398 matches
-
ducatul Opole și a început un atac la începutul anului 1202. Ducele a reușit să obțină ducatul. În ciuda victoriei, Mieszko a vrut mai multe proprietăți, însă acest lucru era împotriva voinței bisericii, care îl sprijinea puternic pe Henric I cel Bărbos. Datorită intervenției Arhiepiscopului de Gniezno, Henric Kietlicz și Episcopul de Wrocalw, Ciprian, Henric și-a menținut frontierele, însă a trebuit să plătească 1.000 de bucăți de argint susținătorilor săi. La 9 iunie 1210, o Bulă Papală a fost declarată
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
al III-lea, în care toți conducătorii Provinciei Seniorate (inclusiv Marele Duce Leszek cel Alb), au fost excomunicați și destituiți. Ciudat a fost faptul că în Bulă, un Duce anonim din Silezia (care nu putea fi decât Jenric I cel Bărbos, pentru că el folosea acest titlu) a fost exceptat din interdicție. Țara era consternată căci nimeni nu știa cine deține puterea reală. Henric Kelicz (care se întorsese din exil cu ceva timp înainte), a decis să apeleze la Sinod în Borzykowa
Mieszko al IV-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330637_a_331966]
-
de femeie, printre care se află și chestiunea voalului. Bernard Lewis remarcă de altfel în mai multe lucrări ale sale (anume "Islamul" și "Istoria Orientului Mijlociu") faptul că dacă bărbatul islamic a abandonat de mult timp portul tradițional (până și bărboșii Iranului revoluției islamice sunt la costum (fără cravată)...), femeii i se mai cere încă și azi urmarea unor prevederi care s-o facă practic să-și amintească lanțul ierarhiei în islam: Alah, bărbat, femeie. Într-un articol din Liberation din
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
senior. În perioada fragmentării teritoriale au avut loc unele încercări de reunificare a teritoriului, dar încercările au eșuat sau au fost de scurtă durată. Una dintre cele mai reușite a fost cea a „Henricilor silezieni” („"Henrykowie Śląscy"”), Henric I cel Bărbos și Henric al II-lea cel Pios. Ei au unit două provincii: Silezia și Polonia Mică, dar statul lor s-a prăbușit ca urmare a atacurilor mongole, respectiv a înfrângerilor suferite în bătăliile de la Chmielnik și de la Legnice (Legnița) în
Polonia () [Corola-website/Science/296619_a_297948]
-
fost asasinat în 1052, iar doar un an mai târziu sora sa mai mare, Beatrice (numită astfel după mama lor) a încetat de asemenea din viață. Mama Matildei, pentru a proteja moștenirea copiilor ei, s-a căsătorit cu Godefroi "cel Bărbos", un văr care fusese duce de Lotharingia Inferioară înainte de a se răscula împotriva împăratului Henric al III-lea. Beatrice și Godefroi s-au căsătorit în 1053 sau 1054 în biserica San Pietro din Mantova de către însuși papa Leon al IX
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
în 1053 sau 1054 în biserica San Pietro din Mantova de către însuși papa Leon al IX-lea, după ce acesta revenise dintr-o călătorie în Germania. În același timp, Matilda a fost logodită cu Godefroi "cel Ghebos", fiul lui Godefroi "cel Bărbos" dintr-o căsătorie anterioară, așadar frate vitreg cu Matilda. Împăratul Henric al III-lea a reacționat violent față de căsătorie neautorizată a Beatricei cu inamicul său Godefroy și a pătruns în Italia la începutul primpverii anului 1055, sosind la Verona în
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
