1,715 matches
-
cu o colonizare. Faptul că oamenii își pipăie portofelul ne face să credem că sunt conștienți de dreptul pe care și-l arogă alogenii. Acela de a-i jefui și de a-i muta pe băștinași într-o altă zonă. „Băștinașii“ cred însă că o posibilă colonizare a aurolacilor ar avea intenții civilizatoare. Iar când așa ceva nu se poate înfăptui unul zice că: „Acuma, dacă tot i-am prins pe toți grămadă în autobuz, să-i închidem și să le dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
șì aroganță, de făceau prăpăd pe unde călcau, învățându-ne toate prostiile și măscările golanilor de la oraș. Având un comportament vulgar și obraznic, se luau de fetele din teritoriul nostru, care erau flatate de atenția acordată de gagiii urbani, noi băștinașii fiind trecuți în plan secund, fără a fi afectați cine știe ce în plan sentimental. Tata și Costescu aveau un punct de lucru pentru amenajarea spațiilor verzi, chiar în spatele casei noastre, după gardul unchiului Gheorghe Doboș. Acesta consta dintr-un teren lung
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
admira de-a dreptul pentru șarmul lor, pentru trotuarele așa defectuoase cum erau, pentru designul clădirilor, unele vechi, altele ridicate în pripă în anii puterii populare, atât de cei veniți de la țară și pripășiți aici cu japca, cât și de băștinași, multe rămase în roșu, pe locurile unde altădată, cu mulți ani în urmă, tronau căsuțe de pământ spoite decent într-un albastru azuriu, cu ferestre joase, la o jumătate de metru de pământ. De fapt ceea ce-l atrăgea pe stradelele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lui Ghiță, economistului șef de la IAS Ibiș, le surâdea desigur, o întâlnire cu o nonagenară sfătoasă cum era Karin - tante. Dintre acești noi prieteni, numai Liviu si Covi nu copilăriseră în Ibiș, adică nu erau localnici. Ghiță Pană era însă, băștinaș. Aproape de-o vârstă cu Gerard. Cu câțiva ani mai în vârstă. Ghiță era născut în anul stabilirii sferelor de influență, de către marile puteri, reprezentate de Chuchill, Stalin si Roozevelt, în martie 1944. Când vorbea de anul și luna nașterii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În mai multe bărcuțe, iar noua flotă aluneca de-a lungul coastelor, ajungând În vastele palate ale inimii. De acolo, Încărcătura pleca spre toate colțurile imperiului, trecând din artere În arteriole, apoi În capilare, unde Împărțea nutrimente și oxigen populațiilor băștinașe. Sfârșitul lumii m-a prins În mijlocul mării, când o mână de celule sangvine ticăloase a declanșat răzmerița pe navă. O, mărite Aciclovir!, pe barba lui Diurex și pe coarnele lui Duphalac!, când ușile cabinei au zburat În bucăți, am știut
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
aflau instalațiile de pompare, rezervoarele de stoc sau de serviciu și rampa de Încărcare a autocisternelor. Rolul corpului de pază era acela de a supraveghea perimetrul depozitului și traseul conductelor din port pînă la intrarea În depozit. Chiar și așa, băștinașii reușeau nu de puține ori să dea cîte o spărtură Într-o conductă sau alta și, pînă să apară soldații, să-și umple canistrele sau butoaiele cu benzină sau cu motorină, după cum nimereau. De cele mai multe ori veneau cu bărcile, noaptea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dora mă ajuta să-mi pun gulerul Înalt de crêpe. După ce termină, Își Încrucișă mâinile sub sâni și inhală adânc, aproape cu plăcere, apoi Își ținu respirația. Abia după ce scoase aerul din piept, spuse: — Tatuaje? Clasă? Ce să spun... Există băștinași care poartă inele În sfârc și plăci din cel mai fin metal În jurul gâtului. Aici e adevărata clasă, după părerea mea. Totuși, oamenii numesc asta cultură primitivă. Imitându-i expresia corpului, i-am sugerat că și În Germania existau oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
E acasă! Ăștia nu-s profesori de liceu din Newark care, timp de două luni, pleacă în munții Hopatcong din New Jersey cu un clipboard de scris și-un fluier în bagaj. Ăștia-s (nu există un cuvânt mai potrivit!) băștinașii. Întorși acasă! De-aici a început totul! Au fost plecați într-o lungă vacanță și-atât tot! Hei, aici noi suntem anglo-saxonii protestanți albi! Taxiul meu traversează o piață uriașă mărginită de cafenele cu terase pe trotuare, din acelea cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
