355 matches
-
fratelui nostru mai mare, Mircea, manifestând un optimism contagios cu efecte limitate și perisabile, emitea, în spațiul claustrat în care ne aflam, modulațiile constituite la nivelul organelor anatomo-fiziologice, ca o sfidare și o revoltă la adresa unor stări de lucruri inimaginabile. Bâzâitul sacadat și monoton al aparatelor fonatoare din orchestra lui Mircea era aidoma izvorului curgând plictisit și obosit pe albia arhicunoscută și ne aducea rapid și sigur în țara viselor, unde subconștientul dezlănțuit ne oferea gratuit și instantaneu bunătățile, bucuriile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
unui front sau mai multora de veghe, de supravegherea a puterii politice, atât oficialitatea, cât și noi, particularii, ne-am pomenit Înconjurați de zvonuri, de adevăruri pe sfert, pe jumătate și uneori chiar În Întregime manipulate, ca un roi, un bâzâit intens și Învăluitor În care nimeni - poate cu excepția celor care se aflau În centrul acestei „mori de intoxicare!” - nu mai recunoștea Nordul sau Sudul, proporțiile juste ale fenomenelor, adevăratele sau falsele probleme, ca și măsurile ce trebuiesc luate. În condițiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
demersul meu nu folosea nimănui. Publicul emisiunilor imbecilizante nu mă citea (și, chiar dacă mar fi citit, ar fi fost surd la avertismentele mele), producătorii lor îi dădeau înainte fără să se sinchisească. Pe unii dintre oamenii de televiziune îi enerva bâzâitul meu - ca dovadă „intervențiile“ la care se dedau din când în când, în speranța să mă facă să mă potolesc -, dar până la urmă își dădeau seama că nu era cazul săși bată capul cu mine. Câinii latră, caravana trece. Chiar
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
și ton - cel de ton era practic de decor, că nu modifica deloc sunetul), unul mare, rotund, cu care schimbai canalele, iar jos - un buton roșu de închis și unul alb de pornit. Când apăsai pe butonul alb, auzeai un bâzâit și apoi așteptai ceva timp până să apară imaginea. Când apăsai pe butonul roșu, cel alb sărea, iar imagi nea se strângea toată întrun punct. Dacă punctul persista ne firesc de mult, pe ecranul negru, însemna că televizorul avea o
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de departe, cu drapelele de diferite culori arborate la fiecare casă sau balcon: verde Hamas, galben Fatah, negru garda prezidențială. Totul sub un enorm balon dirijabil nemișcat pe cer post de observație și de ascultare și, ca zgomot de fond, bâzâitul sacadat de mașină de tuns gazonul al dronelor israeliene. Cei o sută de milioane de dolari vărsați de Israel Autorității (din cele șapte sute de milioane, câți i-a confiscat în taxe și drepturi de vamă), aceasta i-a cheltuit pentru
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Zici: - Mergi pin pădurea asta. Cât a bâzâi musca, tu sî mergi. Când musca n-a mai bâzâi, sî-ț dizlegi ochii. Ea a mărs pin pădurea ceea deasî, cum era, cât a bâzâit musca. Când s-a oprit musca di bâzâit, ea ș-a dezlegat ochii. Ajunsăsî-n marginea pădurii” (Izvoare - Soroca). Zidul din copaci face trecerea spre tărâmul soarelui și traversarea „ilicită” lipsește neofitul de simțul vizual, ca o transfigurare simboli¬că a orbirii inițiatice. Tot o înghițire simbolică este și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dispoziția unor golani care, încet-încet, te evacuează. Remediul poate fi, de aceea, o „sfântă mânie“: zici „destul“ și faci curățenie. Viciile trebuie luate în serios, dar nu trebuie monumentalizate. În definitiv, cum spunea un călugăr, puzderia ispitelor seamănă cu un bâzâit de muște. E normal să te simți agasat, dar îndârjirea maniacală, preocuparea obsesivă pentru lichidarea paraziților nu face decât să le consolideze rezistența. Viciile nu trebuie înființate prin sermonizare catastrofică. Mult mai eficace e să le iei peste picior, să
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
gelatinoasă. — Auzi? întrebă fata. — Da. Îi auzeam clar pe Întunegri acum. Nu era chiar voce ceea ce distingeam eu, ci mai degrabă aș putea spune că-mi țiuiau urechile. Sunetele sfredeleau bezna ca un burghiu și răsunau în urechile noastre ca bâzâitul a mii de insecte înnebunite de groază. Ecoul se lovea de zid și apoi ricoșa în timpanele noastre. M-am lăsat pe vine, cu lanterna deschisă, și mi-am acoperit urechile. Parcă-mi șmirgheluia cineva fiecare nerv. În viața mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
