732 matches
-
fâlfâiră ușor și imaginea lui dispăru ca un punct luminos în necuprinsul oceanului azuriu. - Mamăăă, ce cheste! Nimeni nu știe că inorogii are aripi! Eu am aflat primul... Mă voi numi de acum Marele Inorog Înaripat... Hai, că-s tare, bâiguia regele, stând încă prăvălit lângă tulpina zgrunțuroasă a stejarului... Marele Armaș, oarecum impacientat de absența prea îndelungată a iubitului său stăpân, se întoarse către Marele Hăitaș și îi spuse: - Băi, Axinte, vezi, bă, unde-i boosu’, că-m’ bag picioarele
VÂNĂTOAREA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1234 din 18 mai 2014 by http://confluente.ro/Mihai_batog_bujenita_1400432417.html [Corola-blog/BlogPost/350528_a_351857]
-
discutați situația elevului și-mi spuneți apoi la ce concluzie ați ajuns. Văleu! Am pus-o, vorba lui Gicuță. Acum să te văd, madammme! După ce-am trecut prin toate culorile semaforului, încerc să-mi recapăt ritmul normal al respirației, bâiguind scuze palide între două expirații ce par să nu se mai termine. Țâcă,... ăsta, dom’ profesor pare să nu observe că eu am o problemă anatomo-fiziologico-patologică și ține morțișsă-mi dea amănunte despre incidentul care-a dus, conform diagramei cauză-efect, la
LUNI, LA PRIMA ORĂ de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 668 din 29 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Luni_la_prima_ora_florentina_loredana_dalian_1351517438.html [Corola-blog/BlogPost/342202_a_343531]
-
ți-am promis și am venit să stăm de vorbă...Am rezolvat sarcinile de... - Lasă-le încolo de sarcini... Îmi dai voie? a întrebat-o după ce deja o cuprinsese în brațe pe după umeri. - Nu știu ce să zic... Dacă tu vrei..., a bâiguit Anca în timp ce trupul se oferea de voie și capul i se lăsa încet pe spate. Sărutul a venit de la sine, după ce a strâns-o la piept și i-a suflat ușor, ca o boare, în zulufii de pe lângă ureche. Ea s-
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_16_.html [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
da! Bine, nu chiar..., dar nu te speria tu! Am auzit așa, din întâmplare, că ai, mă rog, că aveți, tu și soția ta, o fetiță, nebotezată... - Eiii...,doamnă...! Da și asta nu-i tot..., că ar mai fi și..., bâigui Costel, de parcă ar fi dorit să mai spună ceva, dar o anumită teamă îl reținea ori, poate, își orânduia ce și cum să spună, în timp ce își ștergea ochii sau își sufla nasul, privind în lături și, mai mult, în pământ
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1421619855.html [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
ochii, după care se contopi cu cea mai vie și superbă lumină ce i-a fost dat să vadă vreodată. Zări o siluetă apropiindu-se de el și simți instantaneu un sentiment imens de iubire care-i umplu neființa. - Isus ? bâigui Popescu fericit de Marea Întâlnire. - Nu, îi răspunse ființa de lumină. Eu sunt Budha. Isus se reface într-un superb complex rezidențial în raiul creștin, având un binemeritat concediu de odihnă. - Bine, dar... - Și acum, continuă cel ce se dădu
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1465593319.html [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
marele Iehova pe sfântul munte Sinai, acela de a nu ucide. Și - colac peste pupăză - ai comis și cel mai mare păcat biblic : ți-ai omorât propriul trup material. Sinuciderea este un păcat de moarte printre creștinii mei. - Dumnezeule mare, bâigui Popică Mardeiaș, alias Lhassa Dorzho, alias Muhammad Karu Aliba, dar eu am fost ascultător de fiecare dată, am fost .... - Da, îi răspunse Isus. Foarte bine spus: ai fost. Locul tău nu este aici sus, ci jos, în iazul veșnic de
