1,399 matches
-
ridicat și am prins-o cu hotărâre de mână. Na schițat nici un gest de Împotrivire. Lola, dragă, astăzi n-am să-ți povestesc nimic. Astăzi am să te rog să... dacă și tu... cred că... e... Văzându-mă că mă bâlbâi, mi-a atins Încet buzele cu degetele ei subțiri și mi-a făcut semn că mă urmează. Hotelul nu era foarte departe. Am salutat barmanul, care mi-a zâmbit complice (tâmpitule!) și am ieșit. Trotuarele erau ude. Câțiva stropi ne
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
revenit în holul apartamentului și apoi pe palier. Vecinul mă privea încurcat, eu nu îndrăzneam în ruptul capului să-l privesc. Apoi mi a mulțumit, mi-a strâns mâna și a dat să închidă ușa. Ceva însă îl neliniștea și, bâlbâindu-se, mi a mărturisit că așa citește el ziarul, că pentru el evenimentele sunt aievea. M-am întors la mine și la viața de dinainte. Simțeam în sânge rușinea că-l judecasem greșit. El folosise ziarul să-l salveze pe
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
la tine. Să studiem, să analizăm, să comparăm, poate, cine știe, vom ajunge la vreun rezultat pozitiv. Adă briceagul. Na l! Scobește. A scobit, același rezultat, ca și dincolo. Ce facem, s-au întrebat, aproape în același glas. Mergem la bâlbâit. Mergem. Bâlbâitul era președintele consiliului popular județean. Era ușa încuiată. Lăsăm pe mâine.Bine. Pe mâine. Când s-au dus,în dimineața următoare, Simirad tocmai venea de la DNA. Uite l. Vine de la DNA. De unde știi? Nu vezi de unde a ieșit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Reluam propoziție cu propoziție, sintagmă cu sintagmă, cuvânt cu cuvânt accentuând mai ales vocalele deschise. Ea repeta după mine ca și cum ar fi vrut intenționat, să mă imite prost. Figura aceasta se repetă de câteva ori și, fiindcă întâmplător, ea se bâlbâi, o umflă râsul și, fără să-și verifice gestul, căzu cu capul pe umărul meu, apoi și-l retrase, ca și cum ar fi conștientizat, cu oarecare întârziere, greșeala făcută. Lăsați-vă capul pe umărul meu - șoptesc. Și cum o să mai scriu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
odată pentru totdeauna, că în ultimul timp, eu am traversat o perioadă cruntă... O perioadă mai mult decât tracasantă... O, da - zâmbi Sima la fel de malițios - de când cu dactilografierea... Nu numai... reluă frumoasa lui soție cu groaza de a nu se bâlbâi măcar o dată-n viață din cauza stării de șoc în care se văzu deodată aruncată V-am chemat pe toți aici nu pentru o repetiție la teatru, ci pentru a vă ruga să-i interziceți domnului Gerard să se mai apropie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
posibilități! Oferta de femei celebre era imensă, iar reîntruparea lor se arăta incredibil de precisă, ținând cont de toate izvoarele istorice existente, ba chiar, În unele cazuri, și de documente apocrife. Nu fac parte dintre cei care Încep să se bâlbâie când două fotomodele decoltate, ude leoarcă din cauza ploii, Îi acostează pe stradă dârdâind, Întrebând de un apartament discret unde și-ar putea usca hăinuțele; arta rezistenței În fața seducției feminine nu-mi era așadar străină, dar, mângâind pletele Întunecate ca păcatul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
rău! Are un suflet nevinovat, argumentase doamna Delilah. — Din cauza ei..., lui, nu mai pot dormi noaptea! Cotrobăie prin toată casa, de parcă ar fi pus o..., l-ar fi pus cineva să mă spioneze... Observînd el Însuși că Începuse să se bîlbîie, tăcu nemulțumit. Dintr-o dată, Îi veni ideea că pisoiul sau pisica aceea nu era chiar atît de inocent(ă) pe cît lăsa impresia, avea intenții ascunse, iar el știuse asta de la bun Început! Rămînea doar s-o mai convingă și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți așa de ușor, ești mare Sena, ai văzut că te-ai contrazis singur? Uite că sîntem o echipă, că sîntem în cărți, o să vezi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
