240 matches
-
cum a fost, iar el, iluminat de înțelepciunea populară a zis, așa a lehamite, și pentru alții: „De, mă, curva-i om!” Așa că vom avea niște prostituate instituționalizate, cu condicuță și o sumedenie de curve de lux, care se vor bâțâi în lumea bună, cu ștaif și lustru. Cât privește consumul de droguri, se speră să facem o nouă revoluție agrară, cultivând cânepă, numai că inițiatorii au uitat că din cânepă se fac și funii. Dacă pe firmamentul politicii românești n-
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
e liber și minoritar: avem un guvern comprimat ca număr de miniștri care gestionează câte două ministere, Domnul Boc e și ministru al Învățământului, producând vestea asta atâta bucurie, încât sindicatele au pus de-o grevă generală, de are să se bâțâie țara din țâțâni. Avem însă și o garanție consolatoare: doamna Udrea e ministru și la mediu; vom respira un aer pur, pajiștile se vor curăța de la sine, n-o să mai vedem peturi și bălării. Așa să fie! Guvernul acesta mic
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
ochelarii de pe nas și îi pun în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe o servietă în mână, bâțâind-o întruna, neajutorată. Georgiana îmi zâmbește încurajator și mă cercetează scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros discret de lăcră
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
oftat (în gând) și l-am invitat la masa mea „de lucru“. E o masă cam mare, demodată. Dacă vreau să-mi întind mâna, să-l mângâi, trebuie să mă aplec cu scaun cu tot (scaunul pe care oricum mă bâțâi întruna) și s-ar putea, neatentă cum mă știu, să-mi alunece scaunul. Asta mi-ar mai lipsi, să-mi alunece scaunul și să cad grămadă la picioarele me sei. La picioarele lui. Pentru o clipă, mă și văd ghemuită
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privește la fel de grav ca mai înainte. Apoi, deodată, fără ca nimic să prevestească schimbarea, izbucnește într-un hohot de râs incontrolabil. îi văd lacrimi în colțul ochilor și, nu știu de ce, mă apucă și pe mine râsul. Râd, continuând să mă bâțâi pe scaun, și inevitabilul se produce: alunec pe podea, la picioarele mesei. La picioarele lui Eduard. îi văd șiretu rile cafenii de la ghetele maronii (i-am interzis să se descalțe când a intrat în cameră, deși schițase gestul, politicos). Văd
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu tine de 1 Mai... dar am o grămadă de timp. Sunt mai bine de două luni până atunci... Da, mergem sigur! Vreau să-i propun să batem palma, ca doi camarazi. Abia atunci îmi dau seama că mi-am bâțâit fără încetare servieta în mâna dreaptă. îmi strâng buzele și-mi mut servieta în mâna stân gă. în ochii până atunci cercetători ai lui Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
-l ia în vizor tocmai pe Eduard, care de-abia a început să ardă? Dar ce mă înspăimânta dincolo de orice era căderea. Cum să cadă un om căruia îi plac înălțimile? Poți să cazi de pe scaun, ca mine, când te bâțâi prostește, poți să aluneci pe gheață în mijlocul străzii și să cazi în mod caraghios, stârnind hohote de râs în jur, poți să ți scrântești piciorul când dai peste o denive lare neașteptată pe trotuar... Dar asta-i o nimica toată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ei băiețos, care ră sună ca o muzică suavă în urechile lui. Ești singur? Pot să intru? Era agitată și îl scormonea cu ochii ei adânci prin oche lari. Avea o pungă de plastic în mână, pe care o tot bâțâia pe lângă șold. — Sunt sin-gur, o liniști Bobo, răgușit. Tata e la spital și Edi nu mai vine prea curând. — Aha! rosti Clara, scurt. începu apoi să turuie, ca o bandă de magnetofon: — De când m am mutat în partea cealaltă a
