294 matches
-
curînd, căci se zice că în timpul acela Maica Domnului șede în genunchi lîngă război, și e păcat să o țină așa mult. La finitul pînzei, dacă vrea să știe ce are să nască vreo vită sau fe meia de casă, un băiet merge călare pe fuștei pînă la poartă 349 și dacă vede pe drum bărbat sau femeie, tot de același sex va fi nou-născutul. Pînă nu ridici războiul, se aruncă apă pe sub el, că așa e bine. Se crede că dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
aceste idei (Eminescu: 2011, II, 34). (S6b) În introducerea acestor șiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere și c-un asemenea cap omul nu ajunge departe și mai cu samă cel sărac și Dionis era un băiet sărac (Eminescu: 2011, II, 35). (S6c) Un copist avizat a se cultiva pe apucate, singur... și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de ploaie, se insinuează prin muzica viorii, fie și grosier eliberată de orice portativ: (pre-S6g.) Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, [...], schinjuia c-un arcuș ce rămăsese în câteva fire de păr și, cu degetele uscate, mișca niște coarde false, care țârliau nervos, iară împrejuru-i
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
a viorii. Instrumentul muzical nu este vizualizat, dar sunetul este perceput cu precizie, iar instrumentistul este portretizat cu risipă de detalii, care desăvârșesc în convergența lor grotescul tabloului. (H5a) Dintr-o crâșmă deschisă s-auzea o vioară (s.n.) schigiuită.[...] Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi, și care fără îndoială nu era
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
eu țin aproape, între ei. Neapărat cineva trebuia să fie în spate și cineva în față. De, să-i înșface lupii pe ei, la o adică. Mare bucurie la Gavril acasă, care avea fete de măritat. Mititelul, cum este el băiet mare și a venit la noi, spuneau fetele mîngîindu-mă, pupîndu-mă și umplîn du-mă cu bunătăți. Te-au adus băieții ăștia voinici.... Niște criminali, spun apăsat. Ce? întreabă toată lumea cu gura căscată. Niște criminali, au vrut să mă dea la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
1858, adică în trei ani în loc de patru. Despre perioada cât ai învățat la Socola, hai să-l lăsăm pe Grig. I. Alexandrescu, prietenul dumitale, să ne spună ceva, pentru că dumneata n-ai prea vorbit despre această perioadă: „La Socola era băiet cuminte și silitor, afară dacă nu-l scoteai cât de cât din apele lui, sau dacă nu-l pălea o sfântă de lene, de zăcea lat, câte două, trei zile.” Cum spuneam, în 1858 ai terminat Seminarul. Dornic de învățătură
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
Am scris la Boboești și a venit socru-miu și cu soacra mea cu sania că era drum bun de sanie, și au adus diferite bunătăți: zahar, cafea,undelemn,lămâi, portocale, rachiu, vin, pâne, până și un pachețel de ciocolată băietului. Nașul Neculai Stoleriu a botezat băiatul și i-a pus numele Bogdan. Bogdan care acum are 60 de ani și trăiește. A fost ofițer, Locotenent Colonel de infanterie. A învățat la liceul Nicu Gane din Fălticeni și a fost al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Vârsta primilor ani de școală împletește jocul cu învățătura . Mărturie stau ceasloavele cu urmele muștelor care și-au găsit sfârșitul între filele lor. Nică ,intrat în colectivitate ,unde se derulează și cele mai multe dintre întâmplări, devine mai rezervat, mai retras: ―un băiet prizărit,rușinos și fricos și de umbra mea-. Spiritual ,este bine înzestrat , aspect instruit și de mama sa , care ―se bucura grozav când mă vedea că mă trag la carteși de bunicul său , David Creangă, care susține că ―băiatul are
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
în loc de tratament medical, pune pe răni pânză de păianjen și își vindecă buba spurcând-o cu excremente, e drept că ale stăpânei. Copiii, pretinde ea, se vindecă de orice cu un cărbune stins în apă. Așa pare să fie! Nică, băiet fiind, păstrează o sănătate de fier fără cine știe ce doctorii. Chiar când e lovit de cinstita holeră care bântuie Moldova se vindecă prin prișnițe și frecții. Mai greu e cu râia, inevitabilă când dormi cu caprele în bordei. Dar și ea