alături. Din fericire ți-ai revenit în cel mai scurt timp, dar ce folos dacă pînă la urmă tot ai clacat, lăsînd totul baltă? Odată cu Geniul ai început să-ți pierzi și tu din energie, să faci gafe, să te bîlbîi, să te dai de gol în discuțiile cu Comandantul și cu Regizorașul, așa că pînă la urmă n-ai avut de ales decît să te recunoști înfrînt și să te retragi cu coada între picioare, lăsîndu-i pe cei care sînt încă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nesuferit ai devenit, nu voia să-i spună nici în ruptul capului de ce era atît de frămîntat de gînduri, simțea că știai mai multe decît s-ar fi cuvenit. De aia m-am transformat într-un nesuferit, începu să se bîlbîie, eram prea nervos și trebuia să mă descarc, să-ți fie rușine că ai făcut din lăcașul ăsta sfînt o casă de toleranță. E adevărat, dar asta i-a adus izbăvirea, a fost doar un compromis minor. — Nu-ți dai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
n-am de gând să te prezint Antoniei. * — Antonia, ți-o prezint pe Georgie Hands. Georgie, ea este soția mea. Mi s-a părut incredibil că am reușit să rostesc aceste cuvinte. Ba chiar le-am rostit fără să mă bâlbâi și fără să mă înec. N-a leșinat nimeni. Întâlnirea a avut loc în salonul locuinței lui Palmer. Draperiile din catifea violet erau trase, ascunzând înserarea, iar tapetul cu trandafiri negri pufoși, luminat de flăcările jucăușe, ne înconjura ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
continua să-mi joace feste. Oare mai avea și altceva de băut? Dora zâmbi - ambiguu, zic eu - și Își mângâie abdomenul cu o mână rătăcită. — Îmi pare rău, nu mai am șampanie. Cel puțin azi. Cât vrei să stai? Am bâlbâit ceva, nu mai știu ce, după care a menționat prețul. Stingându-și țigara, mi-a explicat că nu se implică În „K. u. K. “ Observându-mi nedumerirea, adăugă: — Küssen und Körperkontakt, dragul meu. „Sărut și contact fizic. “ În cazul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am bâlbâit ceva și am Început să studiez modelul de pe rama chinezească, dându-mi brusc seama unde mă aflu. Trecură câteva momente, apoi Dora se uită la ceas și Își trase lent mănușile. — E șase și un sfert deja. Trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cotrobăia prin geantă, mi-am ridicat rochia. Deși nu purtam lenjerie - cred că era o zi de vară - nu prea aveam ce să-i arăt, nici lui, nici altcuiva. Dar unchiul Fritz se Înroși ca sfecla și Începu să se bâlbâie. Am făcut o scurtă reverență, am luat corespondența cu care nu știa ce să facă și am Închis ușa. Dora se abținu să nu râdă. Mă simțeam de parcă am fi devenit prieteni - de parcă am fi Împărtășit vreun secret, știi? După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
auzit. Aici pe chestionar scrie „Anton“. Dar tocmai ai spus că profesorul Îți zicea Sascha. Ăsta e numele tău adevărat? „Sascha“? S-a Îndreptat spre haina pe care i-o agățasem pe cuierul de pe ușă. Brusc, Îngrozit și alert, am bâlbâit că avea dreptate. Dar, pe bune, chiar am vrut să-i dezvălui numele meu adevărat. Nu, nu. Pe bune. Chiar Îmi părea rău. Bineînțeles că ar fi trebuit să-i spun. Doar că prima oară când am făcut cunoștință, mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Domnule Knisch, dacă doriți să spuneți ceva, va trebui să așteptați. Vă rog, semnați aici. Și aici. Prostit, m-am uitat la inspectoarea Manetti care intra pe ușă. Așeză repede un formular pe masă, deșurubând un stilou. — Asistentul Diels, am bâlbâit, semnând formularul ca o mașinărie automată. — Se bucură de orele libere la care are dreptul. Mulțumesc. Și aici. Mulțumesc. Și acum puteți pleca. Îndoi formularul În aer. În direcția asta, dacă sunteți drăguț. Manetti mă conduse cu pași vioi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când m-a observat și-a tras fermoarul de la șliț și, ștergându-și mâinile pe pantaloni, bâlbâi: „Vei vedea...