727 matches
-
atît vrea el să... Mai dau 100, plusează Datcu. Încă 300, dacă nu..., nici vorbă. Bine, veniți mîine. Datcu v-am spus că este foarte deștept. A înregistrat totul ca la carte, și audio și video. Banii înapoi, băiatu'! Dar..., bîiguie inspectorul. Și două sute bonus. Știi, cheltuieli cu logistica. Cenușa s-a cărat, banii s-au luat și natura a împrăștiat-o peste sat, apa a dus-o pe Apa Sîmbetei. Deștept om Datcu ăsta! Păcat că-i cleptoman. Șmanglitorul Oboseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
tare foame, ia și mănîncă, i-a spus el ungurește. Cum, s-a minunat prizonierul, nu sînteți german? — Ce importanță mai are În vremurile astea ce limbă vorbim și la care Dumnezeu ne Închinăm?... Te duci acasă, nu? Unde? — Acolo, bîigui prizonierul. — Vin cu tine pînă la Ghilvaci. De acolo, te descurci sin gur, eu trebuie să merg mai departe. Pe tot drumul ăsta, nu uita că ești prizonierul meu! Și nu mă dați pe mîna jandarmilor? TÎnărul Îmbrăcat În uniforma
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de mitralieră. Tremuram tot de atenție și de curiozitate: — Cum, cum ai spus, tată? Mai descrie o dată instalația electrică, n-am Înțeles prea bine... — Mă, tu abia aștepți să le torni altora tot ce-ai auzit de la mine! — Nu, am bîiguit, pentru că să vezi... Lasă că te știu eu. Nu te-am auzit cu cît drag poves tești Întîmplări din astea, mai neobișnuite?... Le mai și Înflorești cîteodată, numai să-ți iasă cum Îți place! — Uite, Îți promit... Nu mai promite
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
consemnat totul și un „la revedere“ adresat numai mie cu apelativul „domnul de la București“. Nume nu mai aveam, graba lor de a dispărea le tulburase serios ținerea de minte. Muzicologul și solista, uimiți pesemne de plecarea abruptă a celorlalți, au bîiguit cîteva amabilități de final și ne-au lăsat singuri În sala rece. Nu mă dumiream nicicum de unde s-o iau pe nou-ve nită. Nu o identificam și pace. Creierul Îmi lucra la turație mărită, dar poate frigul, poate picatul ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Păpădie. În rusește, se Înțelege. Rusul, cu ochii holbați, care Îi jucau ca mărgelele, nu a răspuns. „Nu vrei să vorbești? Ai Înțeles ce te-am Întrebat sau nu? Privește aici!” - i-a arătat Păpădie automatul. Prizonierul a Început să bâiguie cuvinte de neînțeles. „Amice, așa ne Înțelegem ca turcu’ cu chistolu’. Ia-o domol și spune ce căutați voi la podul nostru?” După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nimic, m-ați înțeles ! ? Iar noi, medicii, suntem aici ca să prelungim, iar nu să scurtăm vieți. Obrajii profesorului s-au împurpurat ușor, iar cei ai Dorei au devenit mai albi ca halatul lui. Ea nu găsește nimic mai bun de bâiguit decât : Vă cer scuze, nu am vrut să spun că... Nimeni însă nu mai ascultă scuzele ei, căci suita a și ieșit din salon. Dora mototolește foaia inutilă care a declanșat o reacție ce numai favorabilă nu îi poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Profesorul s-a simțit un moment ceva mai ușurat având impresia efemeră că privirea fiului lui poate însemna un consimțământ din partea-i și, prin el, din partea mamei dispărute. Simțământul de ușurare ar fi fost real dacă Justin nu ar fi bâiguit în acel moment, cu o voce poticnită, singurele vorbe rostite în spital : "Dumnezeu nu există", la care tatăl a murmurat cu greu răspunsul ce îl mai dăduse odată : "Să încercăm să Îl descoperim împreună, fiule." Efortul profesorului de a-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
care ne despart de începutul începutului și indiferent de ce va fi să mai fie de acum încolo, aceasta este clipa noastră la care am visat în tot acest timp nemăsurat de lung în care te-am așteptat. Și ea, Ștefana ? bâiguie Dora. Și el, Matei ? bâiguie Dragoș. Victor, rectifică, abia șoptit, Dora. Ei nu sunt aici, Dora. Aici, în clipa asta, există doar copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
începutului și indiferent de ce va fi să mai fie de acum încolo, aceasta este clipa noastră la care am visat în tot acest timp nemăsurat de lung în care te-am așteptat. Și ea, Ștefana ? bâiguie Dora. Și el, Matei ? bâiguie Dragoș. Victor, rectifică, abia șoptit, Dora. Ei nu sunt aici, Dora. Aici, în clipa asta, există doar copiii de atunci. Băiețelul de atunci în care începea să curgă seva bărbăției care îl înfiora și îl neliniștea când simțea urma degetelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să comunice cu dânsa, de atâtea ori primea niște răspunsuri neclare și încet rostite, din care nu pricepea mai nimic. De altfel, foarte greu te puteai înțelege, în acele grele momente, cu Victoria. Dacă o întrebai un lucru, oricare, ea bâiguia ceva vag, confuz și cu neputință de deslușit, încât se comporta întocmai ca omul care, visând cine știe ce minunății, vorbește te miri ce, bolborosind încetișor în somn și scoțând doar niște sunete frânte, deloc clare. Totuși, ori de câte ori băiatul îi propuse convingător
