144 matches
-
fi aprig și iute la mânie. Pietricica înseamnă că fata va rămâne lipită de casa părintească, iar cealaltă fată se va ofili ca o floare, tot așteptând să se mărite. Acest obicei era prezent în satele Onceștii Vechi, Taula și Bărboasa. O altă tradiție e mersul la fântână, obicei întâlnit mai ales în Tarnița. Un grup de fete cu lumânări în mână se duce la fântână și, pe rând, se apleacă luminând fața apei cu lumânarea. Dacă le era dat să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Bobotează. Reiau sub diverse forme emoționante povestea nașterii Mântuitorului, exprimând bucuria oamenilor cu ocazia acestei sărbători creștine. În ajunul Crăciunului, cete de colindători pornesc în grupuri mici să colinde din casă în casă. Acest vechi obicei se practică în satele Bărboasa, Onceștii Vechi și Taula. Dacă gazda binevoia să le deschidă, colindătorii aveau parte de obișnuitele daruri: colaci, covrigi, cozonaci, nuci, mere sau chiar bani. Cu ani în urmă, în satul Laz s-a întâlnit obiceiul umblatului preotului cu icoana reprezentând
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Numele de „sorcovă” după cuvântul slav „surov” (verde, fraged), aluzie la ramura abia îmbobocită, ruptă dintr-un arbore. Cântecul și sorcovitul considerate aducătoare de noroc, sănătate și bucurii. Acest obicei se practica mai cu seamă în satele de răzeși Oncești, Bărboasa și Dealu Perjului. În satele Tarnița și Satu Nou, grupuri de copii cu buzunarele pline cu boabe de grâu vin și „seamănă” gospodăria unde au „arat” cu Plugușorul, rostind cuvintele: „Anul Nou cu sănătate/ Și la mulți ani fericiți!” TĂIATUL
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
care făceau parte tinerii. Se făcea o horă a flăcăilor de rând, unde se cânta din vioară, țambal, cimpoi, fluier, caval, ocarină, cimpoi și cobză și o horă a celor mai avuți, care-și plăteau fanfară. În satele Valea Iepei, Bărboasa și Tarnița erau cunoscute tarafurile lui Țîmpău, Neculai Crețu, Gh. Samoilă, Ion Sofronea, Coca I, Vasile Sularu Vasile și Gheorghe Maftei. În satele comunei se întâlneau o serie de jocuri populare cu specific local dar și jocuri comune cum ar
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
acasă după descântec, vaca era mulsă de câte trei ori în cruciș (adică țâțele 1 cu 3 și 2 cu 4) prin gaura pietrei, în zilele de marți, joi și sâmbătă. Acest descântec a fost cules de la Jenică Bertea din Bărboasa. Descântecul de „viermi” a fost cules de la Elena Bătrânu din Tarnița, care ne-a spus: „Luai un cuțit și te duceai la o holeră. Curățai holera cu cuțitul, ținând-o între mâini și spunând așa de trei ori: „Cum cad
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
-le. Apa în care s-au ținut mâinile se folosea la spălat, după ce s-a băut de trei ori din ea, iar ceea ce a mai rămas, se arunca la un loc curat. Descântecul „de dragoste” (cules de la Ruxandra Bertea din Bărboasa) Se rostea în șoaptă, atunci când flăcăul și fata plecau la horă: „Cum ascultă toată lumea/ Clopotele trăgând,/ Muzică în sat cântând,/ Păunii cârâind/ Așa să asculte toți pe Ioana și pe Ion/ Toți flăcăii și toate fetele./ Și să vorbească cu
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Reîmproprietărirea oamenilor prin Legea 18 din 1991 a creat premise pentru reînvierea multora dintre frumoasele tradiții ale satului de altădată. PORTUL POPULAR În evul mediu, în zona Colinelor Tutovei, au fost atestate documentar numeroase sate răzășești, printre care și satele Bărboasa, Dealul Perjului, Oncești, Laz și Taula. În urma Convenției de la Constantinopole (7 mai 1775), Bucovina a rămas sub administrație militară austriacă, devenind teatrul confruntărilor dintre armatele austro-ungare și cele ruse, ceea ce a făcut ca mulți români bucovineni să ia drumul