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
de spate, cu greutate. M-am întors să-i văd fața. Avea ochii pe jumătate închiși și era dusă rău. Aveam de gând să aloc următoarele șaizeci de secunde conversației, apoi să părăsesc curtea. - Cine... merge în Neverland? am întrebat. - Băieții, șopti ea. Se duc în Neverland. Mi-am dres glasul. - Care băieți? - Băieții dispăruți, zise Nadine. Toți dispăruții. Mă gândeam la ce zisese. Ea mă aștepta să-i dau o replică. Am încercat o asociație de idei. - Crezi că...Michael
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Mă împrietenisem cu deosebire cu familiile Tufelcică, Robescu, Apostoleanu, Dăscălescu și Stamatin, în casele cărora întâlneam ospitalitatea cea mai cordială și îmi petreceam tot timpul ce îmi rămânea liber. Unul dintre tinerii atunci mai în vază era Iorgu Dăscălescu, un băiet frumos, inteligent și cât se poate de hazliu. Unde se ducea umplea casa de veselie. Avea un deosebit talent pentru pictură; era bun înotător, bun călăreț și făcea gimnastică ca un acrobat. Vă închipuiți ce succes trebuia să aibă pe lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
șaptelea [...]. Eei ! Părinte ! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu ! Apoi zău nu se cade! Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-ți știa crezul pe de rost de, de, de... nu altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satul, or că s-o aprins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
au descurajat cercetătorii în a înainta prea mult pe această cale spinoasă, așa încât mai toți exegeții lui Eminescu au preferat să rămână la nivelul prim de afirmare a locurilor comune cărări bătătorite ale căror certitudini nu puteau fi contestate ( Fiind băiet, păduri cutreieram, Lacul, Sara pe deal, Copii eram noi amândoi etc.). Neîndoielnic, mult mai complicat apare mecanismul de devoalare a alchimiei poetice eminesciene și a legăturilor subtile și rafinate, constituite într-un eșafodaj al ideilor decantate și minuțios elaborate. Cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
singurul absolut. George Gană observă cu justețe că această afirmație a poetului exprimă o valorizare superlativă a naturii, dând o formulare aforistică unor îndelungate raporturi sufletești și spirituale cu ea157. Codrul, simbol plenar al naturii, concentrează sevele absolutului. În Fiind băiet păduri cutreeram 158 se revarsă nu puține dintre acestea: Un freamăt lin trecea din ram în ram, miresmelee veneau adormitor./ [...] Pe câmpi un văl de argintie ceață,/ Sclipiri pe cer, văpae preste ape, buciumul (nelipsitul bucium!) cântă tainic cu dulceață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
migdalei erau de acea intensivă voluptate pe care o are catifeaua neagră. Ei înotau în orbitele lor - un zâmbet fin și cu toate astea atât de inocent trecu peste fața lui la spectacolul ce-l privea. - Ce era adică: Un băiet de țigan cu capul mic într-o pălărie a căror margini erau simbolul nimerit al nemărginirii, cu ciubote în care ar fi încăput întreg și într-un surtuc lung de-i ajungea la călcâi și care fără îndoială nu era
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
afară de aceea, determinat prin naștere la nepozitivism. În introducerea acestor șiruri am surprins unele din cugetările care-l preocupau în genere - și cu-n asemenea cap omul nu ajunge departe - și mai cu seamă cel sărac - și Dionis era un băiet sărac. Prin natura sa predispusă, el devenea și mai sărac. Era tânăr - poate nici optsprezece ani - cu atât mai rău... ce viață-l așteaptă pe el?... Un copist avizat a se cultiva pe {EminescuOpVII 95} apucate, singur... și această libertate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tezaurul căsniciei lui, când de bună voia lor trăieu esilați la vun sat spre a se iubi departe de zgomotul lumei, Maria intra deodată în salonul încălzit și luminat numai de razele roșii ale jăraticului din cămin, intra îmbrăcată ca băiet, ca în noaptea aceea când se văzură pentru întîia oară în apropiere. Membrele ei zvelte în bluza de catifea neagră, aceeași pălărie cu margini largi pe părul ei blond și piciorușele cele mai mici din lume în botine bărbătești. Și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