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Fray Emilio Bocanegra Își poate permite anumite lucruri, ca om al Bisericii cu o mare influență la Curte. Dar pe alții i-ar putea costa capul. Zicând acestea, Îi adresă lui Alquézar o privire semnificativă și teribilă. — Înălțimea Voastră știe, bâigui secretarul regelui, schimbându-se iar la față, că Îi sunt cu desăvârșire credincios. Favoritul Îl privi cu o ironie nesfârșită. — Cu desăvârșire? — Întocmai, Înălțime. Credincios și folositor. Atunci află, don Luis, că am umplut cimitirele de colaboratori cu desăvârșire credincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la asta mă gândeam eu pe când mă legănam cu Marieta în casa ei bogată din cartierul select bucureștean în timpul foametei din 1946... ea având frigiderul încărcat de bunătăți... și ea țin minte clănțănea înfrigurată și șoptise nesățioasă... istovită... abia mai bâiguind... tu... satisfied love... unsatisfied love... ce îi spusesem eu înainte de... versurile lui T. S. Eliot pe care le știam pe de rost de la un coleg care făcea engleza... The torment of unsatisfied love... the greater torment of satisfied love... chinul
"General Motors" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7956_a_9281]
-
sălile Caselor Noi și a ajuns, teribil, până în garaj, răsturnând canistra de combustibil pe care Octávio Cerdeira încerca să o desprindă de celelalte. Revenind la ușa de intrare, medicul l-a zărit pe Amoroso, cu căpățâna lui înclinată spre stânga, bâiguind ceva. N-a avut nevoie de cuvintele servitorului ca să știe că dacă acesta se afla atunci acolo era pentru că urletul cumnatei însemna despărțirea ei de lume. Indecentă, spre deosebire de Encarnaçăo, sora ei, întotdeauna atât de blajină în viață ca și la
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
după ce m-am îndopat cu pornografie, valoarea acelei scene de sexualitate și de răzvrătire comunistă. Pentru mine și pentru d-na Toltea a fost o secvență cu urmări îndelungi. A doua zi, pe un coridor luminos, d-na Toltea a bâiguit un fel de scuză, de genul că nu se aștepta ca filmul să fie de o așa factură, apoi, din ziua aceea nu s-a mai putut uita la mine. Intra în clasă, ținea lecția și privea pe lângă urechile mele
Previziunea d-nei Toltea by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7159_a_8484]
-
reconstituie din spațiile, mai largi sau mai înghesuite, în care se pierde în fiecare zi, dar ajunge să le schimbe rostul, să le facă să se abată unele spre altele, ca printr-un ciudat efect de masă. „Să fim tandri, bîigui poligonul cățelu lipindu-și irișii/ de șoldurile voluptoase ale autobazei din filaret/ să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu/ să fim tandri, mai zise o muscă.” (Să ne iubim, chera mu...) Vraja, de bună seamă, nu ține
Encore! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5916_a_7241]
-
se mișcă oarbe și slăbite pe antebrațul lui, pipăindu-i mîneca bluzei. - E ca și cum ar fi fost anesteziat, șoptește Avram, nu știu de ce și nu înțeleg prea bine. Apoi tu vii la mine și mă rogi să te ajut. - Da, bîiguie ea. - Trebuie să-l ducem împreună undeva, murmură Avram. Nu știu unde, nu înțeleg de ce. Îl purtăm pe brațe, între noi, tot timpul. E ca și cum ar avea nevoie de amîndoi pentru a ajunge acolo, nu-i așa? - Da. - Numai noi doi îl
David Grossman - Pînă la capătul pămîntului by Ioana Petri () [Corola-journal/Journalistic/4828_a_6153]
-
făcut deja analiza, repetă cu o voce gâtuită Evsei Lvovici. - Ai un număr suficient de globule roșii, spuse nemulțumit vraciul, dar, știi, nu e bine ca în timpul serviciului... - Poate ar trebui într-adevăr să-l consult pe profesorul Nevstruiev, nu?, bâigui Evsei încercând să insufle viață în sufletul laș al lui Ptașnikov. Dar în clipa aceea se auzi din cabinet vocea lui Cain Alexandrovici, și vraciul țistui speriat la Ioannopolski. - Vrei să mă dea și pe mine afară?, zise el implorându
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
