2,305 matches
-
secundă, două, - și aici trebuie să fac stop cadru și să reproduc două observații... Prima din dec. 1978, de la fața locului, cînd Suzy, mirosind bomboana, mi se păruse că seamănă cu Carmen din opera celebră cînd nefericitul de toreador îi azvîrle trandafirul, iar ea îl prinde din zbor, îl duce la nas și îl miroase melancolică, făcîndu-i ochi dulci... A doua observație, de azi, martie 2000, cînd bat rîndurile de față, după ce am văzut noaptea la televizor sărbătorirea actriței Elisabeth Taylor
Los Angeles by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17097_a_18422]
-
albastre, ochi verticali și triști/ Și alergii diverse la turiști// În labirintul păcii ce se-așterne/ Iști fețe mohorîte, rele, terne,/ Roboți de stradă asmuțind secrete/ Alcovuri pentru diletanți și midinete" (Ființa mitologică). Pentru a-și sublinia procedeul, autoarea își azvîrle nu o dată deriziunea asupra personajelor Olimpului, victime tardive ale unei demistificări operate cu programatică statornicie, ca o exasperare a antiidealizării: "În noaptea asta Pan cerșea în cer/ O linguriță neagră de piper/ Și apostolicele frunți cedară/ Prînz gratuit nebunului o
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
Friedrich Ebert") s-au referit la identitatea europeană, la faptul că, din punct de vedere cultural, aceasta e și identitatea noastră. Deosebit de apreciată a fost contribuția lui Vitalie Ciobanu, care a vorbit despre faptul că "bîlbîiala geopolitică a Basarabiei o azvîrle din nou spre vechiul centru imperial, boicotînd tendințele normale spre România și Europa". Concluzia Conferinței: PEN-Cluburile trebuie să demonstreze concret unitatea culturală de fond a Europei. Iar întîlnirea europeană de la Sinaia a fost o asemenea demonstrație.
PEN-Cluburile Europene - Argumente ale unei Europe Unite by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15961_a_17286]
-
și ce păstrezi în acest timp baroc al metamorfozelor pripite? Legitimă, întrebarea și-o pusese cu mult temei și Tocqueville. Iat-o într-o formulare emblematică: "Noi însă când ne-am desprins de starea socială a strămoșilor noștri și am azvârlit de-a valma în urma noastră instituțiile, ideile și moravurile lor, noi ce am luat în schimb?"3) Dar cine avea la noi răgazul, priceperea și perseverența să vadă și reversul parodic al medaliei mișcării istorice de modernizare rapidă? ~n perioada
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
sînt binevoitorii, ca I. Valerian, care scotea în anii '20-'30 Viața literară (au colaborat la ea G. Călinescu, Bacovia, Pillat) sau ca C. Banu care a editat Flacăra, tot pe banii lui. Nu există nimic mai nobil decît a azvîrli cu bani în cultură. Bogații iubitori de manele, lăutari și nunți somptuoase cheltuiesc pentru o singură petrecere cît bugetul pe un an al R.l. Totul e să-i faci să-și schimbe preferințele. Ceea ce e nespus de greu. Sau imposibil
La sfîrșit de an by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/15636_a_16961]
-
să aruncăm vina pentru toate aceste omisiuni pe incultura noilor înavuțiți: e vorba mai degrabă despre incapacitatea lor de a gândi în afara ideii de profit smuls! Or, bogăția reală constă tocmai în gratuitatea pe care ți-o poți îngădui. A azvârli cu banii într-un cazino este o defulare mai pe înțelesul miliardarului postdecembrist, pentru că a azvârli este opusul lui a smulge și deci, în esență, același lucru. Banii azvârliți, aruncați pe apa sâmbetei sunt de preferat celor reutilizați într-un
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
