648 matches
-
în România, în timp ce 14 procente doresc să fie cetățeni români pentru că se consideră români. În mentalul colectiv al populațiilor românești, existau, ca moștenire a trecutului medieval, percepții pur locale privind identitatea colectivă: oamenii se defineau ca "ardeleni" (sau chiar "ungureni"), "bănățeni", "olteni", "munteni", "moldoveni" sau "dicieni" (în Dobrogea), deși se știau cu toții vorbitori ai aceleiași "limbi românești". Mișcarea pentru reunificarea Republicii Moldova cu România este continuarea în zilele noastre a unei mișcări unioniste începută încă din secolul XIX, care avea ca scop
Unirea Republicii Moldova cu România () [Corola-website/Science/305063_a_306392]
-
o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4 martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care aparțineau de Austria. Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial din 18 noiembrie 1849, era condusă atât militar, cât și civil, iar limba oficială era
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
bucurie, etc. Istoria organizării festivităților cu prilejul nedeilor se pierde în negura veacurilor. Era în primul rând o serbare câmpenească, pe malul Streiului, cu organizarea de jocuri și hore. Erau aduse orchestre cunoscute din alte părți, cele mai renumite erau „Bănățenii" din zona Zeicani (spre Caransebeș), apoi Măceoanii, Sălășenii și Slivășenii. În anii 30 satul Livadia avea o orchestră renumită, formată din Moș Măncilă cu vocea și clănetul (un adevărat rapsod popular), apoi Lascu Cotesc la trâmbiță și un toboșar. La
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
a înfățișat o asemenea temă în pictura românească și de aceea lucrarea sa stă alături de cea a lui Băncilă. "Fierar odihnind" a fost, de fapt, o operă singuratică în portretistica romantică pe care Zaicu a practicat-o influențat de stilul bănățeanului Nicolae Popescu. "Muncitorul" a fost expus în iarna 1949 - 1950 la Moscova cu ocazia Expoziției de arte plastice a Republicii Populare Române. Calitățile de colorist și desenator ale lui Băncilă transpar cu evidență în această lucrare. Amănuntele înfățișării personajului duc
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
dicționare românești, manuscrise, au fost glosare bilingve (slavo-române), dintre care cele mai vechi datează din sec. al XVI-lea. Cea dintâi lucrare lexicografică bilingvă cu limba de bază românească datează din jurul anului 1700; este un dicționar român-latin, redactat de un bănățean rămas necunoscut. Primul dicționar tipărit a fost tot bilingv, și anume dicționarul rus-român, alcătuit de Mihail Strilbițki (Iași, 1789). O lucrare lexicografică remarcabilă este "Lexiconul românesc-nemțesc" al lui Budai-Deleanu (1818), rămas în manuscris. Lucrarea se bazează pe un material extras
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
în afara satului pe „Părău Vâlcelelor”. Cu toate acestea, mulți racoviceni au avut de suferit în perioada 1916-1917 așa cum a fost Ana Ivan întemnițată la Cluj. În cursul primilor doi ani de război (1914-1916), peste 40.000 de ostași români, ardeleni, bănățeni și bucovineni care luptau pe frontul rusesc au căzut prizonieri sau au dezertat la inamic, ajungând astfel în diferite lagăre împrăștiate pe teritoriul Rusiei țariste, printre aceștia numărându-se numeroși racoviceni. Evenimentele petrecute în Rusia în primăvara anului 1917 au
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
asiste la viața de zi cu zi a populației germane documentând traiul rural cu nostime scene de gen, mici documente colorate ale vieții cotidiene idilizate, presărată de petrecerile tradiționale ale țăranilor din satele șvăbești. Figura lui a intrat în conștiința bănățenilor datorită tripticului documentar realizat la începutul secolului XX (Colonizarea șvabilor în Banat); lucrarea a trecut pe plan secund calitățile de peisagist și portretist ale pictorului. O carieră artistică fără mari suișuri și coborâșuri demonstrează și activitatea pictorului Ion Isac. Peisagist
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
acest sat, în unele documente. Prima mențiune este din anul 1715, când avea doar 3 familii de iobagi. Cinci ani mai târziu, în 1720, sunt înregistrate șase familii. Către mijlocul secolului al XVIII-lea, numărul locuitorilor a crescut, datorită unor bănățeni care s-au refugiat aici, fugind de urgia turcească. Nu știm cât de exactă este această informație, păstrată de memoria colectivă a satului. În conscripția locuitorilor comitatului Arad, din anul 1743, la Roșia sunt înregistrate 22 de familii, printre care
Biserica de lemn din Roșia Nouă () [Corola-website/Science/317754_a_319083]
-