LĂSAŢI ORICE SPERANŢĂ ÎN ASTRAL, VOI, CEI CARE INTRAŢI ÎN VIAŢĂ ! de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1465593319.html [Corola-blog/BlogPost/381407_a_382736]
-
îi pasă de cealaltă, i-a fost simpatică văzând-o cu cât drag îi privește copilul, însă acum, descoperind că are o afecțiune psihică nediagnosticată, îi vine să-i întoarcă spatele - Ăăă ... ce s-a întâmplat ... ? Cum a venit ... nenorocirea ... ?, bâiguie Alina. Andrada își îndreaptă bățoasă spatele și-i aruncă sarcastic vorbele, cu aerul că, pedepsind-o astfel pe străină, îl pedepsește și pe cel dus, pe Liviu: - Venea dintr-o delegație. Era noaptea târziu, iar un șofer beat, ieșind din
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 by http://confluente.ro/Voichita_palacean_veres_voichita_palacean_veres_1372605133.html [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
te vadă. Mai mult ca sigur că te va cere acasă. E un lucru nemaipomenit. Mă bucur pentru dumneata. Acasă? Acasă la cine? Acasă la mine? Ce frumos răsună aceste cuvinte! Îi vine să chiuie de bucurie. Reușește doar să bâiguie: Da, mulțumesc. Pe urmă vestea a zburat din gură în gură în tot căminul. I se părea că se află dintr-odată în pragul altei lumi. O lume la care visase în permanență dar de care tocmai acum începuse să
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PARTEA A DOUA) de ION UNTARU în ediţia nr. 1110 din 14 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Prajitura_de_duminica_parte_ion_untaru_1389672342.html [Corola-blog/BlogPost/347366_a_348695]
-
sfătos Intim amic, cu glas afectuos, M-a întrebat de dragostea furată. - De unde știi? L-am întrebat. Uimire Mi se citea pe chip, păream pierit. - Eh! Eu te văd, tu, suflet chinuit, Uitat-ai că-s, la toate, devenire? Am bâiguit ceva, nu mai știu ce ... Mă frământam cu glas pierdut și teamă Apoi, l-am auzit cum blând mă cheamă - N-ai frică! Știi că poți să-mi spui orice. -Iubirea asta, dragostea ei vie M-a prins în lanțuri
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1493277531.html [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
socotind că e prea obosită ca să ascundă acei bani prin buzunarele adânci. “Ce-o fi vrut să spună doamna aceea?”, se întrebă ea deodată. - Mamaie, ai grijă de bani, să nu te fure careva!, auzi glasul tânărului. - Mulțumesc, bogdaproste, tinere!, bâigui ea gânditoare. În câteva minute biserica se goli. Unii ieșeau și-și mai făceau o ultimă închinăciune în fața ușii, alții ieșeau pur și simplu, fără să mai privească înapoi. Grupuri mici de câte două-trei persoane treceau pe lângă bătrâna Sofica. Dar
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Un_drum_fara_intoarcere_cristea_aurora_1391540103.html [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
plec ! Clipește din ochi și nu-nțelege absolut nimic. Nu-i place nici tonul pe care spune asta . E-un ton foarte obraznic,cu care ea nu e obișnuită. - Unde naiba pleci ? - La București ... M-am angajat șofer ! - Ce tot bâigui, băiete ?? - Exact ce-ai auzit ,șofer la București ! Acum îl fixează cu privirea să constate dacă nu cumva s-a țăcănit . Că unde-i minte multă e țăcăneală și mai multă ! Până la urmă își dă seama că nu glumește absolut
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/dan_gheorghilas_1446897415.html [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
cu marfa mea. Cu fălcile încleștate, șefa Marketingului i-a aruncat o privire jupiteriană. Ca și supremul zeu mânios, ar fi vrut să-l trăsnească, aruncându-i un fulger în gura cu care debita asemenea prăpăstii. --Lacrimile dumitale?..Ce tot bâigui acolo? Ăștia sunt stropi de apă murdară, nu picături de rouă. Habar n-ai, stimate domn, să faci diferența dintre apa ordinară care ofilește petalele sub dogoarea arșiței și boabele diamantine de rouă, care le purifică și le dau strălucire