nimic, decât - poate - o înțelegere adâncă și totală a vieții părinților lor. Dar cine are o asemenea înțelegere? Misterele părinților noștri continuă în viață, orișiunde. (Apare, mult prea repede, chelnerul. Aduce cafelele. E gata-gata să verse una din cești. Încurcat, bâiguie câteva scuze. Petru Popescu profită de întrerupere și îmi amintește - răbdător, politicos - că, peste mai puțin de o oră, trebuie să fie în Sala Mare a Primăriei din Oradea, la o nouă lansare. Stărui, totuși, rugându-l să realizeze un
Petru Popescu „Coșmarul vieții mele era să nu mai pot scrie...“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/6648_a_7973]
-
literaturii române ar ptuea avea un capitol stufos despre ce vorbeau între ei scriitorii, în timpul vieții. Drama este că vocile sunt în așa fel făcute, încât ele dispar odată cu purtătorii în neant. *** ... Sadoveanu vorbea puțin. Cu Rebreanu, te plictiseai. Bacovia bâiguia. Blaga, - mut ca o lebădă. Tăria lumii interioare, fascinația realului, ca și a ficțiunilor anulează oralitatea. De unde și simplitatea aparentă a operelor, ca și vorbite. Contrar veleitarilor vorbăreți, al căror scris căznit pretențios pare o vorbire în dodii, artificială, nefirească
Scriitoricești by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6624_a_7949]
-
pierdut conștiința apartenenței la rangul existențial cuvenit coribanților. Definiția poeziei dată de abatele Bremont, consacrată la noi de prelegerile de estetică ale lui Călinescu („poezia e treapta premergătoare rugăciunii") surprinde tocmai miezul mistic al trării poetice. În loc să se roage, poetul bîiguie sunete cadențate, sensul lor fiind ininteligibil și totuși transmițînd ceva: o emoție pe care cititorul o percepe sub forma unui fenomen intelectual, adică o mișcare pe care imaginația cititorului o articulează după reguli intrinseci minții sale. Nu există emoție decît
Dicteu din înalt by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6355_a_7680]
-
tăios și energic, încât hotărârea lui nu lăsa loc niciunei îndoieli. Delia clipi de câteva ori, ridică din sprâncene scandalizată și uimită, își încrucișă brațele pe piept de parcă s-ar fi așteptat la o agresiune și nu putu decât să bâiguie: - N-oi fi vrând... Horacio se dădu câțiva pași înapoi, ridică o mână și, arătându-i ușa cu degetul, spuse calm: - Fii amabilă. Trebuie să mă îmbrac. Era atât de ofuscată, încât de-abia reuși să găsească un răspuns. - Eu
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
În camera de hotel, în timp ce despachetam, ne evitam privirile. La restaurant, dar mai ales în barul de noapte, ne-am sărutat pentru prima oară. Am încercat să-i spun ceva, dar, fără să știu nici eu de ce, m-am trezit bâiguind altceva: Cu logodnicul meu nu m-am protejat niciodată... M-am mirat și eu, dar cuvintele nu le poți lua înapoi. După cum mi-am amintit mai târziu, tocmai vorbele acestea au topit răceala care se instalase între noi. Îmi privea
Ismail Kadare - Accidentul () [Corola-journal/Journalistic/5548_a_6873]
-
-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-o limbă simplă, lipsită de obscurități, atîta doar că lexicul nu-l ajută deloc, de unde și senzația că asiști la chinurile unui iluminat care, în loc să-și exprime gîndurile, mai degrabă le bîiguie. La Celibidache putința nuanțării a rămas în urma harului muzical, dirijorul rostind fulgurații pe care nu le poate aduna într-o teorie, acesta fiind motivul pentru care, după decenii de cursuri ținute în diferite metropole ale lumii, a renunțat să-și
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
pe harta Europei anul trecut, când el și Antonescu au încercat să preia puterea în stat prin forță, acum România era Coreea de Nord. Ce repede a uitat dl. Viorel Ponta cum stătea cu capul plecat vara trecută lângă Martin Schultz și bâiguia: "da, domnule Schultz, aveți dreptate, așa o sa facem". Ce repede a uitat premierul că a primit vara trecută o "to-do-list" de la însuși Barroso și nu mai știa cum să îi intre în voie. Atunci nu eram pe harta Europei, domnu
Lăzăroiu: "Ponta a uitat cum stătea cu capul plecat lângă Schultz" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35642_a_36967]
-
Consilierul prezidențial Sebastian Lăzăroiu anticipează cum va decurge dialogul dintre premierul Victor Ponta și PDL. El scrie, pe Facebook, că "scriptul lui Ponta e deja scris". Consilierul nu are cuvinte de laudă nici pentru PDL, despre care scrie că "va bâigui ceva".
Lăzăroiu: Cum va decurge dialogul PDL-Ponta și ce va spune premierul by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/35778_a_37103]