incapacitatea lor de a gândi în afara ideii de profit smuls! Or, bogăția reală constă tocmai în gratuitatea pe care ți-o poți îngădui. A azvârli cu banii într-un cazino este o defulare mai pe înțelesul miliardarului postdecembrist, pentru că a azvârli este opusul lui a smulge și deci, în esență, același lucru. Banii azvârliți, aruncați pe apa sâmbetei sunt de preferat celor reutilizați într-un circuit al donațiilor, pentru că miliardarul sărac nu cunoaște nici el foloasele reale ale banului. Plăcerea adevărată
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
ce înseamnă asta și nici franțuzul să înțeleagă cum am ajuns la formula bizară - așadar, în acea clipă a înserării telefonul redacției sună oarecum precipitat. Vestea pe care am primit-o ne-a smuls din brațele blazării și ne-a azvîrlit, nici ea nu știe prea bine unde, în cele ale ridicolului sau ale disperării. Depinde din ce punct de vedere privești problema. "Statuia lui Caragiale de pe Maria Rosetti s-a aflat în mare pericol. Hoții au vrut să o fure
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15751_a_17076]
-
după masa de la prînzi, pînă cel mult la miezul nopții al aceleiași zile, strict. Interdicția celor doi, amicală, deși vehementă, îl siliră pe criminolog să arunce restul de Kent mai de vreme de a fi ajuns, măcar, pîn-la jumătate. Mucul, azvîrlit pe nisip, acum cînd lumina orbitoare a soarelui de vară umpluse văzduhul, nu mai avu jocul acela al lui de artificii sau de semnalment de gară pustie... Profesorul cel tînăr, care pînă atunci nu se arătase prea vorbăreț, ținu să
Criminologul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16132_a_17457]
-
mod mai cuminte, cariera mea ar fi fost de proporții cu totul diferite: faimă, satisfacții economice, sociale și atâtea altele. Uite câteva exemple. Am continuat să scriu despre lucruri românești. (În România, au fost voci de nechemați care mi-au azvârlit acuzații contrare, dar nu le-am considerat vrednice de replică.) Aș putea spune că am publicat cam atât cât un institut întreg pe această temă. Făceam acest lucru în mod total "gratuit", nu era o obligație, nici măcar nu era o
Virgil Nemoianu - UN FENOMEN PRIMEJDIOS - UNIFORMIZAREA LINGVISTICĂ ȘI CULTURALĂ by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/16282_a_17607]
-
vezi în doliu, diavolița, pică..." Și câte și mai câte, clasice, purtate din gură în gură de generațiile ce se succedară. Nu-i prima dată când, în viață ca și în literatură, odrasla de neam mare, fie și presupus, se azvârle cu delicii perverse în existența imundă, în grai ca și în purtări; în cazul nostru, ridicate la cel mai înalt grad estetic. Stricăcioasă aplecare, lămurind poetul. Deoarece Mateiu Caragiale este, în primul rând, dacă nu numai, un poet de geniu
Mersul protocolar by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16472_a_17797]
-
nimic. Bărbatul mormăia doar, înverșunat pînă ce scoase un răget de animal înjunghiat și se prăvăli greu peste ea, care tăcu mîlc. Rațele la țară măcăne tare ca un fel de rîset grotesc, scuturîndu-și penele cu bătăi puternice de aripi azvîrlind stropi în sus. * Țipetele, chiotele cheflii ale unei nunți sud-dunărene semănînd atît de bine cu țipetele de durere, cu tînguirile, strigătele de disperare ale unei înmormîntări din același spațiu geografic. O țărancă beată, între două vîrste, purta în fruntea alaiului
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
