170 matches
-
catedrală medievală. Fereastra era de tipul cel mai confortabil, de stejar masiv, deschizîndu-se numai înăuntru. Odăile aveau grinzi de stejar de o lățime Ghiveci (span.). G. Călinescu considerabilă, ușile erau în dulgherie complexă, baia - de tipul cel mai somptuos și bălțat, cu pavajul făcut din bucăți triunghiulare de marmură, albastre și albe. De tavan atârnau cercuri groase de fier forjat, încărcate cu lumânări electrice. Tot ce pietrăria, dulgheria și celelalte arte constructive aveau mai special și mai solid, Botticelli, ca om
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Maria își scoase baticul din poșetă și și-l legă sub bărbie. Fire castanii, încrețite cu drotul, fluturau totuși în urma ei, scăpate de sub pânza de mătase artificială, imprimată cu imagini de la Sinaia. Maria zâmbea - și Nea Gigi, strungarul cu păr bălțat și un ochi beteag de la un fir de șpan, se uita după șoldurile ei și trăgea în piept mirosul de colonie. Nu e frumoasă, da-i încă tînără", își spunea el. "O avea vreun gagic în oraș de s-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
poate, dacă ochii ne-ar converge atât de mult încît ar putea privi unul într-altul, statuia s-ar umfla și ea în ceva cu mai multe dimensiuni, într-un obiect de ne-nchipuit. Privește acuma acest covor de pete bălțate, această blană abstractă de leopard - și-ntr-adevăr, pe tot peretele îndepărtat al sălii, dincolo de prăpastia neagră, se zugrăvi cu safire, smaralde, heliodor și crisoberil un enorm dreptunghi sclipitor -, dar privește-l visător și distrat, percepîndu-l deodată, destrămîn-du-te-n el. Globii ochilor tăi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
scânteia briliantul mormântului suspendat între cer și pământ, ocrotit parcă de piciorușele filiforme. Viziunea a durat numai câteva minute, până când privirea ne-a obosit și petele incandescente au devenit iar informe. Unde pierise bivolul înaripat? La fel, poți contempla spectacolul bălțat al lumii noastre, obiectele și faptele îngrămădite fără sens, mormane în jurul tău. Ia-le pe rând și pipăie-le, miroase-le, gândește asupra lor: degeaba. Haosul va crește continuu. Căci misterul e tatăl unui șir nesfârșit de mistere, și soluțiile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
îi lipește de omoplați stetoscopu-nghețat... Că, privindu-se pe ecranul de la radiografie, și-a văzut oasele, și toate erau colorate, toate de altă culoare, clavicule vișinii, coaste de aur, vertebre pastelate ca o ghirlandă de flori, femure verzi pal, craniul bălțat ca o hartă politică și doar hioidul, singurul os nelegat de celelalte, transparent ca o agrafă de sticlă..." Mai povestea cum la sfârșitul consultației ea ieșea pe culoar, unde aștepta pe un taburet cu perniță moale. Atunci auzea-ntotdeauna, după
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
care mi-l vedeam în oglindă? Tot de-atîtea ori ciupitura mă duruse și-atunci știusem că totul e-adevărat, că acele spații vântoase prin care rătăceam, cu creștetul ras, cu bărbia prelungă, înfășurat într-o singură petală uriașă de lalea bălțată, sânt de-acum lumea, singura posibilă, singura mie dată... Herman stătea la masă mai departe, cu manuscrisul meu înainte, dar fără să-l vadă, fără să știe că sânt acolo, căci el încă mai privea ușa zidită de pe mica platformă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și să începe hotarul târgului din Valea Plopilor pre la han în sus, până la Fântâna Novacilor la un stâlp de piatră ce s-au pus din gios de fântână, și de acolo, de la Fântâna Novacilor direptu preste pădure până la obârșiia Bălțaților în muchea dealului ce povârnește apa spre apus, unde au pus altu stâlp de piiatră, unde au fostu și mainte stâlp bătrân, iar de acolo direptu pre muchea dealului până la o moviliță și s-au pus și stâlp de piiatră
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
de pistrui, o Întreagă Cale Lactee se desfășura pe fruntea ei, ba chiar câțiva quasari, ca niște stropi, fuseseră aruncați În găurile negre ale urechilor fetei. Că tot suntem la ora de engleză, Îngăduiți-mi să citez o poezie. Frumusețe bălțată a lui Gerard Manley Hopkins, care Începe așa: „Slăvit fie Domnul pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
