231 matches
-
ca să demonstreze că existau și alte niveluri dedesubt, bătu cu piciorul În pământ și se auziră ecouri și răsunete. Autorul articolului Îi laudă pe curajoșii dragoni, care-și fac rost de lumânări și frânghii, intră În cine știe ce galerii ca niște băiețandri Într-o mină, târându-se pe coate, și se strecoară prin tuneluri misterioase. Și ajung, spune jurnalul, Într-o Încăpere mare, cu un horn improvizat și un puț În centru. Coboară o frânghie cu o piatră și descoperă că puțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu se mișcaseră, fapt e că Într-o zi soră-mea era aici pe terasă și vine Înăuntru și spune că doi inși se jucau urmărindu-se cu un pușca-mitralieră. Nu ne-am mirat, și unii, și ceilalți erau niște băiețandri care-și omorau timpul jucându-se cu armele; o dată, din glumă, doi au tras de-adevărat și glonțul s-a-ntâmplat să se Înfigă În trunchiul unui copac de care stătea sprijinită soră-mea. Ea nici măcar nu-și dăduse seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din cenușă o pastă, turnau pasta aceea În două tipare și puneau tiparele să se coacă Într-un cuptor, suflând În foc cu niște tuburi. La sfârșit tiparele fură deschise și apărură două figuri palide și grațioase, aproape transparente, un băiețandru și o fată, nu mai Înalți de patru palme, moi și cărnoși ca făpturile vii, dar cu ochii Încă sticloși, minerali. Au fost puși pe două pernițe și un bătrân le-a turnat În gură picături de sânge... Au sosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe rând cu toți. Mâna lui Petre era grea, și aspră, și reavănă ca pământul. Capitolul II PĂMÎNTURILE 1 În gara Burdea, posomorâtă și singuratică în mijlocul câmpiei, pe linia Costești-Roșiori, aștepta brișcă galbenă, cunoscută, de la Amara. Când opri trenul, un băiețandru se repezi la vagonul în ușa căruia se arătase Grigore Iuga, strânse bagajele și le duse la trăsură. Vizitiul Ichim, bătrân și sfătos, ținea strâns din hățuri pe cei doi telegari neastâmpărați, care-și rodeau zăbalele și scormoneau cu copitele
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
copitele pietrișul. ― Bine-ați venit, conașule! ― Bine v-am găsit, Ichime! răspunse Grigore, suindu-se lângă tânărul Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
grec, cu contract și cu leafă bună, lăsîndu-și averea în grija tatălui său care, deși bătuse de mult șaptezeci, era încă zdravăn și muncea la sapă mai spornic ca un flăcău. ― Foaie verde mătrăgună, Veselia nu-i a bună! Un băiețandru începuse să chiuie așa, cu ochii închiși, ca un cocoș tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
tânăr și fără pricepere. Pe țiganul cu vioara nu-l răbda inima să nu riposteze pe dată: ― Foaie verde păpădie, Viața-i numai veselie Pentru cine nu-i Ilie Toată hora împreună cu privitorii izbucniră într-un râs gălăgios. Râse și băiețandrul pe care-l chema Ilie Cârlan. Încurajat de mulțumirea poporului, țiganul strigă către flăcău: ― Să nu mai zici nimic, că te iau și cu cîrlanul! Altă năvală de râsete de răsună văzduhul. Dar hora, un lanț de trupuri înfierbîntate, continua
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
spune, că eu nu mă despart de tălică! ― Facem pace, măi Ilie! mormăi Petre, văzîndu-l însîngerat. Da unde ești împușcat tu de ți s-a roșit cămașa? ― O fi în umărul ăsta, că parcă nici nu-l mai simt, zise băiețandrul privindu-l cu un zâmbet de mândrie. ― Mama lor de tîlhari! Petre avea o pușcă încărcată, luată de la pândarii arendașului Cosma. O ținea de țeavă ca o ghioagă. Un necaz mare îi înăbușea inima ca un năduf. Îi trecea prin
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ceas mai târziu, Casals îl ascultase, concentrat și, după obiceiul lui, încruntîndu-se, și îl felicitase. "Ai făcut bine că te-ai lăsat de entomologie", îi spusese râzând. Apoi apucase violoncelul și, privindu-l cu simpatie, făcîndu-i cu ochiul, ca unui băiețandru, reluase aceeași bucată. Și acum cânta din nou Casals, cânta tot opus 56, și cânta aici, în acest salon rece și umed, sărăcăcios luminat, părăginit, pe jumătate ruinat. - S-a întors Oncle Vania, șopti Ieronim. Nu știu ce s-o fi întîmplat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ar trebui să o înnegrească pentru ca să nu o mai recunosc, cu aceeași sfâșietoare strângere de inimă ? înfig cu aplicație coupe-papier-ul în anvelopă și surâd tot mai înghețat - ce milă străină trezește unui om matur ima ginea lui din tinerețe ! Un băiețandru cu obrajii încă îmbujorați copilărește deasupra fumului de tuleie, cu trupul costeliv, dar cu vocea foarte groasă, care își compune cu atâta stângăcie un aer plictisit când trece prin fața portăresei... în schimb, abia intrat în cameră, se repede la oglinda