eu și aș învârti-o, ajung tot la vorba clasică a lui nea Iancu: * în vechiul Cotidian, scriam tabletele noastre de scriitori, N. Balotă, N. Breban și cu mine. Nu știu dacă ceilalți doi au fost anunțați sau nu ne azvârliră pe toți laolaltă ca pe niște măsele stricate. Ce m-a frapat pe mine este că o lașitate generală puse stăpânire pe ceilalți ziariști din generațiile mai vechi, care au continuat să semneze, fără să le pese de excluși. Halal
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
director al revistei. Notița, în cazul pomenit, era... ori mi se păruse mie a fi ceva, așa, ca un impunător general de pompieri târând după dânsul o ditamai tulumbă, ca să stingă incendiul unei țigări, focul unui biet muc de țigare azvârlit pe asfalt; dată fiind disproporția dintre stingător și ce credea bravul general că arde... De atunci, nimic. Arată-te indiferent cu un autor român, ce se respectă, că pe loc se ofensează. Mărturisesc sincer, nici eu nu fac excepție!... Rănit
Mecanica lacrimilor (în loc de auto-recenzie) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11933_a_13258]
-
remarcabilă prin luciditate și prin aspirația spre o mărturie scriptică, de dragul copiilor, deși urmase doar cinci clase primare ("Caietul" său, deși evident purtînd un retuș stilistic, constituie un manuscris prodigios), nu era mai puțin o făptură pasională, îngenuncheată de greutăți, azvîrlită în lotul unor "dureri înăbușite". Iată acolada duios-absolutorie prin care o îmbrățișează postum fiul său: "Măritată de către autoritarul ei tată, la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
de zeci și zeci de milioane. Dar occidentalii nu-și fac probleme în ceea ce ne privește. Mai întâi că au încredere (sic!) în puterea noastră de supraviețuire, că doar am izbutit să scăpăm din infernul bolșevic în care am fost azvârliți cu larga lor contribuție. Apoi că încă nu reprezentăm un obiectiv de prim rang pentru interesele lor politico-economice și strategico-militare, chiar dacă scutul american antirachetă de la Deveselu va fi în curând operațional. Acum ca și altă dată, în pofida conflictelor din Ucraina
CARE PE CARE SAU ANGOASA ROMÂNILOR de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382728_a_384057]
-
ai acestei inițieri - reușite și ratate, în același timp - sînt aproape simultani. Ne aflăm în momentul confruntării celor doi. Deci al oglindirii "în direct" și chiar cu spectatori. În clipa în care se confruntă/se înfruntă, cei doi gemeni își azvîrl priviri ucigătoare, "de parcă ar fi gata să se arunce asupra dușmanului". Însă dușmanul e și Celălalt și propriul eu. Textul nici nu mai trebuie să o precizeze. E prea evident. În faza ultimă, aflăm că "Ludovic nu prevăzuse acest obstacol
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
măritată, de 19 ani; că știu și cum le chema: pă prima, Lenunța, iar p-a doua, Lucreația. Stăteau cu toții într-o casă acoperită de stuf, dacă vreți și amănuntu'ăsta; și după ce mai trase o dată din Kentul său lung, azvîrli țigarea, care, tot așa, rămase cu mucul arzînd pe nisip ca un semafor într-o gară pustie... Casa era singuratecă, avea un salcîm în față și-o groapă cu var, că văruiseră... Stuf vechi care nu mai era dămult galben
Diverse supoziții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16146_a_17471]
-
a pornit de la agresarea unui taximetrist de către doi inși care l-au lovit cu bâtele de baseball. Când victima și-a chemat colegii în ajutor, cei doi agresori s-au retras la Sacoșu Turcesc și, de după gardul unei case, au azvârlit cu pietre în taximetre, spărgând parbrize, ceea ce a determinat reacția violentă a șoferilor. Cercetările continuă. săptămâna infracțională În perioada 2-9 mai 2003, pe raza județului Timiș au fost înregistrate următoarele evenimente: distrugere - 1; braconaj piscicol - 1; tâlhărie - 1; vătămare corporală