păru să detecteze acest lucru - de parcă ea luase decizia și nu șoferul - și dispăru din colțul străzii Elsinore cu Bedford. Eram amețit. Mă simțeam hăituit, după care a început să adie o briză caldă și să se-audă în surdină bâzâitul a ceva ce putea fi o sculă electrică, și m-au trecut toate apele. Pulsul mi s-a accelarat, apoi, inexplicabil, am simțit o mâhnire profundă. Luna era gigantică în noaptea aceea, atârnând foarte jos pe cerul întunecat, cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
că mai erau doi polițiști în cameră. Al doilea gând al meu: Robby. Am realizat că așteptaseră să mă trezesc. Am fost întrebat: - Bret...știi cumva unde e Robby? Camera era rece și goală și am simțit un fel de bâzâit sub calmul contrafăcut. Întrebarea care abia dacă fusese exprimată se impunea cu o persistență teribilă. Am șoptit ceva care a provocat tulburare. Ceea ce șoptisem nu era ceea ce speraseră. Fața extenuată a lui Jayne muri. A reușit să mă orbească. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tonul, iar ochii tăi aruncă săgeți spre mine. Colegii tăi sunt mai importanți decât mine? Mă duc la bucătărie, iar tu țipi după mine. Dar vocea ta e și ea mică, la fel ca tine, așa că eu abia aud un bâzâit anemic. Mă întorc cu o cană cu apă, apoi îmi dau seama că nu te-ai putea sui pe marginea ei. Merg iar în bucătărie, caut prin dulap și găsesc o tăviță mică, foarte potrivită pentru situația de față. Îți
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de la Marea Baltică la Marea Neagră. Rusia, care moștenește diplomația bizantină, trecută prin lunga perioadă țaristă și prin Imperiul roșu, știe să-și apere interesele, o privește, dar când vede că la granița de pe Nistru se agită spiritele - de fapt este un bâzâit de țânțar, posibil purtător de boli, cu mare bătaie de cap, - reacția a fost că diplomatului Gabriel Grecu i s-a pus în cârcă o acțiune de spionaj, destul de stângaci regizată. Dacă avem în vedere declarațiile anterioare ale domnului președinte
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
brusc într-o vale enormă, pictată cu câteva pete verzui, conturate vag în ceața dimineții. Drumul îngust șerpuiește periculos printre stâncile amenințătoare și în ciuda hăului plin cu ceață, care pare să pornească chiar de sub fereastră; șoferul accelerează impasibil, învăluit în bâzâitul insistent al unui radio învechit. Santo Domingo este aproape la nivelul mării, motiv pentru care autobuzul traversează lanțul munților și intră într-o coborâre vertiginoasă, parcă într-o competiție de viteză cu un adversar nevăzut. Din când în când câte
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu un scaun geluit și un covoraș. În pofida eforturilor Caterinei, care spăla cu multă apă cabina, și în ciuda dezinfectantelor aruncate regulat în groapă, absența unui closet cu apă curentă se făcea simțită. Persista un miros greu și dulceag, ca și bâzâitul unor muscoi mari, de culoare metalică. Își acomodă privirea la lumina săracă care se filtra printre crăpături și deschise scrisoarea. După cum bănuise, Filip era acela care îi scria tatălui ei. Scrisul nu era ușor de descifrat și multe cuvinte rămâneau
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nimic. Apoi începu a ciocăni în masă cu degetele lui lungi și subțirele și fluiera pintre dinți... Era o necuviință... dar acuma eu tăceam; căci, oricât de necuviincios ar fi fost, aria era de-o frumuseță rară... era subțire ca bâzâitul de albină, dar ți se părea că-n gura [lui] s-a așezat un virtuos de violină lung de [o] palmă și, pe o vioară cât cojița unei alune, cânta subțire și frumos, de stai îndrăgit de el... Apoi tăcu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
prezență fizică. Disponibilitatea politică e marea lor calitate, versatilitatea, elasticitatea coloanei vertebrale. Garanții paraliziei intelectuale, oamenii disponibili dau cu mopul pe creier, practică terorismul mediatic. Veșnic utili în mecanica puterii, oamenii disponibili ne vor teroriza și pe viitor, ca un bâzâit enervant de muște, din spatele ecranului. E adevărat, există și alte explicații. Ei, oameni disponibili, sunt gata oricând să ajungă într-un studio de televiziune cu viteza luminii din orice colț al orașului. Răspund la primul bip, nu refuză niciodată invitații
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
