173 matches
-
scrèua ca o scândură - a purtat-o În trap câțiva pași de-ai ei, dar destui ca să mă dezguste (zic și eu un cuvânt cu perdea, fiindcă nu vreau să vorbesc de coițele mele făcute scrob). Caii de Mana... Copiii, băietanii se Întreceau, pe Imaș. Însă acelea erau jocuri de copii, de băietani... Dar nu, fiindcă participau și fete - cum s-o uit pe una, a lui Scridon, urâtă, becisnică, pe jos - Însă de cum se afla pe spinarea unui cal... Dealtfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ai ei, dar destui ca să mă dezguste (zic și eu un cuvânt cu perdea, fiindcă nu vreau să vorbesc de coițele mele făcute scrob). Caii de Mana... Copiii, băietanii se Întreceau, pe Imaș. Însă acelea erau jocuri de copii, de băietani... Dar nu, fiindcă participau și fete - cum s-o uit pe una, a lui Scridon, urâtă, becisnică, pe jos - Însă de cum se afla pe spinarea unui cal... Dealtfel se vorbea În sat: dacă fata lui Scridon vrea să se mărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ca omul, pe la trup. Taman cum Îi zicea una lui unu, mai an, În vii - n-am văzut cine, ce: poate bărbat și femeie, poate ibomnici, poate abia atunci se Întâlniseră, În vie și se așternuseră pe șezut, eram cu băietanul cela, nu ne-am apropiat, să nu ne simtă și să ne bată că nu le dăm pace să șadă cum se șede - și ziceam că atunci am auzit o femeie, șezută bine de bărbat: Îl Îndemna cu cuvinte, Încuviința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
și să ne bată că nu le dăm pace să șadă cum se șede - și ziceam că atunci am auzit o femeie, șezută bine de bărbat: Îl Îndemna cu cuvinte, Încuviința, Îi zicea: Varvarule!, l-am Întrebat după aceea pe băietan de ce-i zicea așa ea lui, ce Înseamnă cuvântul și el mi-a spus, a zis că varvari sunt Turcii și Tătarii și Lehii și Liftele-păgâne, ceia de-i Învățăm noi la școală, că năvălesc și ne dau foc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
strigă, cu glas mare: «Varvarule! Nu mă mai năvăli, că mă doare!» « Parcă ziceai că barbarii șed cu fetele și cu femeile noastre - de ce să le doară, când șezutul nu doare?» « Știi tu mai bine decât ele?», m-a repezit băietanul. «Când te năvălește varvarul te doare, bre! Câteodată varvarul nici nu mai descalecă de pe cal, o robește pe femeie din galop, acolo, sus, pe șă o năvălește - de-aceea...» «A-ha», am zis eu, nepricepând nici poziția, nici restul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
răsturnat; ca un pendul (și el) - ca și pendulul, ca și limba de clopot căpătâiul i-i uite-așa de gros: ca o măciulie; ca o măciucă - ca o ghioagă. Și eu Îl văzusem - și aveam să-l văd mereu. Băietanii care mă călăuzeau prin stuhării, sălciiș, răchitnă, mlaștini - ca să mi-l arate, ei mie, pe Cazimir, cel care face pluta, nemișcat și mișcă strașnic din pulă - jurau că abia ieri Îl văzuseră pentru ultima oară. Dacă nu se jurau ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ghiloseală În gârla din dreptul satului, ne luam și o porneam pe firul apei spre iazurile călugărilor. Să-l găsim pe Cazimir, nescufundatul, pe Cazimir, cel care măsura timpul cu pula. Nu ne-am oprit din căutat nici atunci când un băietan mai prostovan ne-a spus că și tătâne-său cu flăcăii de seama lui Îl căutau pe Cazimir: să i-o vadă: cum bate; nici când un altul, Încurajat pesemne de primul, ne-a spus că și bunelu-său povestea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ridică pe jumătate în capul oaselor, frecându-și spinarea și ceafa de perete în timp ce-și trăgea picioarele, iar genunchii, îndoindu-se, încadrau figura fălcoasă și roșcovană a lui Milică, un viking, un irlandez, ceva cam pe-acolo... Un băietan zdravăn, trăit la aer curat, marinar la viața lui sau cioban, făcându-și de lucru cu turme de oi pe pășuni alpine. Mereu gata să te binedispună, cam așa a fost de când îl știi, dar uite că de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați cu părul alb, care spuneau că Italia are o mare cultură și, din felul cum apăsau pe cuvântul cultură, îți dădeai seama ce mult le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pe spate în fotoliu și chipul i s-a destins. «Ei, domnule Teodorescu, nu mă refer la dumneavoastră, asta e sigur. Căci arătați bine, nimic de zis, însă tânăr nu se mai poate spune că sunteți. Nu, eu vorbesc de băietanul acela, un drac și jumătate, cu părul negru, frumos, numai bucle, care stă în blocul de vizavi, la etajul trei. Totul a început acum două săptămâni. Vă amintiți, era căldura aceea nesuferită, care scotea seara oamenii pe balcoane, deci stăteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
