257 matches
-
oamenii de vază din Mexico. Arătam ca niște cerșetori milogindu-se după pomană. Umflat de atâta trai îmbelșugat, arhiepiscopul ne-a întâmpinat binevoitor la început, uitându-se plin de curiozitate la cei patru soli care tăceau mâlc cu chipurile lor bățoase, după cum e obiceiul japonezilor. Apoi le-a pus întrebările obișnuite despre Japonia în timp ce-și apăsa din când în când pieptul cu mâna lui grasă, căci suferea cu inima, dar era limpede că acea țară orientală nu-l interesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mireasă și pe fostul ei soț În costum de mire. Costumul nu se prea potrivea nici cu rochia Mașei, nici cu fața scofâlcită, trecută prin ciur și prin dârmol, al tomnaticului mire, care, În ciuda vârstei destul de Înaintate, se ținea totuși bățos. - M-a luat cu transpirație, răspunse Mașa, făcându-și vânt cu palma peste fața-i asudată. - Deci ăsta-i fostu’, nu? - Fostu’, se grăbi să-l Îngâne Mașa. - Aha, exclamă Extraterestrul, În timp ce Mașa Își lăsă neputincioasă mâinile În poală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
s-a Întîmplat și cu băiețelul pe rotile de mai Înainte... O haină din lînă de un albastru Închis cu un guler mare, Întors. Un fular din lînă gri, pantofi din pînză tare, albi. Coada ochiului plecată În jos, părul bățos dar rar, pieptănătura dreaptă și o umflătură roșie sub nas. Panta era abruptă dar, din fericire, frînele au ținut. Dacă panta ar fi fost Înclinată doar pe jumătate și mașina mea Încă o dată mai puternică, oricît de bine aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
și se moleșeau ca plantele lăsate după-amiaza la soare. Căldura înmuia și transforma străzile în piscine de reziduuri, iar unsoarea din mustața brigadierului se topea în așa hal că aceasta se lăsa și se descrețea, umbrind imaginea sa rece și bățoasă. Fiica lui Malhotra se arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care se alcoolizase; polițiștii dormeau toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
istorii, Lady Diana pășea maiestuoasă printre băncile din biserică, avându-l lângă ea pe șontâcăitul ei tată, în timp ce micuțele domnișoare de onoare chicoteau necontenit în preajmă. Iată-l și pe prințul Charles, de vârsta mea, în uniformă, stând printre prinții bățoși. Să aibă Fat Paul dreptate? Să i-o fi dat deja Charles la buci? Oricum, i-o va trage diseară - aici nu-ncape îndoială. Răsucindu-se pe scaunul meu, în timp ce bombăneam ceva doar pentru mine, am descoperit că semăn cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
curs. Leacuri pentru trigliceride și HTA, amicele mele de mai bine de doi ani de zile. Lume multă. Zumzet. Aer greu. Discuții felurite. Figuri cunoscute ca dintr-o pâclă a amintirii. Contururi de foști, îmbătrâniți, împovărați de boli, de uitare. Bățoși, totuși, în convingerea că vin la o policlinică a lor, care a fost și rămâne a lor. Sfidători prin neputința ostentației de a se simți ca acasă. E poate ultimul spațiu care le-a mai rămas, închizând în acele cabinete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
crezusem că Gaz era în starea aia din cauza căldurii, dar Joey ne-a zis supărat: Are și omu’ dreptu’ la puțină intimitate. Era limpede că se întâmplase ceva mult mai interesant. întotdeauna când Brigit era prin preajmă, Joey devenea cam bățos. Se comporta de parcă Brigit ar fi fost înnebunită după el, de parcă l-ar fi vânat, de parc-ar fi încercat să-l prindă în capcană ca să-l facă să iasă cu ea. Ce tupeu pe capul lui! Și asta numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Margaret n-a făcut nimic rău în toată viața ei. —Ești sigur? Normal că sunt sigur, a zis tata. —îți aduci aminte? a spus el întorcându-se către mama. N-aș putea spune că-mi amintesc, a răspuns ea bățoasă. —Ba sigur că poți, a exclamat el. — Dacă zici tu, a aprobat mama pe un ton care lăsa să se înțeleagă că-i făcea doar pe plac bietului ei soț care se înșela. Josephine s-a uitat la mama, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Te-am văzut cu cineva aseară. Îmi sare inima din piept de trei metri. Fuck ! Fuck fuck OK... OK... E OK. Nu se uită la mine. Ci la Connor. Cu cine naiba era Connor ? — Era doar o prietenă, spune Connor bățos. — Ești sigur ? spune Nick. Mie mi s-a părut că era mai mult decât o prietenă. — Încetează, Nick, spune Connor, cu același aer Îndurerat. E mult prea devreme să mă gândesc la... altă relație. Nu-i așa, Emma ? — Ăă... da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