omenesc. Voia să fugă de acolo, să se îndepărteze cât mai mult cu putință de zgomotul acela și, totuși, noutatea înfricoșătoare a acestuia îl țintuia pe loc. Apoi se opri. Nu se auzea decât liniștea acum sau, mai degrabă, un bâzâit nesuferit de gol. Tolkachenko bătu cu degetele ezitant în ușă. Când nu primi niciun răspuns, strigă: ă Hei, tu! Constantin Chirilovici. Ce pui la cale? Tolkachenko auzi pași în urma sa, venind de la etajul superior. Se întoarse și clipi în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de mâncare făcută în casă și o sticlă de vin, în camera ceea nu mai eram decât eu și omul acela.Tăcerea se înstăpânise grea și doar o muscă intrată între cele două geamuri ale ferestrei se zbătea cu un bâzâit agasant. Străinul trase în fața sa strachina și se apucă să mănânce tacticos folosind tacâmurile cu dexteritate și eleganță. Murgoci se sprijinise de colțul sobei și se uita la el cu o curiozitate nedisimulată. Cine mai știe unde-i zburau atunci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
exact, nu mi-a fost greu să ghicesc, încerca să evite începerea lecțiilor. M-am hotărât să-l las în plata Domnului și m-am tolănit sub un ulm, rezemându-mi spinarea de tulpină. Căldura și tăcerea, bruiată doar de bâzâitul muștelor și al albinelor, m-au făcut să ațipesc. Somnul n-a durat mult. Am fost atacat de un nor de tăuni care nu mai pridideau să-mi sugă sângele. Am sărit drept în picioare, dând din mâini, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un măr, nu foarte departe de curte. Doar noi doi nu rămăseserăm acasă, căci ceilalți se temeau ca arșița să nu le dăuneze la cap. Pe lângă cei câțiva câini, însoțindu-ne liniștiți și fără țintă, mai auzeam cotcodăcit de găini, bâzâit de muște și necontenitul țârâit al greierilor. Dintre păsări, doar rândunicile mai cutezau să se avânte pe cerul azuriu și vrăbiile, să țopăie printre smocurile rare de iarbă. Scosesem din puț un urcior de apă proaspătă și beam agale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a îndemnat Gisulf, și eu m-am dat mai în față. Regele s-a apropiat amenințător, cu mâinile la spate. - Cine ți-a permis să te arăți în fața mea, corcitură păduchioasă? Din acea clipă nu s-a mai auzit decât bâzâitul muștelor libere să intre prin ferestrele deschise. Teodelapio a rupt acea tăcere apăsătoare: - Lasă-l să vorbească, Adaloald. Furia și ura clocoteau în mine. - Bărbatul acela este vinovat de masacrarea lui Taso, a lui Kakko și a celorlalți longobarzi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
degetele sale pătate de tutun și de vopsea, eu cu greu îmi stăpânesc dorința pătimașă de a smulge o țigară din pachetul de pe masă, stăm pe întuneric din cauza țânțarilor, cu toate ferestrele deschise și toate acestea, povestea meșterului Luca, înserarea, bâzâitul nerăbdător al țânțarilor, încăperea învăluită în fum de țigară, toate acestea îmi dau sentimentul nelămutrit că am trăit cândva o scenă asemănătoare și nu-mi amintesc când, Tot așa, continuă meșterul Luca, și Vasile din Fălticeni a stat vreo trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și se va avânta cu acul amenințător spre mine, o las prudent să se îndepărteze de bună voie, acelui de ce din noaptea aceea nu i-am găsit nici astăzi răspunsul, soarele încă puternic de afară, fluturii albi, mirosul de iarbă, bâzâitul fermecat de culori al gâzelor și întrebarea fără răspuns a lui Daniel care a fost pusă în acea noapte, caietul lui Theo înfierbântat de soare pe genunchii mei, îl deschid cu febrilitate, poate totuși se va îndura Theo și-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
atunci nici nu-l remarcasem, m-a Îmbiat Înăuntru și s-a oferit imediat să-mi sară În ajutor. i-am explicat că eram În vacanță și intrasem acolo pentru că era ora amiezii, când e cald și toată lumea moțăie ascultând bâzâitul muștelor - momentul meu favorit din zi pentru a Întreprinde escapade misterioase. Zâmbind, bibliote- carul s-a oferit să-mi facă turul bibliotecii, ceea ce m-a mirat, pentru că nu eram obișnuită să fiu tratată ca o persoană matură, care merită să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
de curte, Ano, continuă să-i pună În mâna dreaptă săgeți după săgeți, refuzând să plece, oricât de mult insista seniorul. Nobunaga trăgea mai mult cu noblețe și grație decât cu precizie, mai mult cu curaj decât cu mare putere. Bâzâitul impunător al săgeților lui părea să spună că până și săgețile Însele erau prea distinse pentru nemernicii aceia, că vârfurile săgeților erau daruri de la omul care avea să conducă națiunea. Dar și săgețile pe care i le adusese Ano se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]