739 matches
-
Marge, aproape când să iasă din pădure. - Unde ai fost? o studie curioasă, Marge. - Nu m-am putut abține, să nu rad de Annie și am preferat, să nu fiu văzută. - De asta ești așa roșie? Marge și firea ei bănuitoare. - Nu, scumpă prietenă, am întâlnit un faun în pădure și ne-am făcut de cap. - Se pare că și vărul Eustace e un faun sau un taur. Mary Morgan era mai roșie decât tine când s-au întors de la rău
MY LORD (VIII) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385170_a_386499]
-
Impact > Analize > RETROSPECTIVĂ Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului RETROSPECTIVĂ „A vedea mai bine, înseamnă a înțelege mai mult” Vrând-nevrând, vine o vreme în care - privind în urmă - începem să devenim bănuitori, să ne punem întrebări și să facem analize. Retrași în spațiul nostru privat, ajungem să ne întrebăm dacă noi suntem cei care au gândit sau, dimpotrivă, dacă este ceva care ne gândește, obligându-ne să acționăm împotriva adevăratelor noastre interese
RETROSPECTIVĂ de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383230_a_384559]
-
nu era greu de imaginat fluxul continuu de informații la care putea avea acces un om ca Giannetto, care trăia În stradă. Cu coada ochiului, Dante zări două figuri chircite care se ridicau și se Îndreptau spre ieșire. Observă privirea bănuitoare cu care Giannetto le urmărise mișcările. Înainte să dispară, unul dintre ei se Întoarse. Pentru o clipă, i se păru că deslușește un chip cunoscut, dar nu izbuti să Își amintească. Cine sunt? Întrebă. — Doi pe care niciodată n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Apropie-te. Bruno Ammannati se Întrerupsese, iar acum Îl fixa cu o expresie inspirată. Numele său nu părea să fi suscitat vreo reacție deosebită În rândul celor de față. Doar câțiva credincioși se mărginiseră să Îi arunce câte o privire bănuitoare, de Îndată potolită de tonul confidențial al predicatorului. După acel scurt salut, părea că și Bruno uitase de dânsul. Își desprinsese privirea, Întorcându-se cu fervoare la predică, cu ochii aprinși Îndreptați către cer. Trebuia să fie spre sfârșit, judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chipul impasibil al interlocutorului, citi ordinul de a nu le destăinui nimic celor de față. Dante așteptă să se Îndepărteze toți colegii, iar apoi se grăbi să Îl Întrebe. Nu avea prea mult timp la dispoziție: nu Îi scăpase privirea bănuitoare pe care unii priori i-o aruncaseră În timp ce părăseau Încăperea. Ce știau ceilalți de toată situația? Ce putea să fi spus netotul acela de Bargello? Era cu putință ca vreunul dintre ei să fi fost implicat În ceva ce, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
interzis, iar Dante se gândi că, poate, se arătase prea pripit În a-i accepta concluziile. Probabil că nici el nu credea până la capăt În vinovăția pomanagiului. Fără să mai adauge nimic plecă, Îndepărtându-se spre scară, Însoțit de privirea bănuitoare a celuilalt. Se găsea Încă sub portic când văzu, În centrul claustrului, un grup de oameni Înarmați, purtând uniformele țipătoare ale mercenarilor legației pontificale. Îl Înconjurau, cu lăncile lor, pe un bărbat Îmbrăcat În sutana deschisă la culoare a dominicanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
al inchizitorului se Împurpură pentru un moment, iar apoi se ascunse Înapoi sub masca diplomației. — Poate că ar fi mai bine ca despre aceste lucruri să discutăm În camerele dumitale, la adăpost de priviri indiscrete, se mărgini să spună, privind bănuitor În jur. Dante Încuviință din cap, luându-i-o Înainte spre chilia sa. Șezură unul În fața celuilalt, pe băncuțele spartane. Noffo Își lăsă gluga pe spate și Își șterse fruntea brobonită de sudoare cu o pânză pe care o scosese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pe care l-ai Învins, murmură venețianul, după care se ridică de jos cu o smucire nervoasă. Și pentru că de pe hărțile acelea lipsește un element esențial. Acela pe care nici măcar Teofilo n-a izbutit să-l descopere. — Care? Întrebă Dante bănuitor. — Oceanul imens e măturat de vânturi constante și potrivnice. Ele au ocrotit acele pământuri peste secole. Numai Într-un punct, pe o latitudine de câteva grade, ele suflă prielnic. Fără această cunoștință, orice tentativă e sortită dezastrului. Ai rătăci luni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