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
la macaturile și cuverturile de pat, lucrate astăzi în zeci de ițe. Costumele populare ale țăranilor din Tarnița, Slobozia și Lunca - Filipeni reprezentau un caz izolat în localitățile băcăuane, diferențiindu-se net de cele ale „cojanilor” La bâlciurile periodice de la Bărboasa, hora dornenilor se distingea de cea a răzeșilor prin portul specific neîntâlnit în celelalte sate cât și prin jocurile lor. Rezultă că portul popular îndeplinește pe lângă funcția estetică și funcția de însemn a unei comunități etnice. Portul femeiesc se definește
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
și lâna „sârbă”. Ca însemn profesional, în Tarnița, un număr restrâns de reprezentanți ai vechii generații (Gherase, Maftei și Negru) mai poartă și astăzi pe după gât „gluga ciobănească”, arhaica piesă moldovlahă, ajunsă până astăzi din vremuri străvechi. În satele răzășești Bărboasa, Dealu Perjului și Laz portul național era asemănător cu cel din restul comunei, cu deosebirea că peste jaletcă, sumanul denumit „cherpeneag” era ornamentat cu benzi înguste și decupaje florale din catifea. Încălțămintea purtată după anul 1900 consta din iminei 3
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cu sensul de lent, leneș (în limba bulgară cuvântul „tutav’’ semnifică ceva lent, indolent, leneș), ceea ce se potrivește cu aspectul domol al Colinelor Tutovei. Trecutului îndepărtat aparțin toponimele de inspirație istorică, care ne informează despre mediul înconjurător, de exemplu „Dealul Bărboasei”. Cele antroponimice sunt de factură mai recentă, fiind consecința intervenției omului ca individ sau ca și colectivitate: La Livada, Iazul lui Lehănceanu, La Podul Morii, La Baraj, La Huștiu, La Cozma, La Punte, Foișor, La Moara sau La Lacul Porcului
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
La Moara sau La Lacul Porcului. Toponimele de sorginte religioasă, cum ar fi: La Troiță, La Monument, La Cimitir sau Dealul Bisericii, sunt toponime sociale. Din categoria acestora mai fac parte toponimele ce derivă din nume de oameni: Oncești (Oncescu), Bărboasa (Bărbosu) sau Antohești (Anton). Cea mai săracă grupă de toponime este cea psihologică. Aceasta cuprinde nume ce trădează o anumită atitudine sau trăsătură psihică a celor ce le-au dat. Am putea încadra în această categorie toponimele: După Deal, La
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
altfel decât ca barbă, și de popă, și de - sic! - jidan. O garofiță sălbatică ține ungurului loc de barbă. Până și Împăratul are barbă, panseaua În Țara Făgărașului, respectiv o albăstriță În Mărginimea Sibiului. Și chiar Între graminee găsim pricină: bărboasa. Barbologia Își face de cap, Împodobind cu același nume mai multe plante deopotrivă. Barba bradului e În același timp și a ursului, iar barba caprei, ca și a ursului denumesc și niște ciuperci comestibile cu aspect de măturoi: Clavaria; „numai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Europei unde pădurea de foioase contactează direct cu vegetația mediteraneană. Formațiunile ierboase care domină stepele europene sunt alcătuite în cea mai mare parte din graminee ca: păiușca (Festuca sulcata), negara sau colilia (Stipa capillata), obsiga sau iarba ovăzului (Bromus secalinus), bărboasa sau păiușul dulce (Andropogon ischemum), ovăsciorul (Avenastrum pubescens). Apar numeroase plante cu flori viu și variat colorate: părăsita găinilor (Taraxacum scrotinum), păpădia (Taraxatum officinale), aglica (Filipendula hexapeta), capul șarpelui (Echium rubrum), nu-mă-uita (Miosotis silvatica), jaleșul (Salvia pratensis, S. nutans). Alături de
