798 matches
-
a trage chiulul. Încetați lucrul! Încetați lucrul! Spălați-vă pe mâini și veniți la adunare în careu! Încă mai era lumină, dar funcționarul începuse pe neașteptate să facă rondul, bătând toba. — Ce se întâmplă? se întrebară unii pe alții muncitorii, bănuitori. Maiștrii le răspunseră ridicând din umeri. Se duseră cu toții în careul unde se ținea cheresteaua, ca să vadă despre ce era vorba. Acolo, în aer liber, se adusese sake și mâncare, în grămezi cât munții. Li se spuse să ia loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
văzduhul. Hideyoshi rămase nemișcat. Își frecă ochii care-l usturau. Dar o pală de vânt dinspre munte, însă, risipi dintr-o dată fumul; iar când privi, văzu un copil punând surcele sub plită, într-o cocioabă de gătit. — Cine sunteți? întrebă bănuitor băiatul. — Ești servitor? se interesă Hideyoshi. — Eu? Da. — Iar eu sunt vasal al clanului Oda. Numele meu este Kahei. Ai putea transmite un mesaj? — Cui? — Stăpânului tău. — Nu-i aici. — E plecat? — Vă spun eu, chiar că e plecat. Departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Spadasin? îl bătu cineva pe umăr. Mitsuhide se întoarse, pentru a vedea trei oameni - cel mai probabil, o patrulă de samurai ai clanului Oda, la datorie. — Ce faceți? întrebă unul, într-o doară. Dar chipurile celor trei erau încordate și bănuitoare. — Obosisem de-atâta mers și m-am oprit să mă odihnesc puțin, răspunse calm spadasinul. Sunteți din clanul Oda? întrebă el, ridicându-se în picioare și scuturându-și iarba de pe haine. — Suntem, răspunse bățos soldatul. De unde veniți și încotro vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de carne bâzâiau într-un roi la picioarele lui Kyusaku. Tânărul se răsuci în loc, când păși pe piciorul mortului cu fața ascunsă de păr. Nu era nimic în neregulă cu el, dar îi dădea o senzație ciudată. Privi în jur bănuitor, și în clipa aceea falsul mort sări în picioare și se repezi în direcția comandamentului lui Nobunaga. — Apărați-l pe Seniorul Nobunaga! urlă Kyusaku. Vine dușmanul! Văzându-l pe Nobunaga, samuraiul inamic se pregăti să sară peste un taluz scund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
simplă, în cerneală. Hideyoshi încă se mai afla la o oarecare distanță, prosternat în odaia alăturată. — Cred că ai auzit, Hideyoshi. Ți-am ridicat pedeapsa. Intră. Hideyoshi păși înainte, din camera vecină, cu coșul său de vinete. Nobunaga îl privi bănuitor: — Ce-i asta? Păi, sper să vă facă plăcere, stăpâne, înaintă Hideyoshi, punând vinetele în fața lui. Mama și soția mea au cultivat aceste vinete în grădina castelului. — Vinete? — S-ar putea să le considerați un cadou aiurit și ciudat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
preluă povestirea: — Dacă am fi reușit să ne refugiem la trupele Oda care înconjurau castelul, am fi scăpat mai ușor. Conform celor ce le-am auzit în castel, însă, Araki Murashige a dat de înțeles că Seniorul Nobunaga era foarte bănuitor față de acțiunile mele. Le-a spus oamenilor că ar trebui să trec de partea lor, având în vedere cel fel de om e Nobunaga, dar am zâmbit la auzul acestei șicane. Surâse trist, forțat, iar Hanbei dădu tăcut din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hanbei, Nobunaga izbucni dintr-o dată în râs și vorbi ca și cum nu și-ar mai fi putut ascunde propria neghiobie. — Uită toate astea. Eu însumi am regretat acel ordin, aproape imediat ce-l dădusem. Cumva, sunt pur și simplu un om foarte bănuitor. A fost o situație penibilă, atât pentru Hideyoshi, cât și pentru Kanbei. Dar înțeleptul Hanbei a rezistat ordinelor mele și nu a ucis copilul. De fapt, când am auzit cum trataseși problema, am fost ușurat. Cum aș putea să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de nimic. — Fiul lui Ito Yoshimasu tocmai mi-a spus că Valignani urma să plece din Japonia, luna asta. A și plecat? întrebă el. Unul dintre preoți răspunse: — Părintele Valignani însoțește o misiune care pleacă din Japonia. — O misiune? repetă bănuitor Nobunaga. Insula Kyushu încă nu se afla sub controlul lui, așa că prietenia și comerțul dintre Europa și seniorii provinciali de pe acea insulă îl preocupau destul de mult. — Părintele Valignani consideră că, dacă fiii japonezilor influenți nu văd mcar o dată civilizația Europei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