“ Dând un picior dezinteresat În direcția lui Chérie, Își recuperă Völkischer Beobachter-ul și pătura, apoi plecă. Am Încercat să atrag atenția câinelui stupid al lui Heino, care adulmeca tufișurile. Dar fiindcă nu părea să mă fi recunocut, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bucătar din cârciuma familiei, astfel că doctorul a sfătuit-o să nască și apoi să dea copilul spre adopție. Karp Îi promisese că va avea grijă de ea, iar Froehlich căzu de acord să-i asigure copilului un viitor. Am bâlbâit ceva despre faptul că aranjasem deja totul Într-o schemă. În ceea ce privește acest caz, sursa mea fusese Însuși Karp, care... — Ah, da, interveni Manetti, evazivul Dr. Karp, care n-a mai fost văzut de când a murit d-șoara Wilms, vinerea trecută - În afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cerut să identific un obiect dintr-o poză, obiect care, știam prea bine, pentru maică-mea era o „spatulă“. Ei bine, pentru nimic în lume nu mi-a trecut prin minte că acest cuvânt ar putea fi englezesc. M-am bâlbâit și m-am așezat în bancă roșu ca racul, umilit, nu chiar la fel de perplex ca învățătoarea, însă, oricum, destul de răvășit... și iată cât de timpuriu mi-a fost pecetluită soarta, cât de timpuriu mi s-a părut „normal“ să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nici o fată. Vocea Îi pieri când Îl văzu pe Myatt scoțându-și portofelul. Myatt extrase o bancnotă de cinci dinari și o netezi Între degete. Dacă reușiți să-mi spuneți unde se află, puteți avea două din acestea. Funcționarul se bâlbâi o clipă, Îi veniră lacrimi În ochi și spuse, cu dureros regret: — Dacă mi-ar sta În putință, dacă mi-ar sta măcar În putință, sunt convins c-aș fi bucuros să vă ajut. Fața i se lumină și sugeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
să ridice din umeri și se Îndepărtă patinând. Un pic mai târziu, când petrecerea Începuse să se apropie de final și eram toți destul de relaxați, leneveam pe o sofa alături de Hunter, când Marci veni și se plantă lângă noi. Oarecum bâlbâindu-se, ca beată, ne informă că unul dintre principalele motive pentru care ea, ca și tot restul lumii din New York, este obsedată de Lauren, e acela că nu răspunde niciodată la telefonul mobil. Doar sună ea Înapoi, dar nu răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din spatele meu: —Sylvie! Sylvie! M-am Întors și l-am văzut pe Milton În spatele meu. Era bronzat și purta o pălărie afgană și o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
vorbi în șoaptă, amețită de coniacul pornit din stomac prin tot corpul. Da... Sărut mîinile! Sper că nu deranjez... De unde știți că am mers la autogară? Alo! ridică glasul Paula, derutată, săltîndu-se din fotoliu. Cine-i la telefon? Radu? se bîlbîie, încurcată de-a binelea, clipind mărunt, să alunge amețeala. Nu, Vlad vine răspunsul. Of, Dumnezeule! exclamă Paula nervoasă, lovindu-și palma liberă de coapsă. Domnule, te rog foarte mult, dacă n-ai ce face, găsește-ți alt mod de-a-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
acum, scumpule? Nu. Sînt la Valea Brândușelor, plec spre Sălcii cu o echipă, la desfundat șoseaua. A, foarte bine! înseamnă că vom ajunge la timp. Numai de n-ar întîrzia Sorina, e plecată cu Grig după cumpărături. Grigore..., cumpărături...?! e bîlbîie Vlad. N-a plecat alaltăieri cu cursa rapidă spre Valea Brândușelor?! Cum să plece!? Alaltăieri, după-amiază, au avut ședință de consiliu. La asociația studenților? Nu, dragă; of, nimic nu știi. De cînd soțul meu a donat banii ăia clubului, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din pământ? Cita din nou din articol, realizase Bull. Și avea dreptate, pentru că acele cuvinte încă licăreau proaspăt pe ecranul LCD al laptopului aflat pe colțul saltelei japoneze a lui Juniper din camera alăturată. — Păi, cred că e... e..., se bâlbâi Bull, furios pe sine pentru că nu reușise să găsească un corespondent pentru gluma ei facilă. — Absolut nimic. Asta-i, amice. Absolut nimic. Hmmm, nu, cred că e excepțional și sexy, pe deasupra... (Sexy? se întrebă Bull. Cu pelvisul ăla ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]