aderat și Karl von Möller, dr. Iosif Gabriel, Peter Schiff din Partidul Național German - șvăbesc. În 1927, Möller s-a retras din viața publică și s-a stabilit la Jimbolia, unde s-a căsătorit cu fiica unui țăran înstărit, șvab bănățean din localitate. La începutul anului 1931, a redevenit activ, devenind redactor șef al „Ziarului Jimboliei” ("Hatzfelder Zeitung") și președinte al Comunității etnice locale. Möller, care aderase la ideologia nazistă, a încercat să folosească cele două funcții ale sale pentru a
Karl von Möller () [Corola-website/Science/320235_a_321564]
-
din Senegal, unde există două fabrici de medicamente"", declara omul de afaceri pentru revista Money Express. În anul 2008, Ovidiu Tender a fost foarte aproape de a cumpăra echipa de fotbal Poli Timișoara, însă tranzacția nu s-a mai efectuat. ""Ca bănățean nu pot rămâne indiferent la soarta echipei de fotbal. Voi purta discuții cu factorii locali și, dacă nevoia o impune, mă bag să preiau echipa de fotbal Poli Timișoara. Nu am discutat cu Marian Iancu prețul de vânzare al echipei
Ovidiu Tender () [Corola-website/Science/318150_a_319479]
-
multor maramureșeni titlul de "baron liber", care însemna că aveau supunere numai față de rege. Titlul se acorda în cazuri rare. Corvin a luat sub protecție mănăstirea românească din Peri și a numit comiți români pentru Maramureș, între care, în 1467, bănățeanul Pavel Chinezul (în ). Maramureșenii din garda regală l-au scăpat pe rege după lupta de la Baia și l-au dus, rănit, la Brașov. După această bătălie, Ștefan cel Mare a întreprins o incursiune de pedeapsă în Maramureș, trecând prin foc
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
dus la nici un rezultat, deoarece intenția românilor era "Desfacerea totală". A doua zi, după eșecul tratativelor cu delegația maghiară condusă de ministrul Jászi, la 15 noiembrie 1918, Consiliul Național Român Central ia hotărârea de a declara unirea românilor transilvăneni, crișeni, bănățeni și maramureșeni cu Regatul României într-o Mare Adunare Națională. Hotărârea este cuprinsă în "Regulamentul" pentru alegerea deputaților care urmau să voteze Unirea cea Mare. Alegerea deputaților urma să se facă în următoarele 10 zile în conformitate cu "Legea electorală din 1910
Consiliul Național Român Central () [Corola-website/Science/324571_a_325900]
-
o cerere „Petiția generală din 13 februarie 1849”, semnată de 7 reprezentanți ai Transilvaniei și 3 reprezentanți ai Banatului, prin care se cerea unificarea tuturor românilor din Imperiul Habsburgic, cu o administrație proprie. Însă, prin Constituția din 4 martie 1849, bănățenii au fost scindați în Voivodina sârbească și Banatul timișan care aparțineau de Austria. Noua provincie imperială a cărei existență fusese consfințită și prin decretul imperial din 18 noiembrie 1849, era condusă atât militar, cât și civil, iar limba oficială era
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
Cupei UEFA. A încheiat sezonul 2006-2007 pe locul trei, și în vara anului 2007 a acceptat oferta clubului din Liga I, Politehnica Timișoara. În primul sezon la Timișoara (2007-08), Uhrin a obținut calificarea în Cupa UEFA, aducând prima prezență a bănățenilor în cupele europene după o pauză de 16 ani. În sezonul următor, echipa a avut o evoluție din nou remarcabilă, la jumătatea stagiunii fiind pe locul trei, în ciuda unei penalități de șase puncte impusă de FIFA. Însă în decembrie 2008
Dušan Uhrin, Jr. () [Corola-website/Science/321581_a_322910]
-
lucrări îi aduce lui Jäger o a doua comandă de la Cărpiniș. Pentru această lucrare însă, întreprinde o călătorie în Germania unde vizitează numeroase localități, mai ales Ulm, Stuttgart si Nürnberg, pentru a observa obiceiurile și costumele populare ale strămoșilor șvabilor bănățeni. Odată cu terminarea studiilor în arte, Jäger întreprinde și alte călătorii, în Germania, Austria și Italia. Totuși, în 1910 decide să se stabilească definitiv în Banat, la Jimbolia, localitate mare și importantă a șvabilor bănățeni (atunci numită "Hatzfeld"). Va petrece restul
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
se stinge din viață pe data de 16 martie 1962 și este înmormântat la Jimbolia, lângă mama sa Magdalena, decedată în 1927. Jäger nu a fost niciodată căsătorit și nu a avut urmași. Picturile sale reflectă infinita bogăție a vieții bănățenilor: sărbători, tradiții, case și grădini, scene de muncă. Picteaza și Kirchweih-ul în toate detaliile lui. Peisajele sale descoperă o cunoaștere profundă a naturii în ritmul anotimpurilor. Câteva lucrări importante: La Jimbolia, în fostul atelier al pictorului, fusese deschisă o Casă
Ștefan Jäger () [Corola-website/Science/303691_a_305020]
-
ales să emigreze în Statele Unite ale Americii. Împreună cu un mic grup de 30 de camarazi, George Pomuț a părăsit portul Hamburg, ajungând la New York la 24 februarie 1850, unde a rămas numai câteva luni. De aici, împreună cu un alt român, bănățeanul Drahoș (Dragoș), cu câțiva revoluționari maghiari, emigranți și ei, au hotărât să se îndrepte spre Vest. Grupul de emigranți s-a stabilit în localitatea Keokuk din statul Iowa, unde au primit în stăpânire un loc sălbatic. Mica lor colonie a