SRL AMARU-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1435657377.html [Corola-blog/BlogPost/352832_a_354161]
-
am dăruit și tovarășilor mei de drum. Un domn distins și alb în cap, văzând acest lucru, m-a apostrofat zicându-mi cu reproș „Dacă ar face, la fel, toți, care vin pe aici...?” Nu am făcut nici o remarcă, am bâiguit doar, vinovat, câteva cuvinte neinteligibile și pe loc am parafrazat, în gând, o „rugă” foarte cunoscută nouă: „Sfinxule, Măria Ta/ Te rog nu te supăra/ Dacă-ți iau o piatră, ție/ Sacră pavază să-mi fie/ Cât trăesc, și-n
ODĂ SFINXULUI de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Ion_iancu_vale_oda_sfinxulu_ion_iancu_vale_1388970964.html [Corola-blog/BlogPost/361627_a_362956]
-
spună ceva, dar nu poate vorbi. Primarul, care se uita la un filmuleț haios de pe YouTube, o aude horcăind și-și ridică ochii spre ea. Își dă seama că e grav. Se ridică, neliniștit: - Ce s-a întâmplat, Mariana? Mariana bâiguie, sufocându-se: - Domnule primar... domnule primar... Îi arată spre fereastră. Primarul se repede și dă draperia la o parte. Încremenește cu ea în mână, livid. De-abia atunci, urletul de fiară rănită al Marianei, gâtuit de hohote, sparge tăcerea de
Apocalipsa fulgului de nea se întoarce II by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21005_a_22330]
-
5 ani și să mă întorc, chiar alergând, mi-ar fi trebuit cel puțin 20 de minute. Nemaipunând la socoteală timpul consumat cu formalitățile necesare pentru eliberarea cărții respective. - Dar am tren peste nici o jumătate de oră, i-am răspuns bâiguind profesorului. - Ce tren? N-a priceput el, adâncindu-și mai mult ridurile frunții. - Păi, tren. De întoarcere acasă!... Tohăneanu a rămas pe gânduri, apoi s-a întors și a contemplat foarte preocupat preț de câteva secunde prin ochelarii săi groși
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1446191504.html [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
a oprit în dreptul meu și mi-a mărturisit, strângându-mi mâna: - Te-am citit! Mi-ai plăcut!... Își însoțise cuvintele cu un zâmbet scurt, mai mult dintr-un colț al gurii, dezvelindu-și dantura măruntă. Dumnezeule! mi-am zis, după ce bâiguisem câteva mulțumiri cu fâstâceala studentului de altădată, dar cum de i-a căzut cartea în mână, căci eu nu i-o dădusem, alt motiv de regret!, și nu-mi venea deloc să cred că o cumpărase dintr-o librărie. Până la
ÎNTR-O ZI A SFÂRŞITULUI DE OCTOMBRIE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1446191504.html [Corola-blog/BlogPost/383139_a_384468]
-
se uită... bătrânelul ăsta la noi? Ahh... Ce caut eu în discuție??? Nici măcar nu sunt atât de bătrânel. Am doar 58 de ani. - Îmi cer scuze, soția mea e puțin... tulburată, mi s-a adresat direct bărbatul. Am vrut să bâigui un “Nu am... nu vă... nu se... nu este treaba mea, nu vă faceți griji...”, dar n-am mai apucat, pentru că soția tulburată se dezlănțuise deja. - Soția ta e puțin tulburată? Puțin?? Apoi, către mine: Spuneți-mi, vă rog, vi
Într-un tren din România by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19127_a_20452]
-
porniți avariile; 2. Coborâți din mașină; 3. Faceți semne disperate cu mâna celorlalți șoferi; 4. Strigați “Ajutor!”; 5. Când, în sfârșit, cineva se apropie să vă ajute, începeți să plângeți; 5. Arătați către mașină, printre suspine; 6. Tot printre suspine, bâiguiți “ Nu pot să parchez!”; 7. După ce v-a fost parcată mașina, mulțumiți frumos și mergeți unde aveți treabă.” În rest, pe simonatache.ro, se lucrează și se va deschide pentru public în 2-3 zile. Cu fursecuri virtuale, șampanie virtuală și
