă parte, Matei Călinescu, la fel ca majoritatea criticilor șaizeciști de la noi, condamna deschis relativismul axiologic barthes-ian. Renunțarea la judecata de valoare era nu doar o nucă prea „tare” pentru establishment-ul critic românesc de atunci, dar și o întreprindere mult prea periculoasă. De-a lungul întregului său studiu, Barthes împrumută postura comodă a cititorului, elaborând
„Ultimul“ Barthes și mistica intermitenței by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/2565_a_3890]
-
abandonul fără scrupule. Dragodan e confuz, nehotărât, în tot cazul, dilematic. Are însă în comun cu Don Juan un posibil complex oedipian nedepășit (cum spune teoria psihanalitică în siaj freudian) sau, pur și simplu, o anima puternică (în termeni jungieni). Axiologic vorbind, Noaptea soarelui răsare este romanul unui prozator din ce în ce mai experimentat. Ovidiu Pecican reușește să-l atragă pe cititor în plasa frământărilor protagonistului, făcându-l captiv, până la final, într-o lectură nu doar incitantă și fermecătoare, ci și instructivă: povestind despre
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
lumilor ține de iminență). Într-un timp al „pesimismului ironic”, directețea sistemului cultural liniar nu mai domină și nu mai controlează „codul natural”, căderea „axiomei ontologice a progresului istoric” duce la negarea, adică la desconsiderarea valorilor trecutului, la relativizarea tabloului axiologic de mîine, cu atît mai mult cu cît chiar știința ne arată că principiul cunoașterii este nu doar instabil, ci mult nesigur. După Nietzsche și, pe urmele acestuia, după Heidegger, din moment ce cuvîntul este făcut doar în parte ca să comunice, utilizat
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
în două volume intitulat Prelegeri de estetica Ortodoxiei (Vol. I Teologie și estetică; Vol. II Ipostazele artei), apărut în două ediții și distins cu Premiul Mircea Florian pentru Filosofie al Academiei Române. Ați mai publicat un volum cu studii și dezbateri axiologice intitulat Istorie și valori. Ați fondat și ați condus publicații literare și de cultură... Faceți parte din colegiile de redacție ale unor importante publicații. Cum explicați această atracție pentru diverse domenii ale artei? Vreau să spun, cum explicați excepționala varietate
„FENOMENOLOGIA EPICĂ A SPIRITULUI ROMÂNESC ESTE O CREAŢIE NECESARĂ” [Corola-blog/BlogPost/92567_a_93859]
-
fără o tradiție. Acesta este un adevăr axiomatic! Am respectat întocmai acest program. Revista a reușit să supraviețuiască, în mod aproape miraculos, în aceste vremuri vitrege pentru cultură, la care se adaugă un climat de o mare confuzie teoretică și axiologică, fără precedent. În această perioadă, au fost contestate și denigrate aproape toate marile valori ale culturii românești, începând chiar cu vârful spiritualității noastre: Mihai Eminescu și continuând cu Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi, G. Călinescu și alții. Revista ,,Lamura” a devenit
15 ani de la apariţia noii serii a revistei ,,LAMURA” [Corola-blog/BlogPost/92670_a_93962]
-
prezente de-a lungul a 43 de ani de literatură - precum constantele și noutățile lor. Și, mai presus de toate, ducând la capăt această întreprindere ce îmbină tematologia cu minuția structuralistă, Viorel Coman nu a uitat nicio clipă să situeze axiologic, să vadă din perspectivă istoriografică și să se bucure de norocul de a se simți, măcar pe parcursul faptei lui, locuitorul unei lumi pierdute și părtaș la misterele ei’’. Magister dixit ! Parcă așa se zice... Mulțumim, Domnule Profesor. DAN LUPESCU P.S.