se dăruiască. Înainte de a se stinge, bunicul lui Ionică ținuse să-i repete nepotului, cam contemplativ de felul lui, povestea strămoșului care pusese bazele familiei. Numele său era Păvăluț și venise tocmai din Vințu de Jos. Era de-abia un băietan când intrase în Vințu de Sus. Cineva, văzându-l pricăjit și lihnit, îi pusese în palmă un măr colbuit dar dolofan. Păvăluț ștersese mărul cu migală, îl așezase pe o năframă albă și îl vânduse. Cu prețul luat cumpărase patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
s-a domolit. Lui nu-i pasă de toanele domnului Cosma. El e militar și-și face datoria. Avea o privire atât de cruntă, că Pravilă se înfricoșă, parcă și dânsul ar fi fost bănuit. Secretarul Chiriță Dumitrescu era un băietan îmbrăcat nemțește cu o cochetărie rurală, cu cămașa murdară și fără manșete, dar gulerul de celuloid șters bine cu gumă, absolvent al unei vagi clase de liceu, încăput funcționar comunal prin protecția bucătăresei lui Iuga, căreia îi era nepot de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Lasă că ți-o fac și eu!... Și mi-a mai făcut unele glume. Uneori, șoferul Gălușcă pleca de cu seara la depozitul din pădure ca să facă mai multe curse, deoarece era plătit în acord. Uneori era însoțit de un băietan, muncitor la depozit. Într-o dupăamiază, înainte de a pleca în cursă a mers acasă să se odihnească un pic și să-și ia mâncare. După ce au plecat muncitorii acasă, prinsesem din vreme un motan negru. L-am luat și l-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
coborât din cabină, motanul a tăcut. S-au urcat din nou în cabină și după câtva timp motanul a început să miorlăie și mai înfiorător. Au coborât din nou din cabină și motanul a tăcut din nou. Gălușcă îi spune băietanului: - Nicule, așa îl chema pe muncitor, doar n-o intrat dracul în mașina mea! - Nene, spune Nicu, cred că vine miorlăitul din lada de scule. Ca să vadă ce este în lada de scule au luat un băț pe care a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu cineva de la noi, din sat, dar nu știu cu cine.” “Ei, câți oameni nu seamănă între ei. Uite, eu, odată, s-a întâmplat...” “«Și a fost între ai săi și ai săi nu l-au cunoscut» Dar, poate că băietanii ăștia nici nu sunt din sat. Ori, dacă sunt, au venit pe lume exact când plecam eu la oraș, să învăț carte. Sau erau mult prea mici atunci, și de aceea... Orice e posibil” Cei patru oaspeți ai satului au
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
deprins să învârtă bani. Nici atunci nu-i spusese: „casa mea, curtea sau acareturile“, ci, cu un ton alb: „clubul de călărie“. Nu era nevoie să-i ceară să vadă caii. Îi găsi pe toți șase purtați „la coardă“ de băietani echipați după reguli de echitație. I se strânse stomacul a mia oară: așadar doctorița avea șase bărbați, pe care îi chema doar pocnind din degete. Ea tocmai văzuse cum se schimbă la față și îl întrebase: — Ești bine? A, da
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de pe tribună și sunetul e pur; publicul aude fiecare picătură. Tăcere transcendentă! Are impresia că vede picioarele lungi ale Milenei În primul rînd, luminoase În libertatea lor, eliberate de ruinele Lumii Vechi. — Așa că pe vremea cînd profesorul era doar un băietan devenise expert În a-și face case temporare În umbra cimitirelor și a pereților coșcoviți unde și-a dus prima dragoste. Aici Wakefield pășește pe terenul nesigur al unei biografii pe care o inventează, dar nu e Întîmpinat de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de-o parte și de alta. Mi s-a părut că avea cam o