Geografia mediilor temperate şi reci ale globului by Larion Daniela () [Corola-publishinghouse/Science/1179_a_2048]
-
cu fundul, care este și el drept și ușor marcat (Pl. 6/2; 12/4). A servit ca urnă mormântului nr. XVI. Vase asemănătoare sunt foarte frecvente în așezările și necropolele din Moldova, printre care cele de la Piatra Neamț, Valea Lupului, Bărboasa și Tăvădărăști, datate la sfârșitul epocii bronzului, respectiv în Cultura Noua. Un alt tip de vas, prezent în necropola de la Săbăoani, din perioada de sfârșit a epocii bronzului, este reprezentat de ceașca prevăzută, de obicei, cu două torți supraînălțate. Am
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
șir de caneluri oblice. Fundul drept (Pl. 3/3). Alături de o altă ceașcă, face parte din inventarul mormântului nr. IV. Și acest tip de vas este foarte frecvent în așezările și necropolele din Moldova. Remarcăm prezența lor la Lichitișeni și Bărboasa, datate la sfârșitul epocii bronzului - Noua I. - Ceașcă globulară, cu gâtul scurt și drept, cu două torți din bandă trase din buza vasului și supraînălțate. Torțile devin puțin mai late în zona unde se prind de vas. Ca decor are
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
de două linii incizate orizontal, una care marchează și gâtul scurt al vasului și cealaltă, dispusă pe curbura maximă a ceștii. Acest tip de ceașcă este prezent atât în așezările cât și în necropolele Culturii Noua, cum sunt cele de la Bărboasa și Tăvădărăști. - Ceașcă cu gâtul înalt, cilindric, buza dreaptă, rotunjită, cu una sau două torți în bandă, supraînălțate, corpul bombat, fundul ușor curbat spre interior, ca un început de umbo (Pl. 3/2). Acest tip de ceașcă este mai puțin
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cele mai bune analogii în necropolele sau așezările din Cultura Noua I din Moldova. Așa, de pildă, vasul sac are analogii în așezarea de la Lichitișeni, iar ceștile bitronconice, globulare sau cu gâtul cilindric sunt asemănătoare cu cele descoperite la Lichitișeni, Bărboasa, Rotbav, Tăvădărăști, Gârbovăț, Balintești, Căbești sau Brașov-Bartolomeu, datate în aceeași perioadă, respectiv Noua I. La acestea adăugăm ceașca sau cana cu o toartă din mormântul III care este puternic influențată de cultura Monteoru. Toate însă au o tradiție Monteoru, care
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
descoperit la 450 de m nord, în marginea necropolei II din sec. II-III d. Chr., care pot fi datate, pe baza analogiilor cu vasele folosite ca urnă, descoperite în unele așezări și necropole, cum sunt cele din Piatra Neamț, Valea Lupului, Bărboasa, Tăvădărăști în Cultura Noua. Ultimele două morminte XVI și XVII, deși sunt descoperite la distanță mare și nu pot fi socotite ca făcând parte din același cimitir, pot fi contemporane cu acestea și cu așezarea din punctul 1, „La Izlaz
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
nu au avut alt inventar și nu au lăsat urme ale practicării unor ritualuri deosebite. Nu se cunoaște nici locul cinerării. Pe baza materialului ceramic, care este asemănător cu cel descoperit la Trușești, Balintești-Cioinagi, Doina-Piatra Neamț, Tăvădărăști-Lichitișeni, Căbești-Bacău, Valea Lupului, Bărboasa, precum și a acului de bronz asemănăror cu cel de la Trușești și Gârbovăț, putem data cimitirul de la Săbăoani la sfârșitul epocii bronzului, Cultura Noua I. Totodată, putem spune că această necropoă este singura din această perioadă care are mormintele împărțite în