DAN LUPESCU despre… FĂNUŞ NEAGU – Povestirile magice , de Viorel COMAN [Corola-blog/BlogPost/94141_a_95433]
-
mitologia fabuloasă a „Întoarcerii Domnului de Rouă”. Ca reper, Domnia sa spune: „Tradiția formează baza unei culturi, temelia ei. Nu există nicio cultură, acolo unde nu există tradiție. Acesta este un adevăr axiomatic, în aceste vremuri de mare confuzie teoretică și axiologică, în care tradiția este puțin respectată. Deci, prin întoarcerea Domnului de Rouă salutăm întoarcerea, revenirea la tradiție, care trebuie continuată și dusă mai departe”... Viziune de o înaltă apreciere. În contextul revenirii Domnului de Rouă își spun cuvântul și Adrian
„Domnul de Rouă” – o nouă revistă în cultura naţională română [Corola-blog/BlogPost/93133_a_94425]
-
lumii moderne materiile drept denominator comun pentru ceea ce omenirea de oricând și de oriunde a numit/numește/va numi/ bun, frumos, puternic, statornic, drept etc. Este vorba de o mutație de maximă amplitudine, căci opoziția materie vs. formă, ca reper axiologic, privește nivelul primar, gradul zero al transformărilor. Cade în sarcina istoriei artei ca, în rând cu antropologia simbolică, etnografia și filosofia culturii, să poziționeze simbolizarea prin materii sau, cum propunem de aproape trei decenii, simbolismul hylesic, între marile curente artistice
VALORI ȚĂRĂNEȘTI ÎN SCULPTURA BRÂNCUȘIANĂ [Corola-blog/BlogPost/93200_a_94492]
-
fi operat în alcătuirea listei d-sale de poeți, în care absențele stridente n-ar putea fi în ruptul capului compensate prin includerea unor autori evident mai modești. Mina marțială, faciesul încruntat, excomunicator contrastează violent cu productul oferit cu etichetă axiologică, asemenea unei persoane cu frac și papion, însă în pantaloni scurți. Gravitatea doctorală a expunerii programatice,pompa oficierii considerațiilor ce se vor apodictice nu izbutesc a atenua aerul de improvizație, de aleatoriu al selecției. Iată un șir de respinși, apt
Dificultățile unei "panorame" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8445_a_9770]
-
și scriitorii (creatorii de valori, în căutare de public și exegeți). Intră astfel în joc termenii unei piețe de idei și de interpretări, câțiva dintre factorii decisivi ai unei consacrări, ai dobândirii sau ai menținerii unui prestigiu, ai unui rang axiologic. Cu alte cuvinte, un colocviu național universitar de literatură română contemporană, dacă este bine gândit și bine organizat cum este cel inițiat de Andrei Bodiu, participă la fenomenul viu al consacrării unor valori durabile. Subiecții anilor anteriori au fost: Mircea
Ce s-a întâmplat de curând la Brașov? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8535_a_9860]
-
deschisă și lejeră, fără mari ambiții critice. Pe de altă parte, e de pus în balanță obiectivitatea atât de greu de îndeplinit, care înseamnă neutralitate față de diversele orientări estetice și politice ale scriitorilor și publicațiilor, dar și justețe a aprecierii axiologice, atât într-o formă explicită, cât și într-una indirectă, prin spațiul tipografic acordat. DGLR nu mi s-a părut afectat de excese subiective (o excepție ar fi articolul despre Gheorghe Grigurcu). Ba chiar pot spune că e prea precaut
O victorie filologică by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8577_a_9902]
-
final, imaginarul discursului poetic să-și fi arătat osatura, "trăsăturile de bază ale modului cum se structurează universul personal". (Sub)structura nu e însă totul și, pentru a nu-și pierde relevanța critică, tematismul se cere orientat și chiar cenzurat axiologic. Semnificative pot fi nu numai prezențele, ci și absențele. De pildă, mi se pare semnificativ că în volumul de trei sute de pagini al lui Dan Cristea numărăm, cu toatele, patru obiecții, din care trei apar... la poeți de calibru (Virgil Mazilescu
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
fost faptul că diversitatea s-a încadrat în taxonomii care, deși erau specifice fiecărui limbaj sonor, clarificau diferențele, atribuind fiecărui taxon un statut (cel mai adesea ierarhic) și proprietăți definitorii. Stabilirea unor ierarhii era suficientă pentru a legitima o ordine axiologică corespunzătoare unei ordini dictate de dispoziția de gust, perisabilitatea celei de a doua reflectând stabilitatea cele dintâi. Muzicologia romantică propunea o epistemă bazată nu pe diversitatea propriu-zisă, ci pe evoluția muzicii de la o formă la alta, de la o categorie la
Prudenta diversitatea by Liviu DĂNCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83974_a_85299]
-
coerent în desfășurarea „jocului” muzical. Joc, în sensul cel mai cultural al termenului<footnote Vezi Johan Huizinga, Homo Ludens - Ed. Humanitas, București, 1998, pp. 99-140 și 247-268. footnote>. Și aici universul ludic este total deschis: o eventuală intenție de validare axiologică a unui joc față de altul, fiecare legat de o semiografie sau alta a lecturii (în invenție) ar putea constitui un subiect interesant de cercetare. Dar suntem departe încă chiar și de preliminariile unui astfel de demers... Intenționăm ca în intervențiile
Logica Lumilor Posibile X ? modele structurale ? by Nicolae Br?ndu? () [Corola-journal/Journalistic/84191_a_85516]
-
Virtuozitate și speculație Liviu DĂNCEANU Nu cred că de la un anumit grad de virtuozitate în sus, diferențele valorice tind să se stingă, totul fiind permis, așa încât nimic nu mai poate tulbura ordinea axiologică din arta sunetelor. În primul rând pentru că virtuozitatea, fie ea interpretativă ori componistică, nu rezolvă decât problemele estetice și, eventual, cele psihologice ale muzicii. În nici un caz nu poate acoperi temele ce țin de nivelurile etic și spiritual pe care
Virtuozitate ?i specula?ie by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/84257_a_85582]