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prima privire, reținusem ca într-o teribilă halucinație un picior de bărbat, încălțat cu bocanci soldățești, o mână, un trunchi de femeie, tăiat oblic și cu sânii dezgoliți, o masă însângerată ce putea să fi fost un copil mic, un băiețandru cu corpul subțire rămas întreg, numai capul complet turtit, fără dinți și mânjit de creier. Ah, cum se învinovățea biata maică-sa că îl trimisese pe el și nu mersese să stea ea la coadă !... Acești nefericiți, cele mai lovite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trotuarul celălalt. George se cunoștea pe el însuși. Știa ce lucru cumplit se consumase în acea dimineață, cât material de amărăciune și durere acumulase pe parcursul scurtei lui vizite. Tot ce-i spusese lui Rozanov fusese greșit. Se comportase ca un băiețandru pretențios, nu fusese el însuși. Acum își dădea limpede seama de ceea ce ar fi trebuit să-i spună, de tonul pe care ar fi trebuit să-l adopte. În mod deliberat, evitase să-și formeze dinainte vreun plan sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Gideon Parke. Învățase să imite stilul poetului din secolul al XVIII-lea și compunea kilometri de versuri adiționale, despre care se spunea că sunt mai bune decât originalul. Printre acestea se număra și fermecătorul cântec pe care-l scrisese pentru băiețandrul (Simon, fratele Oliviei Newbold) care, la sfatul lui Jonathan Treece (fost dirijor de cor la St. Paul, actualmente organist la un colegiu din Oxford) cânta rolul măscăriciului destinat contra-tenorului imposibil de descoperit, în timpul repetițiilor, desigur că Tom era aproape tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de-a dreptul în apa adâncă. Aici, înălțând capul, după o cățărare mai dificilă, văzu o siluetă bărbătească proiectată pe albastrul cerului. O clipă crezu că-i George. Pe urmă își dădu seama că nu era un bărbat, ci un băiețandru înalt. Când mai înaintă un pic, văzu și un al doilea băiat. Stăteau amândoi și se uitau la un ochi de baltă adunată într-o mică depresiune dintre stânci, în care fluxul, biciuit de furtunile iernii, scuipa trâmbe de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ne alegem campionii!... Noi românii suntem un popor înzestrat! Iar acum nu ne mai lipsește nimic ca să ne împlinim destinul! Ne-am despărțit de trecut și am pornit să ne construim un viitor nou! Cu mâinile noastre!... Dincolo de mulțime, doi băiețandri fără nicio treabă ședeau în tribună, cu coatele rezemate șleampăt de genunchii rășchirați, surâzând ironic. Lor chiar că puțin le păsa despre ce campioni vorbea domnul Mocanu și puțin le păsa de numele pe care avea să le citească de pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
venea la microfon. Pe scăunel mai rămăsese un singur sul de hârtie legat cu panglică roșie. Rareș le vedea din spate pe cele două fete care chicoteau și-acuma una într-alta, în surdină. Dincolo de teren, în tribună, cei doi băiețandri priveau indiferenți. Rareș o vedea pe doamna Mușat vorbind la microfon. Dar ce tot spunea doamna Mușat? Ceva care stârnea fierbere în mulțime? Chiar lângă urechea sa îl auzea pe Radocea izbucnind indignat: Nu se poate!... Și fiindcă Rareș se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