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
După mărimea piesei, am considerat că acest cuțitaș a folosit pentru activități foarte fine. Până în prezent asemenea piese nu au mai fost descoperite în necropolele din sec. II-III d. Chr. Cuțitele de dimensiuni mai mari, prezente în necropolele de la Poienești, Bărboasa sau Văleni aveau întrebuințarea firească în gospodărie. Cele de dimensiuni mici, pe care le considerăm a fi fost folosite ca piese de toaletă, sunt prezente mai ales în necropolele de mai târziu, din cultura Sântana de Mureș-Cerneahov. b4 - Obiecte de
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
chihlimbar, coral, lut, bronz sau piatră. Unele din aceste categorii sunt destul de numeroase în alte necropole din sec. II-III d. Chr. Analogii pentru această diversitate de mărgele în necropola I de la Săbăoani avem în necropolele de la Văleni, Poienești, Gabăra-Moldoveni, Pădureni, Bărboasa, Săucești, Dămienești, Oncești-Cioara. Piese asemănătoare au fost descoperite și în așezare, în punctul „La Izlaz”. Este vorba de patru mărgele din pastă de sticlă mată roșie, una prismatică, una trilobată și una deformată fără gaură, probabil trecută printr-un proces
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
din ele folosite drept urnă. În marea necropolă de la Poienești s-a descoperit, alături de câteva fragmente ceramice, doar o singură urnă lucrată cu mâna. Mai multe urne și fragmente de urne lucrate cu mâna au fost descoperite la Gabăra-Moldoveni și Bărboasa. Ele sunt prezente și în alte regiuni ale dacilor, cum sunt în Dobrogea, la Enisala, Oltenia, în necropola de la Locusteni sau în Transilvania, în necropola de la Soporu de Câmpie. Ceramica lucrată la roată Vase urnă Cuprinde o gamă mai largă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
lustruit. Pe gât, în partea de sus are o nervură în relief, realizată la roata olarului (Pl. 27/2; 47/2). Acest tip de vas este foarte răspândit, fiind prezent în toate necropolele dacilor liberi, precum la Poienești, Dochia, Săucești, Bărboasa, Pădureni etc. Tipul 5 - constituie ultimul tip de vas-urnă lucrat la roată din necropola I de la Săbăoani, fiind reprezentat de un singur recipient, descoperit la mormântul de incinerație nr. 99. Are corpul sferoidal, fundul inelar. Partea superioară lipsește, fiind distrusă
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
400 m spre nord, se află o a doua necropolă din aceeași perioadă. După cum se știe, din punct de vedere al ritului de înmormântare, aceste necropole se împart în două mari grupe: a) necropole în care se practica numai incinerația: Bărboasa, Pădureni, Poiana-Negri, Izvoare-Bahna și b) necropole birituale, în care există ambele rituri de înmormântare - incinerație și înhumație: Poienești, Gabăra-Moldoveni, Văleni, Dumitreștii-Gălății, Săucești, Dămienești, Dochia. Prezența celor două rituri de înmormântare în aceleași necropole ale dacilor liberi au iscat controverse în legătură cu
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
cu piese asemănătoare din alte necropole ale dacilor liberi este edificatoare. Este suficient să amintim aici tipurile de mărgele pe care le-am prezentat deja în text, descoperite la Văleni, la care adăugăm pe cele descoperite în necropolele de la Poienești, Bărboasa, Pădureni, Săucești, Dămienești, Gabăra-Moldoveni sau Oncești-Cioara. c5 - Monede La mormântul de înhumație nr. 34, în zona gâtului, lângă o fibulă de bronz cu placa înaltă s-au găsit și câteva fragmente de metal alb, care ar putea proveni de la o
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]