această urmă. Cum ne răsuceam noi pe prosoape În acea vară, ca niște pui la rotisor, pistruii Obiectului se Întunecară, făcându-se din cărămizii maronii. Și pielea dintre ei se Închise la culoare, unind pistruii Între ei Într-o mască bălțată, cu aspect granular. Numai vârful nasului Îi rămase roz. Cărarea din păr Îi era roșie de la arsură. Pe farfurii cu marginea ondulată veneau spre noi sandvișuri, parcă plutind. Dacă ne simțeam sofisticate, comandam sos franțuzesc. Beam milkshake-uri, mâncam Înghețate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Fr. Schlegel) este o luare în derâdere a râsului: Eu am râs de el o singură dată. Și atunci în circumstanțe cu totul speciale. Și am râs, drept vorbind, nu atât de el, cât de moartea lui, croită pe măsură, bălțată și barocă, și care era gata să-l potcovească. Din acest fragment (cu rezonanțe rilkeene) devine evident faptul că râsul nu este niciodată nevinovat și spontan pentru autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care era gata să-l potcovească. Din acest fragment (cu rezonanțe rilkeene) devine evident faptul că râsul nu este niciodată nevinovat și spontan pentru autorul romanului Esoes, ci este o armă îndreptată cu cinism împotriva adversarului. În teatrul "baroc și bălțat" personajele se pot defini prin modul în care râd: Arabella râde frivol, zgomotos și fără sens (râsul ei fiind provocat de un spectacol macabru); doctorul râde grotesc, detracat și la cererea Arabellei; naratorul râde tăcut și o singură dată. Râsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
nu abjură, al aspirației spre superioritate. Este un drum pe care poetul îl parcurge râzând, dar râsul "insurgență și act de sabotaj" îi îngheață pe buze. La capătul acestui drum, Emil Botta descoperă că realul este o farsă, o tragi-comedie "bălțată și barocă". Și, oroare maximă!, tot la capătul acestui drum, se regăsește, dezavuat, pe sine. Aventura în afară îl conduce spre același spațiu al interiorității subminate, deșănțate și haotice. Mă despart cu trist entuziasm, cu voioasă părere de rău de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
urmau doi feciori cu o cameră de filmat. «Evocarea părintelui Argatu? Se supără Patriarhul Teoctist dacă acordăm interviuri...» Văd un călugăr bătrân pe terasă, pălindu-se la soare, cu picioarele învelite într-o blană de miel. Lângă blană, un motan bălțat, parcă la fel de bătrân, care mârâie și clănțăne ca un câine. După mai multe insistențe, îl scot din reverie pe stăpân. Nu înțelege. Îl caut pe părintele Ieronim!», strig eu la urechea moșului. Motanul dă să latre de-a binelea. «Ce
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
zice vatmanul. E-un puștan negricios, nici n-a-ntors măcar capul. I se vede ceafa acoperită de un păr negru și creț : un păr prea lung, ca de zlătar, unsuros și creț, i-ajunge până la umeri. Are pe el o cămașă bălțată și-o jantilică. — ...țiganu dracului, dar-ar boala-n tine de țigan ! îi strigă și ea. Prea târziu, ăla a trântit ușile și-a dat drumu la tramvai. — Dar-ar dracu-n voi toți, c-ați umplut lumea, bodogăne ea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
viorea că În viața ta a apărut o domniță proaspătă... — Adică ți-a spus Joan Morrow. — Da. Și, pe bune, ea și părinții ei sînt Împotrivă. Ești cu cinșpe ani mai În vîrstă decît fata și ai un trecut cam bălțat. Băiat de mingi, instructor de schi... un puști de orfelinat, bun să le facă servicii celor bogați. — Joanie ți-a furnizat detalii? — Doar că fata a făcut o pasiune nebunească pentru tine și că ia de bune ce scriu ziarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