pași. Hai, repede! Să ne ascundem undeva! Am ascultat-o, deși eram convins că i se păruse. Călcând atenți, pe vârfurile picioarelor, ne-am adăpostit Într-una din firidele săpate În pereții rotondei. Nu era cea mai grozavă ascunzătoare, cuiva bănuitor din fire ori foarte precaut nu i-ar fi fost greu să ne descopere. Norocul nostru avea forma paralelipipedică a ghenei care masca, după toate probabilitățile, o conductă de ventilație. Înapoia ei, cu umerii lipiți de zid, am așteptat câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se ascundea beduinul. Rămase așa câteva minute și, în cele din urmă, coborî foarte încet, aterizând aproape de locul unde o făcuse francezul cu două zile înainte. Gacel observa. Se deschiseră ușile și doi bărbați săriră jos. Se vedea că sunt bănuitori și nu se simt în largul lor. Pilotul rămăsese pe scaunul lui, rotoarele continuau să se învârtească și era clar că nou-veniți erau pregătiți să se întoarcă în cabină și s-o șteargă la cel mai mic semn de pericol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
jucau table sau vorbeau Între ei, alții tăceau și se uitau În gol. Nu știa cui și cum să se adreseze, după spaima de adineauri avea o oarecare ezitare. Stînjeneala ei le atrase imediat atenția și Începură s-o privească bănuitor; pentru ei era o intrusă care venise să le tulbure liniștea sau să-i spioneze. Salvarea apăru ca din senin. Un domn Între două vîrste, Într-un halat gri de casă, cu un fular de mătase asortat la gît, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eram parcă vrăjită de propriile mele sugestii. Fusesem îndrăgostită de câteva ori și aveam o vagă idee de ce se întâmplă între sexe. Citisem multe cărți, văzusem păsări și animale împerechindu-se ca sub bagheta unui invizibil magician. Eram neliniștită și bănuitoare că va trebui din nou să fac și eu aceleași gesturi aproape mecanice - grotești mișcări sexuale -pierzând treptat iubirea care nu avea nici un suport real. Era mereu ca și cum aș fi iubit aerul din jur, oprit mereu asupra unui necunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Sudoarea începuse să curgă de pe fața lui Rudi, șopti într-o limbă necunoscută celor de față: - Ce zi frumoasă pentru murit! Rudi se văzu în țara lui, Bucovina, era cu Ania gravidă și fugeau de nemți. Peste tot erau oameni bănuitori și plini de ură. Dar cineva s-a îndurat de ei, ascunzându-i în pivnița lor. Existau lucruri pe care Rudi nu le putea explica. Parcă s-ar fi aflat brusc în acel moment cu Ania și o mângâia, încurajând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
spre a-și simți carnea sfâșiată cu biciul din porunca celui de pe urmă dregător...pieri întru-însul simțul dreptății omenești ÎDeprins să-și vad dreptatea, oricât de mare și netăgăduită, totdeauna nesocotită, față de samavolnicia sau de trecerea celui mare, el deveni bănuitor, neîncrezător și prefăcut. Iar când evreii veniți din Polonia învățară pe boieri să clădească velnițe și să facă horincă, rănimea începu să caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Nu mi-a dat prin minte altă ascunzătoare mai bună decît asta. — ăsta-i un cimitir, nu un seif. — Tocmai. Cartea asta are nevoie să fie Îngropată undeva unde nimeni să n-o mai poată găsi. Isaac aruncă o privire bănuitoare pe străduță. Deschise un pic ușa și Îmi făcu semn să mă strecor Înăuntru. Vestibulul Întunecat și insondabil mirosea a ceară arsă și a umezeală. Se putea auzi o picurare intermintentă În beznă. Isaac Îmi Întinse opaițul ca să-l țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a spus că mi-ați putea vorbi despre Julián Carax. La auzul acestor cuvinte, expresia de visare se risipi de pe chipul ei. Am intuit că menționarea lui taică-su nu fusese o mișcare nimerită. — Ce anume doriți? mă Întrebă ea bănuitoare. Am simțit că, dacă nu Îi cîștigam Încrederea chiar În clipa aceea, aveam să ratez ocazia. Singura carte pe care o puteam juca era să spun adevărul. — Permiteți-mi să vă explic. Cu opt ani În urmă, aproape din Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
întrebările celor însărcinați cu sondajele asupra modului în care votaseră, E doar în scopuri statistice, nu trebuie să vă declinați identitatea, nu trebuie să spuneți cum vă cheamă, insistau ei, dar nici așa nu putuseră să-i convingă pe votanții bănuitori. Cu opt zile înainte jurnaliștii încă reușiseră să obțină răspunsuri, bineînțeles că pe un ton când impacientat, când ironic, când disprețuitor, răspunsuri care în realitate erau mai mult un mod de a tăcea decât altceva, dar cel puțin se schimbaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