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică house la căști. Din când în când, își rodea un ghiile și continua să se bălăngăne pe scaun și să fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fredoneze ne păsătoare, fără să le vadă și fără să le audă. Clara își aprinse o altă țigară și sorbi din cafea, privind la Iulia ca atrasă de un magnet. „De când a venit își tot roade unghiile și se tot bâțâie pe scaun“, își spuse ea, mirată, „nu s-o fi plictisit? Ce copil plin de metehne! Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Oare nu mai vine înghețata aia?“ Georgiana mai luă o țigară din pachetul Clarei și și-o aprinse cu un gest nervos. — Mami, n-ai voie să fumezi! mormăi Iulia, pe neașteptate, oprindu-se din fredonat, dar continuând să se bâțâie pe scaun și să-și roadă unghiile. Ia mai lasă-mă cu cicăleala ta! Ce să zic! S a găsit oul s-o învețe pe găină! răbufni Georgiana, continuând să pufăie din țigară. Până la urmă, veni și înghețata Iuliei. Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Băși. N-au comentat de niciun fel și au ușchit-o rapid, pătrunși de importanța misiei lor. Dom' șef de catedră stătea plăcințit într-unul dintre fotoliile jerpelite din cameră, având un aer exagerat de mofluz. Din când în când bâțâia din cap, destul de misterios, fiindcă nu ai fi putut interpreta mișcarea asta ca fiind una de aprobare sau de negare. Tot cam la aceleași răstimpuri ofta. Deodată, ușa se deschise și prin ea pătrunse madam Săvulescu, amica lui Băși, jupâneasa
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
memorat pagini Întregi din Finnegans Wake. Și eu, când sunt Întrebat de Finnegan, Îmi place să răspund că o păstrez s‑o citesc la casa de bătrâni. E preferabil să pășești În eternitate cu Anna Livia Plurahelle decât cu Simpsonii bâțâindu‑se pe ecranul televizorului. Mă Întreb ce cuvinte să folosesc pentru a descrie spațiosul, frumosul apartament al lui Ravelstein - baza lui din Midwest. N‑ar fi potrivit să‑l Înfățișez ca pe un sanctuar: Abe nu era nicidecum un fugitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
primar. Așa mă avertizase Ravelstein. La vremea acelei vizite, Ravelstein venise la mine din Hanovra, pe autostrada interstatală 91, riscându‑și viața Într‑o mașină Închiriată. Mișcările lui erau prea necoordonate pentru a conduce În siguranță pe o autostradă - se bâțâia la volan. Relația lui cu vehiculele se rezuma la aceea de pasager - era mult prea nervos. Și nu‑i plăcea viața la țară. Afirma, repetând spusele lui Socrate redate În Fedru, că un copac, oricât ar fi el de frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ieși la suprafață ceva forme femeiești. La fiecare apariție a ei, bărbații își făceau semne și râdeau pe înfundate. Îi aruncau apoi, cu voce insinuoasă, complimente deocheate, la care Nuța râdea încântată, arătându-și dantura colorată cu dinți de aur. Bâțâia din picioare ca un bărbat ce-și scutură pantalonii, se întindea mieros spre ei, convinsă fiind că frumusețea și unduirile trupului său erau unice pe mapamond. Luana făcu greșeala să-i spună că îi place inginerul Noia. Așteptându-se s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
gusturi și păreri. Un lucru, însă, le apropie: sentimentul, naiv și contaminant, al unei revelații. Un friguros apocaliptic, Alecsandri, reconstituind iarna din viziuni ale naturii distorsionate de un sculptor nebun, proiectant de mausolee înghețate, cu tot cu efecte speciale, și un funcționar bâțâind, Topârceanu, sâcâit, mai mult decât amenințat, de frig și ceață, se despart cu aceeași bucurie aproape comică de „zilele babei". Iată întoarcerea cocostârcului, așteptat cu nerăbdarea insomniacului care nu știe dacă se mai face dimineață: „El vine, se înalță, în
Două primăveri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6466_a_7791]
-
în când. Știi tu. Dar se distra și el într-un fel. Pentru Tommy mă rog. Bătrâna aproape că era să omoare chefu când a pus un disc cu nu'ș ce dameză cântând Because, și apoi s-a dus bâțâindu-se pe picioare la Suzy și a pupat-o de-a albit-o și Suzy încerca să-și îndese un sandviș cu salam în gură și nu putea să mestece pentru că bătrâna era călare pe ea. Dar Roberta ne-a
Hubert Selby Jr. - Ultima ieșire spre Brooklyn by Adrian Buz () [Corola-journal/Journalistic/6114_a_7439]
-
cu onoruri, posturi importante, academie, cu farmec, cu elocință, cu spirit. Cine se lasă criticat, ba chiar înjurat, înseamnă că este cineva, că are de unde, are adâncimile sale... Se zice că o dată însuși Stalin... Oaspetele, nu se știe de ce, se bâțâi brusc pe loc. Marquez tăcuse rozându-și mustața sălbatică. Apoi oftă ca pentru el murmurând: Va să zică afaceri... scriitorii dvs. dau lovituri financiare... Bravo lor Ce șansă pe ei Balzac,... săracul... săracul Balzac în fine răzbunat.