Agenda2003-19-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280999_a_282328]
-
vulturi și de greieri, de râu și trandafiri, Ba chiar de noi, autorii acestei mascarade, Spărgându-ne urechea cu sute de tirade? Aș fi putut (orgoliu-mi era până la nori Și îmi punea mulțimea de demoni sub picior) Să le azvârlu-n față sfidarea mea supremă, Dacă n-aș fi văzut-o în ceata lor obscenă - Cum nu păliră-n ceruri arunci toți sorii vechi? - Pe zâna vieții mele, cu ochii-i neperechi, Care râdea cu dânșii în cor de-a
Charles Baudelaire - Din Florile răului by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/2678_a_4003]
-
biet cavaler zdrențuit, a râs el, chiar crezi că mă poți învinge? Atunci Don Quijote și-a scos paloșul din teacă și iar a atacat. Dar la fel de ușor, cu al doilea pumn, uriașul i-a smuls paloșul din mână și a azvârlit cât colo și cavaler, și bidiviu. Rocinanta s-a chinuit să se ridice în picioare. Cât despre Don Quijote, el a suferit o asemenea lovitură la cap, încât era cu totul amețit. Vai, Sancho, a zis Don Quijote, dacă nu mi se
J.M. Coetzee Copilăria lui Isus by Irina Horea () [Corola-journal/Journalistic/2719_a_4044]
-
alege eu pentru tine. Acesta este privilegiul meu. ALEX: Ba e al meu. Voi alege eu pentru mine. MINISTRUL: Vei alege greșit. ALEX: Cine știe ce e greșit? Doar Bog are secretul. MINISTRUL: De cine vorbești, de bătrân? A murit. L-am azvârlit. ALEX: De aceea e frig. (Lumina scade. Un vânt acoperă muzica. Ministrul iese râzând din scenă. Alex încearcă să se încălzească. Se ghemuiește pe jos. Se trezește în muzica Preludiului. Nu a fost decât un vis. Gol, este repede îmbrăcat
Anthony Burgess - Portocala mecanică by Carmen Ciora si Domnica Drumea () [Corola-journal/Journalistic/2624_a_3949]
-
optat pentru o narațiune simplă, scurtă (123 de pagini), cu număr de personaje redus la cinci camarazi de pescuit și de cafenea despre care vom ști ce li se întâmplă, dar foarte puțin din ce gândesc, ce simt; cinci vietăți azvârlite în „marea mută” expusă unei progresive sfârtecări. Acestora li se adaugă o tânără care-i așteaptă, ezitând în a alege, pe doi dintre ei. Romanul debutează cu infomații sumare. Undeva în nordul Franței, aproape de munții Ardeni, într-o zi de
La război ca la război by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/2755_a_4080]
-
Ion și cu mine, să facem așa cum ne tăia capul. Rezultatul a fost că tirajul revistei s-a dublat repede, că au apărut și s-au consolidat suplimente solide - Tehnium-ul șurubarilor și Modelism-ul lui Cristi Crăciunoiu -, că ne-am azvârlit apoi cu capul înainte în aventura almanahurilor, între care AA 1983 (publicat, firește în 1982) s-a dovedit o măiastră lovitură de imagine. Pentru revista noastră, pentru acea societate civilă care începuse să mișune în jurul nostru. În timp, am întins
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
până și îngerii, când poetul așterne cuvinte... Stelele stau în genunchi așteptând cu respirația întretăiată, aurora, obnubilată de luna fluorescentă. E timpul ca ruga să se înalțe „...ca tămâia înaintea Ta”. Un gest înălțător, prinos de roadă... Poverile lumești sunt azvârlite peste umăr, potcoave în vânt și se sparg de vitraliile pădurii. Noul început ne așteaptă cu ochii întredeschiși, cu brațele desfăcute. Deși veghea n-a contenit. Să ne bucurăm împreună, nu ne ajung lacrimile. Și nici cuvintele. Doar cuminecătura satură
Radu Botiş: „Ca tămâia înaintea Ta“ Editura Ariadna, Baia Mare [Corola-blog/BlogPost/92669_a_93961]