retrăsese în odaia lui, unde clasicii erau așezați pe-un scrin în religioasă regulă și neviolabilitate și se primbla cu pași mari prin casă. Era brunet și cam poetic. Avea ochi albaștri, ceea ce vra să zică mult, și era frumos băiet. Acum stătu cu mirare înaintea oglinzii, se uita cu mirare în ochii lui proprii și părea că-i întreba ceva. "Tolla mi-a făcut-o". Era o vreme în care, în urma unui roman spaniol, regina de astăzi a Egipetului se
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțămită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pân acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu,... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un băiet cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ora mîntuiriei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
nu poți cunoaște cum stă cu istoria însăși. Eu, mulțumită naturei, m-am dezbrăcat de haina deșertăciunei. Știu că tu ești pîn-acum frate laic. Nu te călugări, copilul meu... nu te preface în rasă și comanac din ceea ce ești, un băiet [tînăr ] cuminte. Am fost săhastru, nu călugăr. Aș vrea ca cineva să-mi ieie locul în această săhăstrie, căci sunt bătrân și poate curând să-mi bată ora mîntuirei. Vină tu, dar numai după ce voi muri... pe cât trăiesc scutește - mă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Sună din acest clopoțel de metal și strigă: Abracadabra... Angelo sună din clopoțel o dată. - Înc-o dată... pân -în trei ori, zise de Lys. El sună încă de două ori... Răsunetul zgârie aerul salei și deodată, ca din pământ, văzură un băiet frumos, palid ca suprafața mărgăritarului, cu ochii în bolți mari, negri, cam turburi, dar adânci, cu părul care-i curgea în vițe negre și strălucite deasupra {EminescuOpVII 263} umerilor, cu pantaloni strâmți asemenea ciorapilor de matasă neagră... în genere toate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
când vei veni acasă va fi masa pusă... pânza albă, farfuriile curate, paharele limpezi de clare... după masă vom ședea la cafea, vom vorbi nerozii... apoi, adaose încet abia mișcîndu-și buzele, apoi... zic și eu, de... vom avea copii... un băiet frumos ca tine, icoana ta, s-o fetiță ca mine... Ah vom fi fericiți... - Da, fericiți! murmură el încet și-ntunecos. "O, Cezara! Suflet de demon, gândi el, cum citești în sufletele omenești... cum vezi în ele scris viitorul, cum
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mătii! - Eei! părinte! Apoi bine, se cade să mi te spurci în obrazul meu! Apoi zău nu se cade! - Taci, că te rup, zicea părintele cu o apostolicească liniște. Însă postul onorific de palamar îl ocupa onorabilul domn Nicodim Parpalac. Băiet cu multă ambiție, fecior de popă, cam prostuț, nu-i vorbă, da-ți știa crezul pe de rost de, de, de... nu altceva. Altfel trăgea clopotele tot într-o dungă, de gândeai că arde satu, or că s-o aprins
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
față de germani. Cu toate acestea, nu există date exacte care să certifice numărul românilor care au fost implicați activ în deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete... nu conta că ești fată sau ești băiet”. Călătoria spre Est Din locurile în care erau ținuți, deportații au fost duși la gară și îngrămădiți în vagoane de vite, 40-70 de persoane în fiecare vagon, bărbați și femei. Au călătorit timp de 16-28 de zile fără a ști
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
circumstanțe rămâne elementul central în cele mai multe dintre mărturiile lor ulterioare, ca în cazul Sofiei Magyari: Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete, cu oameni mai bătrâni, cu toate claie grămadă acolo, nu.... nu conta că ești fata sau ești băiet... Și... și când vroiam acuma, mi-e rușine să vă spun, da’ era în fundu’ vagonului, în mijloc era o... așa o sobiță făcută așa, ca o dubă sau nu știu cum să-i spun, și într-un colț în vagon era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]