Aș vrea să fiu instructoare-auto! by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18219_a_19544]
-
ne iubim per tujur ca mîine vom fi pradă inundațiilor, surpărilor de teren, bețiilor crîncene ca mîine un ieri cu labe de păianjen de fîn îți va umbla în cîrlionții de florio ai coiffurii zăpăcindu-te, ambetîndu-te... să fim tandri, bîigui poligonul cățelu lipindu-și irișii de șoldurile voluptuoase ale autobazei din filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu să fim tandri, mai zise o muscă. primăvara ne lingea ca un pechinez pe față, pe mîini ne
Aer cu diamantele lui Cărtărescu, Iaru, Coşovei şi Stratan by Simona Tache [Corola-website/-/18749_a_20074]
-
stăruințele lui nu fuseseră zadarnice. Și noi, curioși ce-o să zică. Ei, ce-o să zică? Chipul salvatorului iradia de bucurie, căci bolnavul își holbase ochii spre el și numai la el se uita. Nu el îl salvase? Și reuși să bâiguie și avu un rictus care îi strâmbă buzele palide: du-te în p... mă-tii de jidan! Asta îi spuse și cu forța pe care o mai avu scrâșni și din dinți. Ne retraserăm imediat îngrețoșați și îl luarăm de-
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
sentimentalismul înecat în râs, hiperbola comică și umorul absurd. Avem de-a face cu o oglindă care, practic, deformează imaginea lumii și sfârșește prin a zămisli ea însăși imagini, subminând în acest fel prestigiul și sensul reflectării: să fim tandri, bâigui poligonul cățelu lipindu-și irișii de șoldurile voluptoase ale autobazei filaret să fim tandri, singurătatea mea, ciripi indicatorul de sens giratoriu, să fim tandri mai zise o muscă. În condițiile unei atari opacizări a discursului, care, e drept, nu are
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cartierul nu va mai avea curent electric timp de cel puțin două săptămâni, atât ține repararea cablului dacă este deteriorat... - Nu mă interesează, domne! urlă Vișină, roșu la față. Nu e treaba dumitale! Eu sunt Inspector Municipal, înțelegi? - Sigur, sigur, bâigui Takamura, dar... vă spun, cablul trebuie reparat urgent, dacă nu... e simplu, vedeți, trebuie doar să... - Nu înțelegi, domne? răcni Vișină. As-ta-nu-es-te-trea-ba-du-mi-ta-le! E treaba orașului! Dacă se strică, se strică! Facem licitație, alegem o firmă bună, cu meseriași cu experiență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
haine proaspăt călcate de pe scaun. Mama a rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-am spus mamei: — Pe astea mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar... a bâiguit mama. Fără nici un dar, i-am replicat eu pe un ton liniștitor. Nu, Claire... a spus ea agitată. —Mamă, am insistat eu foarte mișcată de grija ei, dar ferm hotărâtă să mă adun și să fiu o fiică ascultătoare. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
m-a făcut să mă simt de parcă ar fi fost vina mea. De parcă m-aș fi dus personal și aș fi închis toate centrele de faxuri din Dublin numai ca să-i fac în ciudă. A, îmi pare rău, James, am bâiguit. Dacă mi-ai fi spus, ți-aș fi propus să ne fie trimise la birou, la tata. —Ei, nu contează, a oftat el, aparent iritat și exasperat și încercând să-mi transmită că dacă voia să obțină ceva, atunci era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trăiască fără tine. Torturat! Îmi tot spunea „George, o iubesc așa de mult. Cum pot s-o recuceresc?“, iar eu i-am zis „James, spune-i adevărul. Spune-i că-ți pare rău“. Mă scosese din minți! Chiar așa? am bâiguit eu. Asta a fost tot ce am reușit să zic. Capul mi se învârtea. Ceea ce-mi spunea George nu semăna deloc cu ce se întâmplase în realitate. Deci ce se întâmpla? Și, Claire, a zis George pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]