George Pomuț () [Corola-website/Science/299455_a_300784]
-
în baroul Timișorean. În perioada în care Timișoara făcea parte din Austro-Ungaria a făcut parte din Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania, iar din 1926 din Partidul Național-Țărănesc, rezultat din fuziunea cu Partidul Țărănesc. considera că la emanciparea românilor bănățeni cultura juca un rol foarte important, iar aceasta nu se putea face fără bani. Ca urmare a sponsorizat biserica și școala. Înainte de 1918 a militat pentru păstrarea autonomiei școlilor confesionale românești și a Bisericii Ortodoxe Române iar ulterior a activat
Emanuil Ungurianu () [Corola-website/Science/304297_a_305626]
-
() este un scriitor de limba germană și publicist german, șvab bănățean originar din România. Copil fiind, a fost deportat în Bărăgan împreună cu familia. a absolvit Facultatea de Filologie din Timișoara. În tinerețe a fost membru al cenaclului „Adam Müller-Guttenbrunn“ din Timișoara și, din 1971, a lucrat ca redactor al ziarului local
Franz Thomas Schleich () [Corola-website/Science/318103_a_319432]
-
Restaurare , constituind o instituție culturală de referință a Banatului. Din 01 ianuarie 2006 Secția de Artă devine instituție de sine stătătoare cu numele de "Muzeul de Artă Timișoara". Din iulie 2006 Secția de Etnografie a fost transferată în cadrul Muzeului Satului Bănățean Timișoara. Muzeul de Istorie a fost constituit pe lângă Societatea de Istorie și Arheologie (datată în 1872). De-a lungul anilor a funcționat în diferite sedii, din anul 1947 aflându-se în Castelul Huniazilor. Parimoniul său este reprezentativ pentru provincia istorică
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
graiul „abstand” formele "„mătasî”", "„ostaș'”", "„praj'”", "„sarî”", "„soldaț'”", "„șî”", "„zamî”". Acest fenomen fonetic specific este redat în operele marilor clasici ai literaturii române proveniți din regiunea istorică Moldova, precum și în alte graiuri ale limbii dacoromâne, în special în graiurile ardelenești, bănățean și variantele vecine din graiul muntenesc. Astăzi aceste variante de pronunție au dispărut din limbajul curent, cu precădere în mass media, deși în Republica Moldova unii autori precum Vasile Stati au încercat, din motive politice, să le promoveze în limba literară
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
limba aromână și parțial de graiul maramureșean). În plus, în uzul colocvial se află, printre altele, și variantele vechi ale verbelor a intra și "a umbla": "a întra" (a intra), "a îmbla" (a umbla), existente și în graiurile ardelenești și bănățean, "cucoș" (cocoș), "șăsî" (șase). Articolul posesiv "a" este folosit în graiul moldovenesc pentru toate numerele și genurile, înlocuind formele variabile „al”, „a”, „ai”, „ale”, ceea ce în secolul XIX era încă standard și în limba română literară. Terminația „-eá” din imperfectul
Graiul moldovenesc () [Corola-website/Science/297291_a_298620]
-
studii, în Transilvania, Bucovina și Banat. S-a implicat și pentru cauza românilor din Bucovina, fiind numit membru de onoare al Societății Academice Române „Dacia” din Cernăuți. Nu a pierdut contactul nici cu Banatul originilor sale, sprijinind deopotrivă cultura românilor bănățeni. A păstrat contact permanent cu fruntași ai românilor din Austro-Ungaria. A fost printre primii care a avut ideea înființării unor unități militare constituite din voluntari ardeleni, care să lupte cu arma în mână pentru eliberarea Ardealului. Cariera militară A parcurs
Ștefan Stoika () [Corola-website/Science/335463_a_336792]
-
cu bucovinenii. În 24 decembrie 1864 împăratul încredințează noua Mitropolie română independentă și-l numește pe Andrei Șaguna Mitropolit al Românilor din Transilvania și Ungaria. În 1865 Andrei Șaguna pleacă dinnou la Viena în fruntea unor deputați ardeleni, ungureni și bănățeni printre care se afla și Ioan Popazu. În 1863 Ioan Popazu este ridicat la gradul de protosingel în Biserica Schimbării la Față din Sibiu și apoi Arhimandrit la Biserica Sfânta Treime din Brașov. La 7 mai 1864 e numit președinte
Ioan Popazu () [Corola-website/Science/324643_a_325972]
-
în 1994, la împlinirea a 150 de ani de la fondare, în Uihei mai locuia un singur etnic german originar din Uihei. Populația germană a fost treptat înlocuită de cea română, însă evoluția populației s-a menținut constant în scădere. Șvabii bănățeni (germană Banater Schwaben, în română simplu șvabi) sunt o etnie germană din grupul Șvabilor dunăreni care au emigrat în Banat cu peste 200 de ani în urmă, venind din diferite regiuni din sudul Germaniei. Deși a format pentru lungă vreme
Șandra, Timiș () [Corola-website/Science/324506_a_325835]