strugurilor". Ne așezăm la una din mese și-l așteptăm pe d-l Branco, în timp ce, la bar, unde ard două lumini roșii, sună mereu telefonul. Branco e un bărbat tânăr, n-are nici patruzeci de ani, cred, cu aspect de băiețandru. Amestecă vorbele românești cu cele americane, e necizelat, frust, dar vioi, volubil și simpatic. Foarte întreprinzător, se pare, și fără fasoane. Recunoaște că suferă de un complex. Ar vrea să joace un rol important în comunitatea românească din Chicago, de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de simpatic. Negreșit Lieă nu era deloc antipatic, dar schimbările apăreau mari pe la prietenii Rim. Mini nu comentă deloc acele noutăți, tocmai fiindcă era prea mult mirată de ele. Lică Trubadurul, tatăl acelei fete greoaie! . . . Lică avea un copii! . . . Acel băiețandru care fluiera a rendez-vous, făcea, așadar, o vizită paternă. Erau noțiuni neacceptabile, chiar dacă nu se puteau contesta. Rim începu a-și povesti amănunțit suferințele trecute, apoi puse lui Mini întrebări asupra petrecerii ei de vacanță. Mini îl felicită pentru casă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
beți În căutare de bilete, ca să-l vadă pe Manolete sau pe El Cordobes; hoardele de haimanale care se țin scai În urma lor strigînd mister și cerșind sau Încercând să le vîndă ceva sau să-i fure poșeta lui Susan; băiețandrii care vin cu fetele lor din San Isidro sau Miraflores, ținîndu-le pe după umeri pentru a le proteja de derbedeii care, profitînd de Înghesuială, ar Încerca să pună mîna pe ele și În același timp trăgînd dintr-o țigară de foi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din mînă aparatele de fotografiat se pregăteau să privească aproape Întreaga corridă prin obiectiv. Cereau cu toții bere și chelnerii voiau să li se plătească pe loc și nu le dădeau niciodată restul, deși spuneau: mă Întorc Îndată, mister. Grupuri de băiețandri discutau despre crescătoriile de tauri de luptă și despre corridele din alți ani, făcînd pronosticuri pentru cea de acum și blestemînd din pricină că trabucul pe care și-l aprinseseră cu cîteva clipe În urmă se stinsese iar. Se salutau cu gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o văzu pe Susan Îndepărtîndu-se de bar cu Julius de mînă, se repezi plin de avînt și trebui să se sprijine de tejghea ca să nu cadă-n nas, parcă era străinul gata să Înceapă saltul numărul patruzeci și doi, În timp ce băiețandrii din cartierul Marconi se ridicau În picioare ca un singur om și se mutau În Întregime la bar, fumînd, pentru a o studia pe doamna care fusese desigur o splendoare de femeie și care Încă era o femeie bine; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
de exemplu, Șobolanul comandă și el, strigînd aproape, un Jerez și pentru mine, dar acum Îi aduseseră oranjada și n-avu Încotro, trebui să se resemneze să fie mult mai puțin rafinat decît Susan. „Trage la măsea“, comentă unul din băiețandrii din cartierul Marconi, văzînd că paharul de Jerez e pentru Susan, altul tocmai voia să spună că poate era și ea o poamă ca flight hostess... dar În clipa aceea Își făcuseră apariția fetele și ei se prefăcură deodată indiferenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
repede și el n-a fost În stare să achite consumația, n-a fost În stare s-o vadă de aproape pe flight hostess și nici măcar să se uite la fetișcanele alea și acum trebuia să suporte privirile insolente ale băiețandrilor din cartierul Marconi. Pe urmă, a doua zi, se scula zîmbitor și amnezic, mînca ceva pe fugă și era conștient că se preface și că mai mult se joacă de-a omul optimist și năpădit de treburi alergînd spre birou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ca vara să treacă mai repede pentru Julius; se scurseseră cîteva săptămîni și lucrurile mergeau din ce În ce mai bine, fiindcă acum avea cîțiva prieteni și alerga Împreună cu ei peste tot, uneori se rătăceau prin grădinile hotelului și atunci nimereau peste cîte un băiețandru din cartierul Marconi sărutîndu-se cu iubita lui și se Întorceau nedumeriți la bazin, unde, Într-o apă mai cristalină decît apa de izvor, se cufundau cu un cuțit ca al lui Tarzan, repede că se apropie crocodilul, care era cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să traverseze și să caute un loc unde să stea puțin În stația Descalzos, autobuzele Întîrziau Întotdeauna, dar poate că astăzi avea noroc și, Într-adevăr, grăbește-te, traversează repede, că uite vine unul. Înjurăturile de mamă azvârlite de cîțiva băiețandri În urma autobuzului care trecu arhiplin, Înjurături adresate șoferului, pasagerilor și Întregii omeniri, o făcură să-și dea seama că nici azi n-avea noroc. Rămase locului, Îmbrăcată În negru din cap pînă-n picioare și cu părul negru ca pana corbului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]