luptă, în scopul de a-l saluta cu respect pe Seniorul Oda Nobunaga. Era o încercare neinspirată de a-i păcăli pe apărători ca să deschidă poarta principală și nu reuși decât să întârzie și mai mult intrarea. Evident, gardianul era bănuitor și nu avea nici un motiv să deschidă poarta din proprie inițiativă, fără a cere permisiunea lui Nobunaga. Le spuse să aștepte. Liniștea care urmă dincolo de poartă însemna că urgența era raportată la templul principal și imediat avea să se dezlănțuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
văzut deja armata inamică. Privind praful stârnit de caii lor, Sebei și toți cei din unitatea a doua se întrebau dacă nu cumva forțele clanului Akechi ajunseseră deja la Yamazaki. — Aleargă prea repede, chiar și pentru asta, își spuneau unii, bănuitori. Imediat după ce intrară în satul Yamazaki, oamenii lui Ukon închiseră toate porțile de intrare în localitate și începură să-i intercepteze chiar și pe trecătorii de pe drumurile lăturalnice din regiune. Unitatea lui Nakagawa, care venea în urma lor, întâlni în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
de călăuză. Hanshichiro trecu la trap drept pe lângă cercetași, care erau complet derutați. Scoțând un strigăt confuz, comandantul lor o luă la goană după el, aproape căzând din șa de-atâta grabă. Katsuie și membrii statului său major îl priviră bănuitori pe tânăr. Se așteptaseră la o bătălie, iar emoția și anticiparea luptei li se înălțaseră până la cer. Iar acum, în mijlocul lăncilor lor și al fitilelor aprinse, tânărul acela elegant descăleca grațios, cu o plecăciune politicoasă. — Pajul Seniorului Hidekatsu? Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sale sunau exact ca un salut pe timp de pace. Luând o casetă de scrisori pe care o purta agățată de umăr cu un șnur roșu, continuă: — Seniorul Hideyoshi vă trimite salutăi. Și îi dădu misiva lui Katsuie. Katsuie primi bănuitor scrisoarea și nu o deschise imediat. Clipind din ochi, îl privi pe Hanshichiro: — Spui că ești pajul Seniorului Hidekatsu? Da, stăpâne. — Seniorul Hidekatsu e sănătos? — Da, stăpâne. Presupun că a crescut. — Anul acesta va împlini șaptesprezece ani, stăpâne. — Cum, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
veneau cu o asemenea furie încât nimic nu le mai putea opri. Observând luptele violente, Inuchiyo evită drumul, își uni forțele cu fiul său, Toshinaga, și începu rapid să se retragă. Unii dintre ofițerii săi erau atât furioși, cât și bănuitori, dar pentru Inuchiyo nu era altceva decât acțiunea pe care o hotărâse cu câtva timp în urmă. În adâncul inimii, Inuchiyo fusese întotdeauna independent și dorise neutralitatea. Din cauza poziției provinciei sale, fusese solicitat de Katsuie și nevoit să treacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
singur, începu să-și întrebe încontinuu pajii și pe samuraii de gardă: — Ce oră e? Vasalii mei superiori încă nu s-au întors de la templul principal? După un timp, reveni numai unul dintre ei. — Ești singur, Saurobei? îl întrebă Nobuo, bănuitor. Expresia de pe chipul omului nu era normală și până și pe Nobuo îl cuprinse teama. Prosternându-se cu ambele mâini pe podea, bătrânul nici măcar nu putu ridica privirea. Nobuo îl auzi suspinând. — Ce este, Saurobei? S-a întâmplat ceva în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
își continuară drumul spre răsărit, urmând o cale șerpuitoare de-a lungul râului Yodo. Când ajunseră în Fushimi, cam patru sute de oameni le ieșiră în întâmpinare la trecerea râului. — Ale cui sunt aceste drapele? întrebă Hideyoshi. Generalii își îngustară ochii, bănuitori. Nimeni nu putea identifica uriașele steaguri cu ideograme chinezești negre pe fond roșu. Mai erau și cinci prapore aurii și un stindard de comandant cu blazonul format din cinci cerculețe în jurul unui cerc central mai mare, peste un evantai auriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
comandant cu tidvele aurii? — Nu, nu. Sunt sigur că se ascunde undeva în mijlocul unui alt grup de oameni. N-o să iasă la vedere, unde ar deveni țintă pentru pușca oricui. — Soldații inamici se mișcă repede, dar toți se uită încoace bănuitori. Ceea ce avem de făcut aici e să-l întârziem pe Hideyoshi din mers, lângă râul Ryusenji, fie și doar pentru câteva momente. — Oare să-l atacăm? — Nu, inamicul are douăzeci de mii de oameni, iar forțele noastre nu numără decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Hayek, perspectiva realizării unei egalități materiale considerabile va presupune întotdeauna folosirea unui aparat coercitiv a cărui acțiune va fi sinonimă cu îngrădirea libertății. "Oricare ar fi programele politice care promit societăți fără clase sau straturi sociale, [...] avem motive să fim bănuitori, fie și numai pentru că promisiunile politice sunt adeseori un val subțire sub care se ascunde amenințarea terorii și a constrângerii"8. Dar epuizarea resurselor istorice ale ideologiilor marxiste egalitariste nu ar trebui să însemne deloc legitimarea unor utopii liberale care
[Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
și fostul mare vizir, Savfet Pașa, asupra celor mai de aproape modalități ale guvernărei sale. Ca demnitar otoman, Alexandru Vogorides - Aleco Pașa nu credem că va lucra în contra intereselor suveranului său, și, dacă n-ar plana asupra capului său fumul bănuitor ieșit din cădelnița Agenției ruse, am putea zice că Poarta nu a greșit făcând această alegere. Numirea noului guvernator este o dovadă mai mult ca proiectul de ocupare mixtă a căzut și că contraproiectul Porței nu numai că s-a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Că la câteva zile după internare doctorul B. primise vizita misterioasă a doi tipi care după semnalmente erau doctorii A. și C, vizită care dură câteva ore lungi. Nu se știe ce discutară ei trei în rezerva doctorului B., dar, bănuitor, polițistul deghizat în bolnav, văzând după plecarea acelora că doctorul B. nu mai iese din rezervă ca de obicei la căderea serii, intră peste el și îl găsi fără respirație și palid ca un mort: se sinucisese. Dădu alarma și
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
înșela, ghicite în privirea femeii iubite. Cei fără experiență se duc spre ea, fără să-și dea seama că acea privire e o cursă în care trebuie să cazi, pentru a fi mai bine lovit, cei orgolioși rămân pe loc bănuitori, bănuială care li se confirmă. Eu m-am dus spre ea și am primit lovitura. "Nu te apropia, mi-a strigat, și te rog să pleci. Pleacă, mi-a șoptit apoi brusc exasperată, nu pot să te mai suport, chiar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu numai la ceea ce auzisem în acel bufet...). XV Chemai chelnerul, plătii toată consumația și plecai. Acasă Malilda strâmbă din nas când mă apropiai de ea. "Miroși urât, zise, unde-ai fost? De unde ai luat mirosu-ăsta? Apoi, cu o privire bănuitoare: și pantalonii unde i-ai pătat?" "La serviciu", îi răspunsei. "Ce serviciu?" "La deratizare!" "Cum la deratizare?", șopti ea nedumerită. "Nu știi ce e o deratizare? o întrebai la rândul meu cu un glas voit abrutizat, intri într-o clădire
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-i doar bun, blînd, drept, îndurător etc., ci, concluzionează Steinhardt, este înzestrat și cu toate însușirile minunate ale unui gentleman și cavaler: "Mai întîi că stă la ușă și bate; e discret. Apoi că are încredere în oameni, nu-i bănuitor. Și încrederea e prima calitate a boierului și cavalerului, bănuiala fiind, dimpotrivă, trăsătura fundamentală a șmecherului. Gentlemanul e cel care pînă la dirimanta probă contrară are încredere în oricine și nici nu se grăbește, avid, să dea crezare defăimărilor strecurate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
presupus cu iarbă de pușcă, lăsate în soare, care aprind mahalaua, într-un scenariu demn de spaima drobului de sare, sînt pline cu scrumbii sărate, cu care vașnicii combatanți își umblu șorțul și basmaua. Prăjind scrumbiile mocanilor atacați de garda bănuitoare, cucoana Marghioala cîrtește cu "prietenul intim" (eufemismele lui Caragiale...) chir Mihale, cum că n-au, ca luptători ai poporului suveran, și-un chiup de unt-de-lemn, și "cîteva lezi de lemui". Portretul lui Rosetti va fi neliniștit, probabil, spiritele vremii. E
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
Susan Își mai aprinde o țigară. Într-un fel, chestia asta nu-l surprinde. — Ai avut o idilă cu profesorul? Nu, nu o idilă. Simțeam că el poate să fie sufletul meu pereche mai bătrîn, călăuza mea. Dar tata era bănuitor. Poveștile l-au neliniștit dintotdeauna. — Nici nu-i de mirare, cu poveștile Aleișei. Cu siguranță, politica este cu totul altceva. Poliția o să descîlcească ițele, cîndva, spune Wakefield. Cu toate acestea, sincer vorbind, nu e atît de sigur că poliția va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și ne-am îmbrățișat strâns. Desigur, fiind posh, Mackenzie le cunoștea pe toate femeile din familia Edison, așa că a urmat o cascadă de sărutări și întrebări despre părinți și unchi. De unde vă cunoașteți voi două? a întrebat Lauryn, plimbându-și bănuitor ochii holbați de la mine la Mackenzie. În ochii lui Mackenzie a strălucit un semnal disperat. Nu le spune, te rog, nu le spune. Nu-ți face griji, i-am răspuns din priviri. N-o să spun nimic. Sosirea Reginei Candace și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]