rândurile superioare, sub portic. Până și unii senatori și cavaleri stau de-a valma cu mulțimea. Nu spune însă nimic. Lângă el, călărețul își verifică cu un aer concentrat fibula de pe umărul drept, cu care e prinsă pelerina dreptunghiulară și bălțată. — Evident că noi, trupele de germani, suntem superiori cohor telor pretoriene, rostește cu aroganță. — Nu zău? se minunează Rufus mai mult ca să-l întărâte. Tânărul se împurpurează. — Păi, când un soldat ajunge în garda pretoriană, nu se zice că e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe lângă casă, când aerul încărcat de vapori de apă îți scălda plămânii și te făcea să-l respiri până la saturație. În curtea împrejmuită cu plasă de sârmă, cele câteva găini scormoneau în țărână, mereu în căutarea hranei. Alături, porcul mare, bălțat, cumpărat din primăvară, ședea tolănit peste un braț de paie într-o somnolență apatică. Acele vietăți de lângă casă care erau îngrijite, erau educate, li se dădea nume, se comenta asupra progreselor făcute, a ușurinței de a-și însuși anumite obiceiuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Patriotu ăla, pentru care jos pălăria, a gonit ca la patinaj și a oprit brusc lângă cel mai Înviorat din ceata care fugea. I-a aplicat subit masaje care a doua zi, din pricina la cucuie, toți mă confunda cu iapa bălțată a lu brutaru. Dă jos am strigat dă fieșcare dată ura!, că vecinii Își Încrusta degetu mare În timpane. Și-n același timp, camionagiu ne-a pus pă patrioți În șir indian, care dacă vrunu voia să să tragă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ușă, făcîndu-mă să tresar. Singurele ființe pe care le-am văzut pe o stradă întreagă au fost un liliac besmetic care se lovea de ziduri, încît mă așteptam din moment în moment să-l văd zdrobindu-se, și o pisică bălțată care urmarea zborul negru al liliacului și se lingea pe buze, probabil în așteptarea cadavrului. Ceva se întîmpla în acel oraș și nu pricepeam ce. Exista un secret sau un blestem pe care nu reușeam să-l dezleg în nici un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mașina și au părăsit orașul. Autostrada se îndrepta spre Mont Blanc. Munții cu creste înzăpezite închideau orizontul în fața lor. Pajiști verzi, de o parte și de cealaltă, strălucitoare în soarele primăvăratic. Vile cu acoperișuri de țiglă roșie, albă, cenușie. Vaci bălțate păscând. Creste izbucnind dintre norii răzlețiți și firavi sau sclipind în soare. Pâlcuri de pădurici. Alte creste în spatele primelor, dându-se la o parte, cu sfială. Nori albi și cenușii, vălătuciți. Găuri de cer albastru strălucitor. Au trecut în Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu va fi sein și pestriț între capre și negru între miei, și se va găsi la mine, să fie socotit ca furat." 34. Laban a zis: "Bine! fie așa cum ai zis." 35. În aceeași zi, a pus deoparte țapii bălțați și pestriți, toate caprele seine și pestrițe, toate cele ce aveau alb pe ele, și toți mieii care erau negri. Le-a dat în mîinile fiilor săi. 36. Apoi a pus o depărtare de trei zile de drum între el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
38. Apoi a pus nuielele, pe care le despoiase de coajă în jgheaburi, în adăpători, sub ochii oilor care veneau să bea, ca atunci cînd vor veni să bea, să zămislească. 39. Oile zămisleau uitîndu-se la nuiele, și făceau miei bălțați, seini și pestriți. 40. Iacov despărțea mieii aceștia și abătea fețele oilor din turma lui Laban către cele seine și bălțate. Și-a făcut astfel turme deosebite, pe care nu le-a împreunat cu turma lui Laban. 41. Oridecîteori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
vostru m-a înșelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. 8. Ci cînd zicea el: "Mieii pestriți să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriți. Și cînd zicea: "Mieii bălțați să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălțați. 9. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, și mi-a dat-o mie. 10. Pe vremea cînd se înfierbîntau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a îngăduit să mă păgubească. 8. Ci cînd zicea el: "Mieii pestriți să fie simbria ta", toate oile făceau miei pestriți. Și cînd zicea: "Mieii bălțați să fie simbria ta", toate oile făceau miei bălțați. 9. Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, și mi-a dat-o mie. 10. Pe vremea cînd se înfierbîntau oile, eu am ridicat ochii și am văzut în vis că țapii și berbecii care săreau pe capre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca ei bălțată care se apucase tocmai atunci să se balige-n iarba Înaltă și plină de rouă. Câte o ciocârlie țâșnea din lanul de grâu dat În pârg spre soarele care abia se ridica la orizont, iar lanul se legăna Încet, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]