386 matches
-
cu milă. Cine știe ce le trecea de fapt prin cap, ce mâini de iubiți le frământau umerii și sânii, câte inele noi le străluceau pe degete sau la ce film se refugiau în momentul ăla. În timp ce fâlfâiam o fotografie cu Eminescu bărbos, sub care tipărisem numele CREANGĂ, mă gândeam și eu la ale mele. Ce căutam acolo, bătându-mi joc de viața mea și de mințile a 30-40 de nefericiți? Ce culoare de sutien alesese Maria? Unde aveam să fiu peste 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
spre noi. „Hai noroc, Robane. Vă propun să mergem de-aici.“ Era să cad peste scaun. Maria a rămas cu gura deschisă, tânărul Lupu a strâns mai bine sacoșa în mână. Meritam cu toții o poză. În fața noastră stătea Mihnea: întreg, bărbos, zâmbitor. Nu-mi venea să cred. Mihnea apăruse de nicăieri, ca un copil nevinovat. Mi-a sărit instantaneu basca: „Îți bați joc de noi?“ Aproape strigasem. Ospătarii s-au apropiat mai mult, lumea a început să arate cu degetul spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cazinou fusese cedată Teatrului „Constantin Tănase“, care, la rândul lui, o amenaja duminicile ca sală de concerte. Pe scenă urcau trupe adevărate: Holograf, Iris, Sfinx; Phoenix-ul nu, fugiseră deja în străinătate. Concertele erau prezentate de-un tip șmecher și bărbos, pe nume Tănase (nici o legătură cu artistul interbelic de comedie). Bărbosul intervenea mereu către sfârșitul concertului, fie înainte de ultima piesă, fie la orice încercare de bis, lăsând cortina, stingând și-aprinzând luminile și căutând să potolească sala: „Nu-mi faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
perfectă scenă suprarealistă - ar fi pus Maria diagnosticul. Găseai tot acolo: rampele, scările, pasarelele, podurile și trapele, miile de rafturi drepte și sucite și, în spatele unuia dintre ele, privind scena printr-o deschizătură luminată, chiar noi, eu și cu Mihnea, bărboși, îmbrățișați de frig și uimire. În computerul de-alături, sclipeau Düsseldorf-ul și villa Krupp, cu closetele ei nichelate, din aur, platină și-argint. Nu fusesem niciodată acolo, dar istoricii vorbiseră atât de mult pe Discovery de principalul sponsor al mașinăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
era bine construită și putea folosi la maximum puterea celei mai ușoare brize. Nu avea tunuri, care ar fi Încetinit plutirea, și nici rezerve de hrană pentru mai mult de o săptămână. Era comandată de Girolamo Estorga, un personaj ciudat, bărbos și mereu nemulțumit, care vorbea puțin și despre care se spunea că ar fi făcut piraterie În Mediterană. Cel puțin așa susținea Angelo, deși nici Yves și nici Arturo nu Îi Împărtășeau părerea. - Unde vezi tu piraterie În muțenia totală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
răspunde: "Veghea îl întărește încă și mai mult". Cât de ciudat sună aceste sentințe seci, uscate ca niște curmale în soarele deșertului, în această societate a abundenței absolute și a consumului exagerat, dincolo de limitele decenței! Lucian Pintilie, iubitul meu compatriot bărbos, este medicul psihiatru al unui neam care nu vrea să se lase ajutat în nici un fel. După premiera filmului Terminus Paradis, Pintilie declară: "În nefericita mea țară, RĂUL s-a instaurat definitiv, inamovibil. Am încetat să comentez sau să încerc
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Am făcut un pas înainte în înțelegerea "spiritului" orașului București, orașul meu adoptiv. Orașul de mătase. Concert de muzică sacră la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
la Radio, susținut de o corală a Patriarhiei Române. O corală a contrastelor: un bas profund, à la russe, înalt, bărbos, cu o burtă impozantă înfășurată cu un brâu de mătase de o culoare violentă. Un trac. Un altist mic, bărbos și el, trac și el, fără brâu, în schimb. Merg la concert însoțit de Dana, fosta mea mare "dragoste" adolescentină. Lipsă evidentă de dialog. Monodia de pe scenă s-a dovedit molipsitoare. Tip de om extrem de interesant, dar nu-mi pot
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