sută de ani, pe-atât era de zbârcit și de gârbov, plin de pete negricioase pe piele. Însă nu și ochii. Semănau cu cei ai unui băietan, ceea ce-l făcea și mai monstruos, de parcă o altă ființă ar fi locuit înlăuntrul său. - Tu ești Stiliano? Glasul îi suna ciudat. Tonuri ascuțite și joase se amestecau în unul și același cuvânt. - Eu sunt, și am venit în numele regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lângă alta - picioare și brațe, și plete, și burice, și sâni. Cu costume din două piese, același model, cumpărate din aceleași mari magazine, făcute din același material sintetic, lucios. Toate identice. Și ceilalți le observaseră, dar erau În compania unor băietani, imposibil să-ți imaginezi că le poți agăța. Erau toate la fel, sau cel puțin așa Îi părea. Putea să fie o banală Întâlnire pe plajă. Îi schimbă viața. Care a fost momentul În care ea a devenit ea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
probabil o făcuse, dar lui Antonio nu-i plăcea să-și amintească asta, și o uitase. Își amintea doar de fata care se ținea cu o mână de șoldul dureros, și de mingea cu romburi suspendată deasupra valurilor, și de băietanii care protestau amenințător, certându-se cu tovarășii lui, invitându-i să se joace În altă parte și să nu le deranjeze pe fetele lor. Soldații reacționară războinic: ceilalți erau niște amărâți de studenți - dacă se ajungea la pumni, nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se inflameze și să arate ca două boabe de piper, înroșite. De cum a deschis poarta din dos a conacului, a intrat în acțiune. În fața grajdului, erau câțiva argați care tocmai terminaseră de țesălat caii. Între ei era și Ioniță, un băietan enervant, care obișnuia să-l strige de departe, ori de câte ori îl vedea, Pampule-boule, ce mai faci, neneacule? Pe Pampu îl indispunea la culme interpelarea asta, de fapt, îi era antipatic puștiul bubos și cu gura mare și de fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI O frântură din mulțimea adunată liorpăia deja, nu din cale afară de deranjată, prin șervețelul de apă întins de gravitație pe pavaj. Lumea urmărea, stăpânită dacă nu și de-o ușoară mulțumire adiată, că, uite tocmai băietanul de la dânșii din cartier, ce-și înjghebase stilul ăsta neobișnuit de viață, n-o fentase, o dăduse în asemenea chip, încît neobișnuitul nu-și luase încă tălpășița de la ei, erupsese și se procopsiseră și c-un izvor. - Am dat drumul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu. Părul numai cam pre lung curgea în vițe până pe spate, dar uscăciunea neagră și sălbatecă a părului contrasta plăcut cu fața fină, dulce și copilărească a băietanului. Își puse în cui paltonul ud și, la aroma îmbătătoare a unei cafele turcești, ochii lui cei moi și străluciți se pierdură iar în acea intensivă visătorie care stă câteodată atât de bine băieților, pentru că seriozitatea contrastează totdeauna plăcut cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cuvinte precum inluia, incinse, l'uom s'eterna. Florentinul reușise la perfecție să reunească și să exprime într-un singur chip imagine și gândire; Tommaso ar fi vrut să-și scrie poeziile sintetizând substanța realității în compunerea și descompunerea ei. Băietan fiind învățase să citească și să scrie trăgând cu urechea la lecțiile lui Agazio Solea, acum devenise un flăcău și citise mii de volume de zoologie, botanică, chimie, ezoterism, biologie, anatomie, teologie, drept, literatură. Venise momentul să pună ordine propria
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
chiote de veselie, se puneau a se învârti. Horind, pârjoleau iarba sub tălpile și călcâiele încinse de jocul lor fermecat. Locul rămânea ars încât nici otava nu avea să mai crească pe el. Cu muțenie și sminteală îi pedepseau pe băietanii care nu se puteau stăpâni a le iscodi. Dansul lor vrăjit făcea să rodească pântece de mame și holde lucrate de tați. Plantele căpătau puteri miraculoase, rupând farmece și deochiuri. Babe gheboșate se întreceau în a strânge ierburile numai de
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]