zic Într-un final. — Păi... ăă... foarte bine, mulțumesc. Mama Îi aruncă o privire lui Jack. Nu te uita la el ! murmur. Și... tată ? nu mă las, ridicând vocea. Cum te-mpaci cu golful ? — Și eu... tot bine, spune tata bățos. — Unde jucați ? Întreabă Jack politicos. — Te-a Întrebat cineva ceva ? țip, Întorcându-mă furioasă pe scaun. Urmează câteva clipe de tăcere. — Vai ! spune mama brusc, cu o voce de actriță de mâna a paișpea. Ia uite ce târziu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Ce-a fost, a fost. Dar ți-aș fi recunoscător dacă, de acum Încolo, vei accepta să fii cât se poate de sinceră cu mine. — Categoric, spun, Încuviințând foarte serios. Sigur. — Am... Început o altă relație, de curând, spune, ușor bățos. — Uau ! spun surprinsă. Bravo ! Connor, Îmi pare foarte bine. Cum o cheamă ? — Francesca. — Și unde v-ați... — Vreau să te Întreb despre relația noastră la pat, spune Connor, tăindu-mi macaroana, vizibil stânjenit. — A ! Bine. Simt un mic fior de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
dar, în mod cert, îl încântase, ridică din umeri. Intrigat, se porni atunci spre acel salon însuși contele. Fără grabă, desigur, și cu toată demnitatea înaltei sale funcții. Deschise larg ușa și... și... și un val de furie îi cutremură bățoasa lui arhitectură interioară. Pe covorul din mijlocul salonului zăceau de-a valma bărbați, femei, feciori și fete, tineri și adulți în poziții dintre cele mai bizare. Și toți râdeau de mama focului. Până și boierii divaniți își țineau burdihanele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Papucul Toinettei înghesuia sub pat un fel de cârpă cu broderii colorate și, ceva mai încolo, de sub trena neglijéului răsăreau... doi craci. Doi craci?... Ledoulx întinse un deget însângerat spre ei. Dar cum naiba se numeau pantalonii ăia strâmți și bățoși? ― L’itzarí!... Ce caută l’itzarí de tzaran aici, în dormitor?... Toinette nimerise, în sfârșit, mâneca și își recăpătă brusc siguranța. Abandonă lucrurile pe care zadarnic încercase să le ascundă și trecu prin fața soțului său fără să-i răspundă. Venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei cum se rupe-n figuri, Roșioaro, care tu-n loc să apuci calea bisericii îți arde să dai din craci, și pe urmă că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și ei aprobară entuziaști. Era singură iarăși și tot uitându-se pe fereastră, așteptând. Se uită după el cum trece și se pierde în lume, în scutecul în care-l înfășase de dimineață, dus în brațe de doamna Petronela, pășind bățoasă în costumul ei din piele de drac pe lângă majordom și libelula lui, și mașina porni, estompând imaginea străzii și a cerului senin de septembrie, împânzit de fumul termocentralei care se suprapunea peste obrazul ei împietrit. 30. La șapte dimineața, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă pe fir Iepurele, bățos, cu perdaf și cu osârdie contabilicească. Ambiții prostești! Și nu e nici al nostru. Doi: de-atât amar de veac, de când tot vii și revii peste noi, neinvocat, ai fi putut măcar să-nveți și tu, acolo, un mișmaș. Un flecușteț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de vărsat, individ bondoc ca și Bossul, dar cu mult mai solid construit fizic și mai lat în umeri, ciolănos, înaintează și el tărăgănat spre noii-sosiți, întinzându-le o palmă fleșcăită Poetului și Fratelui și mulțumindu-se să-i salute bățos, din sprâncene, pe Înger și pe Vierme. Șobolanul, multiplu violator, recidivist sexual înrăit, veșnic pe cărarea dintre o închisoare de maximă siguranță și o alta, era recunoscut printre interlopii locali, nu doar pentru sălbăticia sa ieșită din tipare, deghizată sub