era atât de pronunțată, încât pentru Alan și Krishna a intra într-un astfel de local era sinonim cu a privi la o serie de tablori vivante din muzeul local de istorie. La White Hart își aveau cartierul general alcoolicii băștinași, băutori de vinuri dulci și gin tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
punerea militarului american deasupra tuturor celorlalte ființe omenești de pe continentul european. SUA fac astfel dovada unei mentalități de ocupant imperial, bine cunoscută de-a lungul veacurilor, de la legiunile romane la trupele hitleriste: un soldat din rasa superioară poate ucide oricâți băștinași, el nu va fi supus niciodată unei justiții locale sau internaționale. America poate să acuze o țară întreagă, România, de crime de război, dar nici ultimul soldat american nu poate fi judecat de comunitatea internațională. Unde sunt principiile occidentale, către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
prea puține dorințe de acest fel se realizează. Băiatul care voia s-ajungă bogat devine funcționar la bancă; cel care se visa explorator devine un funcționar colonial, plătit cu o leafă de mizerie ca să supravegheze, pe o arșiță cumplită, munca băștinașilor; iar băiatul ce se voia autor celebru sfîrșește prin a fi angajat În redacția unui ziar de trei parale... Scuză-mă, te rog! adăugă Digby. Nu prea mă simt În puteri. SÎnt ușor amețit. Trebuie să Încetez... lucrul... pe ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
căci nu depășeau o sută de persoane, cu tot cu bătrâni și copii. Așadar, capacitatea lor de apărare în fața unui atac era aproape nulă și, după cum aveau să se convingă mai tarziu oamenii de pe Marara, aceste atacuri aveau loc destul de frecvent. Bieții băștinași din Jailali - căci așa afirmau că se numește insula lor - nu puteau decât să se ascundă în peșterile din munți, unde se vedeau obligați să aștepte neputincioși că agresorii să jefuiască totul în calea lor. Cand le arătară pielea sălbaticului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
strângă pe cei drepți, pe care avea să-i pună la adăpost pe creasta unui munte în ziua în care va reapărea curcubeul. Orice ar fi fost, cert era că există cu adevarat, ceea ce menținea o teamă continuă printre acești băștinași care nu duseseră niciodată lipsa de motive de a se simți speriați. La dialectul lor încâlcit, la lipsa lor de ospitalitate și la reținerea lor de a colabora se adaugă faptul că nici macar fetele de pe insulă nu păreau să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Juan Nepomuceno exercitau o irezistibila fascinație asupra celor de pe Marara. Și viceversa. Era vorba despre două culturi care aveau foarte puține în comun, dar care se întâlniseră în spațiul atât de limitat al unei insule puștii a Microneziei și, așa cum băștinașii se minunau în fața obiectelor spaniolilor, nici aceștia nu puteau să nu admire surprinzătoarea capacitate de adaptare la un mediu atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se îndepărteze de apele acelea. Se dovediră inutile atât gesturile prietenoase ale celor de pe vas, cât și sunatul din cochilie și chiar - în ultimă instanță - bătutul clopotului. Singurul efect al acestui ultim procedeu fu acela că, pentru câteva minute, agresivii băștinași ramaseră că trăsniți, însă imediat după aceea lansară asupra navei o adevarată ploaie de pietre, precum și câteva sulițe, care, din fericire, nu-și atinseră țintă. Ce facem acuma? întreba Vahíne Auté. Se pare că nu vor să știe nimic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
în apă, lua pielea, ținând-o deasupra capului, ca pe un stindard, pentru că războinicii de pe uscat s-o poată vedea, si ajunse în punctul indicat fără că aceștia să se apropie. Înfipse lemnul între două pietre și se întoarse repede. Băștinașii nu se apropiară imediat, însă atunci când în sfârșit o făcură, prima lor reacție fu cea de bucurie fățișa, incepand imediat să-i strige mii de insulte imposibil de înțeles și să o scuipe furioși. Puțin după aceea se strânseră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
nu se Întâmpla. Ea cunoscuse țara altfel, mai binevoitoare, Își Închipuia. Nu putea să sufere cuvântul ăsta, pentru ea era lăcrămos, Îi amintea de felul În care se refereau bătrânii albi țic niți la plantațiile lor și la servitorii lor băștinași. și, dintr-odată, nici pe ea nu mai putea să se sufere. — Trebuie să fac ceva În privința asta, bombănea cu ochii tot la steagurile murdare, cenușii. Nu mai merge așa! Trebuie să fac ceva, să fac ceva! — Ce-ai spus