însotea pe acești mici diavoli. Pentru români, libertatea absolută aparține acum Patronului, replica vulgarizată a marelui model al despoților asiatici... Astăzi, în timp ce mă îndreptam către chioșcul de ziare al Muzeului Literaturii Române, găsesc un om căzut pe stradă. Beat și bărbos. Pictor, după cum mi-am dat seama imediat, după modul cum era îmbrăcat, geanta de umăr plină cu pensule și culori și un tub de carton plin de schițe. În plus, părea căzut în stradă direct din anii '80. Toată înfățișarea
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fără a ne da seama. Am mai simțit același lucru aici în timpul bombardamentelor NATO asupra Serbiei din 1999. 06 iulie 2004 Continuarea notei precedente. Voluptatea cu care marile canale de știri (CNN, Euronews) transmit în buclă imagini cu Patriarhul Greciei, bărbos și rigid ca un mega-cocon de fluture, distribuind medalii jucătorilor care au câștigat finala Euro 2004. Imagine tare, care poate fi interpretată în fel și chip. La fel ca aceea cu icoanele agățate pe tancurile sârbești în timpul războaielor din zonă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
este pro-occidental, pro-reformist, pro-modern, pro-toleranță, cel mai pro dintre pro. Când este prezentat Leonid Kucima, preferat în regiunile locuite de populație rusofonă sau rurală se prezintă doar imagini cu bătrâne strâmbe, chinuite, basmale și icoane. Iar bomboana de pe colivă: preoți bărboși dând din cădelnițe. Poate că simplific, dar pentru ei Ortodoxia rușilor este egală cu sărăcie, alienare, anti-modernitate. În secolele XVII-XVIII, francezii din Metropolă le aplicau celor din Québec, La Nouvelle France, apelativul, nu prea flatant și greu de tradus în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dintru început, că toți, înafară de ultimul, care-au îndrăznit și i-au oferit rodul talentului lor au sfârșit, fără nici o excepție ori milă din partea împăratului, cu căpățânile retezate pe-o buturugă din piața centrală a Capitalei. Gâdele, un voinic bărbos și fioros, nici n-avea vreme să-și șteargă șiroaiele de sudoare de pe obraz, că Timur Lenk, de-ndată ce se uita la un tablou, îl și cataloga "respins", iar gâdele îl apuca pe autor de plete ori de după ceafă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-ți spun eu ce să faci, deși ar trebui să-ți dai seama și singur. 4 Coada nu era mare. Doar două persoane în fața lui. Ai grijă, nu te sprijini de vitrină, că se sparge! a răcnit bărbatul gras și bărbos ca un căpcăun, din spatele tejghelei. Scuzați, a bîiguit Cornel, smulgîndu-și repede mîna de pe sticlă, de parcă ar fi fost încinsă. De-abia atunci își dăduse seama că își sprijinea mîna de vitrină. Greșise, dar n-a vrut și și-a cerut
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
mă îmbrățișa, asigurându-mă de prezența lui în demi-viața și demi-moartea lui. 25 octombrie. Prietena mea, pianista Ingrid Lindgren, a împlinit cincizeci de ani. Mulți invitați în camerele sale mici. Printre ei, celebrul dirijor Leif Segerstam, ca un soare, blond, bărbos, semănând perfect cu Brahms! Mânca numai creveți și privea în gol, umplând vidul cu albastrul ochilor lui! Noiembrie Ițak Rabbin a fost asasinat de un tânăr fanatic extremist, tocmai când cânta ceva frumos. Am văzut la televiziune filmul cu asasinarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
trup, dar emoția descoperirii părea să Îi fi alungat orice oboseală. Nu izbutea să vadă Încotro se Îndrepta. Apoi mai izbi o dată și se opri tresărind, În timp ce, În spatele său, se ridicau strigătele Îngrozite ale străjerilor. În fața lor apăruse un uriaș bărbos, Înalt de mai bine de șase coți. Pe capul său monstruos, Împodobit cu o coroană, două cumplite fețe, opuse una alteia, scrutau Întreaga zare cu o dublă privire vicleană. Uriașul ședea Într-un tron masiv, sculptat, care se termina printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