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tehul" nu era nechibzuit. Nu putea să se înșele în ceea ce privește expresia și tonul superiorului său. Era momentul să depună armele. ― Bine... vom merge... (Fiindcă Dallas nu-l slăbise din priviri, adăugă zâmbind:) domnule. Căpitanul se întoarse către Parker încruntat, dar bățosul se îmblânzise. ― Putem ateriza? îl întrebă Dallas pe Ash. ― Cineva a făcut-o! ― Asta vreau să spun, reluă cu tărie. "Aterizarea" este un termen generos. Implică o secvență de procese duse la bun sfârșit, rezultând într-un contact sigur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atunci nu vreau să mai am de-a face cu tine. Și nu aveai voie să-mi povestești toate astea! Tu nu aveai voie să mă întrebi. Ai dreptate. Nu trebuia să te întreb. Atunci nu mai fi atât de bățos! Uite ce-i, i-am promis doar c-am s-o văd. S-ar putea ca el să fie serios în toată treaba asta, dar eu nu sunt. Nu ești serios? Te-ai înfuriat când ți-am spus că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gimnaziu. Cei doi purtau, ambii, matricolă pe brațul stâng. Așa era regula. Scris galben pe fond bleumarin. Doamna directoare Bruda ieși din curtea Școlii de Fete, pe poarta dinspre Primărie, unde era anexa cu atelierul de croitorie. Și, înaltă, masivă, bățoasă, cu o blană de vulpe în jurul gâtului, trecu la doi pași de Daniel fără să-și coboare măcar privirea către el. Știind prea bine cine este, Horia Victor i-ar fi expediat totuși un bulgăre de zăpadă drept în spate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu boruri ondulate și pleoștite, care îi aruncau o umbră misterioasă peste fața îndulcită de un zâmbet interior. O lăsai să treacă de tine și te uitai în urma ei. Și ce vedeai? O siluetă armonioasă, perfect verticală fără a fi bățoasă, pulpe bine proporționate, grosuțe, dar nu mușchiuloase... Da, fetele Onofrei erau înalte și bine legate, drăguțe și fără doar și poate cuviincioase. Sau în orice caz bine crescute. Fostul magistrat avea de ce să fie mândru. Apoi se întâmpla ca Marilena
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
la mâna mea. Toate legile sunt de partea mea. Toate legile mă apără și mă ocrotesc. Pardon, a îndrăznit, una din ele, să ridice capul, spre adevăr. Deci, cam tu ai fi capul răutăților. Cam tu ai fi cea mai bățoasă. Lasă; ai să vezi, că, te debățoșez, eu, de-ai să mă ții minte. Ba nu. N-ai cum să faci asta. Că nu suntem în codru, e-adevărat, dar, pe moșia mea, suntem. Așa, că, voi, să vă mulțumiți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
chiar lîngă Academia de muzică. Voia să Întindă un cearșaf și se trezi nas În nas cu ei doi, Încremeniți În fața ușii. Lumina de la fereastră Îi Îngădui să-i vadă bine de tot: ce bătrînă era Frau Proserpina, dar ce bățoasă se ținea, parcă era un soldat german și bătrînelul evreu clătinîndu-se pe picioare, ce-o fi cu ei că nu se ceartă? Pentru prima dată Îi vedea stînd de vorbă fără să se certe. Desigur că ei strigaseră puțin mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rezolvat-o și pe asta. Ce mai e... ah, da. Bine că și-a adus aminte. Ia să vadă la Inspectoratul Școlar ce e cu... “Cu tovarășa Uuuuudrea” Legătura vine, iarăși, foarte rapid. “Să trăiți, tovarășe prim-secretar!” “Tovarășa Udrea (bățoasă și cu tupeau, ca-ntotdeauna; asta nu se ncurcă, nu se bâlbâie, știe ce vrea, nu m-ar mira s ajungă, mâine-poimâine chiar sus, foarte sus) te-am sunat să te-ntreb ce s-a mai făcut cu cazul acela
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dintr-o lovitură“. Îl întreabă pe Rupp dacă știe ceva despre gagicuța care se dă drept Karin. Tipul se uită la el de parcă Mark s-ar fi transformat în vârcolac. Ceva s-a infiltrat în mâncarea individului. E așa de bățos mereu, de parc-ar fi tot timpul la înmormântarea cuiva. Pe adevăratul Ruppie îl durea întotdeauna în cur. Știa să se distreze. Adevăratul Ruppie putea sta în camera frigorifică toată ziua, manevrând bucăți de vacă, fără să simtă nimic. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]