Și columbianul râse feroce... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13983_a_15308]
-
inșilor duri, înapoiați, neînvățați, - învățați numai cu bezna. La momentul oportun, "dialecticianul" din Oltenița le-a făcut semn să vie, să-l ajute, să-i rezolve problemele, și ei veniră, acușica... Adresându-le și felicitări, dupe aceia de către cel ce bâțâia dîn cap și da din mâini... "nu mai da din mâini... nu mai da din mâini..." striga lumea, vorbele mulțimii de epocă ce rămaseră în istorie, aceia se retraseră cu înfumurarea lor proptită în bâte. Dar mai veniră ei o dată
Eliberarea șefului vișiniu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9682_a_11007]
-
zăpada la soare la cel mai simplu acord al chitarei lui Elvis începând să depene Jailhouse Rock. Îi sunt dator vândut negrului orb care ne dădea bucurie și speranță din întunericul lui străfulgerat de geniu. Râzând din toată inima și bâțâindu-se cum numai el știa să o facă, omul acesta, sau mai bine zis această rară pasăre cântătoare, și-a depășit crunta condiție umană, epoca marcată de sfâșieri, sfârtecări, confruntări, spaime, servituți și cortine de fier, și s-a topit
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
important chiar decât munca însăși. De aceea, viața românului este o veșnică dare de seamă. Fizica existențială a românului e cumva aparte. Curioasă. Plăcut opozitorie, ca un oximoron simpatic. Românul, în general, nu are stare. Când stă pe loc, se bâțâie. Și dacă stă, stă pe ghimpi. E nestatornic. Și anxios. Tare sucit. În toate. Dar, deși urăște etic somnolența, el respectă cu religiozitate tânjala. Nu are grețuri filosofice, dar iubește dezinteresat lâncezeala încruntată. Este dinamic, se agită și se frichinește
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
și taciturnă cu spatele la oglinzi mă deschid ca un dulap sub privirile cocoșate ale bătrânei molii n-am idealuri care să mă poarte dincolo de trupul excita(n)t al lucidității sunt opacă precum geamurile unui club rău famat sufletul mi se bâțâie în lumina roșie a desuurilor iar dacă ne-am trimite demonii la un suc și-un vin în colțul ispășirii lumea poate ar deveni mai bună pentru o noapte pisicile albe-ar aluneca atunci pe bordura scării în spirală ca
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
enorm pe atunci, Dumnezeu știe de ce. Primate intermediare între omul alienat al trecutului capitalist și omul nou al viitorului comunist, cu părul pieptănat cu creastă de cocoș, purtând cămăși cu gulerul înalt, pantaloni strâmți și pantofi cu talpa triplă, ne bâțâiam nepăsători la sfârșit de săptămână pe ritmuri sud și nord-americane în subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul muncitor. Eram noua
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
suflet. Mă uit în ochii femeilor și amețesc întruna. - O, Doamne (mai răbufnesc uneori), greu e să-mbătrânești! Tinerii strigă după tine pe stradă The Mask, vârstnicii nu te recunosc, tu nu ești de-al lor, veșnice nematur care asculți, bâțâindu-te, rock-uri. Banchet dat în onoarea lui Petre Stoica; vechiul menu găsit într-un sertar. 1) Infusum coffeini, fortissimum, purissimumdulcissimum 2) Spiritus prunorum Valensis, consolatio animi 3) Venum album Montis-Magni, tristitiae antidotum 4) Vinum rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
pun culori deschise, cobor scara; cu motanul înaintea mea. Mic dejun clasic, ca ieri, ca mâine; slujnica aduce tava și porcelanurile, Marica toarnă în căni. Mă uit la mâinile ei - la vârsta asta ar trebui să-i tremure, să-i bâțâie cât de puțin. Nu, mâinile îi sunt ferme, rigide. Ca și vocea. Mai mult de o jumătate de ceas îmi ia îmbrăcatul pentru oraș. Mereu întârzii în alegere; alți pantofi, alte mănuși, alte pietre. Nu poți fi văzut cu aceleași
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]