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vorbă cu niște amici de-ai lui de pe-aici și, ce să vezi, aflăm imediat că sovieticii țin discursuri despre cum ne Însușim noi moștenirea străveche a lauțienilor. Ba chiar și pe insulița aceea se stârnesc revolte din pricina asta, băștinașii Îi prind pe toți occidentalii și-i Împușcă pentru că sunt niște imperialiști care profită de Indonezia. De bună seamă, mulți lauțieni spun că-i o nebunie, mai terminați cu idioțenia asta, nu-i treaba noastră, suntem trași În piept. Ia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ce par a fi. Ăștia numai comerț nu fac. De ce-ar împărți trei mari societari, "Karamy", "Al Gazera" și "Torino", dărîmătura bătrînei de unde-mi cumpăram borș?" Mai viguros, "Extens" chiar vindea: șosete, ca și "Al Sharani". Uite și-un băștinaș: "Vlad Company"", ne-am luminat noi. "Plus o alianță: "Naor & Felicia". Comerțul cu țigări părea cel mai prosper: reclama Golden America se înălța, hăt, deasupra bisericii Vulpe, iar indicatorul spre Bojdeuca lui Creangă era umbrit de chemarea lui Abes-Med la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
și mi-a adresat un zâmbet larg și glacial, mi-a fluturat în treacăt din chelicere și a pornit mai departe... Confesiunile maimuței Makonde Epifanie În pădurile Tanzaniei sălășluiește maimuța vorbitoare. Primii care i-au sesizat calitățile lingvistice au fost băștinașii Makonde, care și acum o consideră un fel de zeitate abdicată, un deus otiosus ce-a părăsit văile cerului în favoarea dealurilor împădurite din rezervația cu același nume. De altfel, printre amuletele lor ritualice figurează un cap antropomorf de maimuță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lor panteon de zei și zeițe. Maimuța s-a adresat cu ușurință în limba makonde șefului tribului, Ndonde, dându-i prețioase sfaturi agricole, alături de prognoza vremii pentru următoarele zile. Dialectul întrebuințat de maimuță era oarecum diferit ca structură de limba băștinașă, deși fondul principal de cuvinte era întocmai același folosit de Ndonde, adică perfect inteligibil. Ndonde a trebuit să-și repete în gând cuvintele maimuței, apoi să le reorganizeze, pentru deplina lor înțelegere. Dar, după câteva exerciții, la următoarele întâlniri, gândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu liniile de expresie de pe amuletele tribului Makonde: ochii expresivi și inteligenți, nasul conturat, adică nu complet teșit cum îl au maimuțele, spațiul dintre baza nasului și gură vizibil micșorat, iar maxilarul inferior cu nimic mai proeminent ca al oricărui băștinaș. În plus, gura orientată cu colțurile în jos, ce contrasta cu râsul până la urechi de maimuță, îi dădea un aer flegmatic de permanentă nemulțumire și plictiseală. Poza ei figura în scurt timp pe prima pagină a ziarelor locale și printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu s-ar fi putut apăra de asalturile necontenite ale presei sau de eventuale acte teroriste ale fundamentaliștilor. Pădurea rămânea singurul acoperiș viabil pentru cei de speța ei și, în felul acesta, nu datora nimănui nimic, era încă liberă... precum băștinașii Makonde ce erau "liberi" în limitele rezervației. Dar ce, parcă oamenii albi sau negrii nu trăiau și ei fiecare în rezervația lui? Iar dacă erau trimiși din când în când în afară, se întorceau de fiecare dată tot în teritoriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
început să-mi relateze ce a văzut la televizorul hanului de la marginea rezervației. Mergea adesea acolo să consume bere, ce-i era interzisă în ideea că alcoolul ar putea avea efecte imprevizibile asupra spiritului războinic al tribului Makonde. De altfel, băștinașii nu aveau voie afară din rezervație decât cu aprobare și pe motive de trading. Era vorba de ziarista mea, prima și ultima mea iubire. Nu făcuse niciun secret în fața lumii din relația mea intimă cu ea. În plus, a declarat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Sucevița pentru a săvârși minuni în viitor, în folosul pospoliților. Își mai amintea craiul cum și-a scrijelit adânc numele în fresca de pe zidul de la soare-răsare al Suceviței, Jan Sobieski-Rex, spre a dăinui acolo drept mărturie olografă peste veacuri ca băștinașii să-și amintească de mila creștinească și de faptele glorioase ale Măriei Sale. Vezi, hatmane Turculeț, ce țară minunată îți ofer pe tavă? Da, serenisime! O văd și îngenunchez spre a-i săruta pământul sfânt odată cu pulpana Măriei Tale. Că de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]