câini, poți să le bați până te doare pe tine brațul și ele tot te iubesc. Dădu din umeri: Bineînțeles, este una din cele mai absurde iluzii ale creștinismului că au și ele suflet. — Ce-i tot spui doctorului? întrebă bănuitoare Ata. N-ai să mai pleci, nu? Dacă e plăcerea ta să rămân, așa voi face, biata mea copilă. Ata căzu în genunchi în fața lui și-i apucă picioarele cu brațele și i le sărută. Strickland se uită la Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și al lor să le primească Împreună sufletele, porunci el. Și să se știe cât mai puțin despre povestea asta, deocamdată. - Dar galera era goală. Nici o Încărcătură de preț, numai hârburi. De ce atâta secret? obiectă șeful gărzilor pe un ton bănuitor. În afară de morții aceia. - Da, În afară de morții aceia, i-o reteză scurt priorul, Începând să coboare. Oamenii se grăbiră să Își execute misiunea, nerăbdători să se Îndepărteze de locul acela blestemat. - Să ne Întoarcem la cai, porunci Dante când văzu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
istovit. Se va găsi printre priori vreunul În stare să facă ceva. Roagă pe unul din ei. - Nu... După acest Început monosilabic, bargello se Întrerupsese, ca și când nu și-ar mai fi găsit cuvintele cu care să continue. Aruncă o privire bănuitoare spre Arrigo, care, din discreție, făcuse un pas Îndărăt. - Mortul e cineva... care n-ar trebui să existe. E foarte bătrân. Și Îmbrăcat În straie turcești, adăugă el, apăsând pe ultimul cuvânt. Dante Își miji ochii. Cel de-al patrulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de văl, nu poate vorbi. Am nevoie de ajutor ca să pot sta de vorbă cu ea. Și vreau discreție deplină, dată fiind condiția sa nobilă. - Dar pentru ce mi-o aduci așa, acoperită, de parcă ar fi o leproasă? replică Lagia bănuitoare, făcând un pas Îndărăt. - Nu-i nici o boală. Fă cum ți-am cerut, și repede. Femeia lăsă să se scurgă câteva clipe. - Pietra! strigă ea mai apoi, Întorcându-se spre camerele femeilor. La urma urmei, ești un client bun, adăugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care Rigo schițase planul construcției incendiate. Omul ședea Îndărătul impunătorului său pupitru de scris, Înălțat pe un piedestal din lemn de stejar, Încrustat cu simbolurile corporației. Lăsă să se scurgă câteva clipe, cu un aer peste măsură de uimit. Părea bănuitor. Apoi Își Îndreptă ochii spre ceilalți doi meșteri vârstnici, care se ridicaseră din jilțurile lor ca să vadă mai bine, ca și când ar fi căutat susținere din partea lor. - Despre ce este vorba? - Asta aș vrea să mi-o spuneți voi. Este proiectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
sa, după bătălia de la Parma. Dar a fost descoperit. Nu, altcineva a fost. Mainardino era sigur că ar fi putut dovedi, numai dacă... - Numai dacă? - Dacă ar fi izbutit să Înțeleagă cum fusese administrată otrava. În ultimii ani, Frederic devenise bănuitor și nu gusta niciodată nimic fără să-l fi supus mai Întâi degustătorilor. Și totuși a fost otrăvit, cumva. - Dar nu ți-a spus niciodată numele asasinului? - Nu. Însă Îl ura din răsputeri. Omul acela nu omorâse doar un suveran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Măscărici, ca Întotdeauna. Celălalt părea fericit să-l vadă. Încă tremurând, Îl Îmbrățișă, acoperindu-i obrajii cu sărutări. Părea un câine care se gudură. - Prietene, știam că ne vei scoate de aici! Credincioșii se ajută Întotdeauna! Apoi, dintr-o dată, deveni bănuitor, aruncându-i o privire cercetătoare. - Tu ai dat ordinul să fim Îmbrobodiți? adăugă el. Lui Dante i se păru un reproș dureros mai curând decât o Întrebare. - Ar fi trebuit să o fac atunci când am văzut capul șarpelui care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împunse cu degetul arătător de mai multe ori În pieptul poetului. - Mi s-a făcut lehamite de tovărășia Mizeriei. Când o să vină și vremea noastră, prietene? Apropo, ce-i Înăuntru? zise el, arătând spre ladă, pe un ton dintr-o dată bănuitor. Încă nu mi-ai spus. Vrei să ții totul pentru tine, să jefuiești un vechi tovarăș de arme? Pe când vorbea, cu o mișcare rapidă, apucase capacul lăzii, deschizându-l. O expresie de dezamăgire i se zugrăvi pe chip, În timp ce tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]