străzii, un curios șir de oameni care se apropiau cu pași Înceți. De la ei venea acea cântare. Grupul părea alcătuit din supraviețuitorii unui naufragiu. În fruntea tuturor pășea un bărbat Înalt, Înveșmântat Într-o sutană austeră și Întunecată, cu capul bărbos afundat În glugă. Înainta sprijinindu-se Într-un baston lung, terminat În partea de sus printr-o cruce Înscrisă Într-un cerc. Înapoia lui, o mică oaste de bărbați și femei, Îmbrăcați cu toții ca și când călăuza lor i-ar fi adunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o masă fără formă, din ce În ce mai aproape. Ceva imund urca, iar conștiința lui amorțită se mărginea să măsoare așteptarea cu un tremur continuu, de neînvins. Se uita țintă În față, perplex: mai mare decât un turn, din crater se ridicase uriașul bărbos, cu două fețe, de pe corabia morții. Și În fiecare gură frământa, cu colții leviatanului, trupul unui om, scuturându-și capul cu violență și Împrăștiind În jur sânge și fâșii de carne. Cu scârbă, Își dădu seama că cele două trupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pregătea să replice, dar se abținu. Omul privea din nou spre capătul celălalt al parapetului. Din poziția lui, putea observa acum ce anume le atrăsese atenția cu câteva momente Înainte: un fragment de statuie romană Încastrat În zidărie. Un cap bărbos, cu trăsături monstruoase, ca acelea demoniace sculptate pe streșinile catedralelor: două figuri contrapuse, asupra cărora timpul și neîngrijirea lăsaseră urme adânci. - Te surprinde acel cap al zeului Ianus, messer Monerre? Întrebă poetul. Un semn al superstițiilor străvechi, de pe vremea zeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
vagabonzii convertiți la Dharma, fabricanții de filtre pentru țigările gânditorilor, Beatnicii, Soioșii și Arțăgoșii, sectanții aleși, toți acei trufași experți care știu atât de bine ce trebuie să facem sau să nu facem cu bietele noastre organe sexuale, toți tinerii bărboși, îngâmfați, inculți și toți chitariștii lipsiți de talent și ucigașii de Zen și trupa de papițoi esteți care privesc de sus această planetă pe care (nu mă întrerupe) au poposit Kilroy și Hristos și Shakespeare - deci înainte de a ne alătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
s-a făcut alb ca zăpada, pe urmă s-a aprins ca o văpaie care nu arde, doar strălucește și am auzit și eu vorbele Lui, i-am văzut pe ceilalți doi (da' nici unul nu strălucea ca El) unul era bărbos și parcă i se aprinsese capul dar numai așa, nu știu cum, două raze-i ieșeau din frunte, iar celălalt când s-a uitat la mine mi-am zis că mă aprind și eu , așa-i ieșeau fulgere de sub sprâncene am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
care se născuse și copilărise în zonă. Nici unul dintre amici nu apucase să observe, însă, umbra înaltă, care se desprinsese din peretele cârciumii, dintr-un intrând neatins de iluminatul stradal și care înainta acum, înspre dânșii. Un tânăr chipeș, blond, bărbos și cu alură neîndoielnică de hipiot purtând cu stângăcie o pereche de blugi Dolce & Gabbana gri, mototoliți și un tricou galben, smuls de la uscat (se mai vedeau pe el urmele cârligelor!), cu inscripția Forza Petrolul! își ridică ritualic palmele, către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi, inițial. În avangardă, mergeau Îngerul de rang înalt, ambasadorul bunăvoinței Domnului, cu barba și pletele blonde, înveșmântat ca un paparazzo, alăturea de Poet, un lungan așijderea bărbos, șaten și încruntat. La mijloc, urma un bărbat matur, robust, încărunțit de tânăr, Fratele, purtător a unei mustăți bonom plivite, mici, în ton cu freza îngrijită pedant, și cu un început proeminent de burtică. Acesta era însoțit de un ins
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ți-este fomică deloc? Deloc!? Mânca-l-ar mama pe el, de dulcișor...! Arătosule! Frumosule! Țoc-țoc! îl îngână Lili. Era, de altfel, un fapt verificat și răs-verificat, notoriu, că nevasta nurlie a lui Mariusache avea cârlig la bărbații blonzi și bărboși! În astfel de situații și de momente, precum cele în plină desfășurare, sorbindu-l pe Înger cu ochi exoftalmici, brun-verzui, de anaconda, aceasta pur și simplu debordează de tensiune erotică, câștigându-și și recâștigându-și cum laude, eticheta-epitomă, pusă de către
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
triumfă fantomele, fantasmele și ficțiunile... Mai târziu, discipolul Diogene - zis „Câinele Regal” -, face varațiuni asemănătoare pe aceeași temă. De unde și anecdota filosofului cu felinarul, care a avut o contribuție importantă pentru reputația cinicului - dar și contra ei! Cu părul lung, bărbos, desculț, cu traista pe umăr și toiagul în mână, cu o mantie înfășurându-i de două ori trupul care cam mirosea, nu departe de butoiul - mai degrabă o amforă, butoiul fiind o invenție de-a galilor... - în care-și petrece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]