prin urmare, din Matilda. Biserica Catolică, desigur motivată de propriile sale pretenții asupra proprietăților Matildei, a susținut mereu că aceasta nu ar fi avut niciodată vreun copil. Matilda și soțul ei Godefroi s-au despărțit după moartea lui Godefroi "cel Bărbos" din 1069, iar Godefroi "cel Ghebos" s-a întors în Germania, unde până la urmă a obținut Ducatul Lotharingiei Inferioare. Atât mama, cât și soțul Matildei au murit în 1076, lăsând-o pe aceasta singură în a controla marele său patrimoniu
Matilda de Toscana () [Corola-website/Science/324696_a_326025]
-
-l cine este și ce făcuse cu Lady Carfax. Interlocutorul său a urlat furios și s-a repezit asupra sa, strângându-l de gât. Un muncitor a ieșit atunci dintr-o cârciumă și l-a lovit cu o bâtă pe bărbos peste antebraț, făcându-l să-i dea drumul lui Watson și să fugă. Muncitorul era de fapt Sherlock Holmes deghizat. Detectivul îl acuză pe Watson că a încurcat lucrurile și-i spune să meargă împreună la Londra în aceeași seară
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
Duce al Marii Polonii de Sud din 1238 până la moartea sa. Între anii 1238 - 1239 a fost regent al altor două ducate ale familie Piast: Sandomierz și Opole-Raciborz din Silezia Superioară. Henric a fost fiul Marelui Duce Henric I cel Bărbos, conceput cu soția sa, Hedwig de Andechs, fiica Ducelui Berthold al IV-lea de Merania. A fost al doilea fiu al cupului ducal, însă curând a devenit cel mai mare copil al familiei atunci când Boleslav, primul copil născut, a murit
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
În jurul anului 1218, tatăl său i-a aranjat căsătoria cu Prințesa Ana, fiica Regelui Ottokar I de Boemia. Unirea cu dinastia regală Přemyslid i-a permis lui Henric al II-lea să participe activ la politica internațională. Henric I cel Bărbos își începuse rapid efortuile de a-l desemna pe singurul său fiu supraviețuitor, ca moștenitor al patrimoniului său, iar din 1222, tânărul prinț a început să semneze documente împreună cu tatăl său. În 1227, în timpul unei întâlniri al ducilor Piast la
Henric al II-lea cel Pios () [Corola-website/Science/330649_a_331978]
-
Conachi, pe o fâșie de circa 4 km lungime și 0,5 - 1 km lățime având o suprafață de circa 84 ha și care se continuă până în lunca Șiretului. La câțiva kilometri de Municipiul Galați se află rezervatia paleontologica de la Bărboși (Tirighina) cu o suprafață de circa 1 ha, cuprinzând fosile de moluște din faza Euxinului vechi (cu aproximativ 400000 ani în urmă). De asemenea, nu departe de Galați, si anume la nord de oraș, dar pe valea Prutului, pe teritoriul
Județul Galați () [Corola-website/Science/296658_a_297987]
-
(supranumit "cel Bărbos") (n. 980 - d. 30 mai 1035), a fost conte de Flandra de la 988 până la moarte. Balduin era fiul contelui Arnulf al II-lea de Flandra, cu soția sa, Rozala de Lombardia, fiica fostului rege al Italiei Berengar al II-lea
Balduin al IV-lea de Flandra () [Corola-website/Science/325113_a_326442]
-
Împărații Romani. Dezavantajele Diviziunii Naționale deveneau din ce în ce mai evidente în diferitele segmente ale societății, iar unii duci din Dinastia Piast făceau eforturi serioase pentru a reunifica statul polonez. Cele mai importante încercări anterioare au fost activitățile ducilor Silezia, Henric I cel Bărbos, fiul său, Henric al IIl-ea cel Pios, care a fost ucis în 1241 în timpul luptei cu mongolii în Bătălia de la Legnica, și Henric al IV-lea cel Drept. În 1295, Przemysl al II-lea a devenit rege al Poloniei, însă
Dinastia Piast () [Corola-website/Science/327696_a_329025]
-
găsit monede antice grecești, ale orașelor Dyrrhachium și Apollonia. Aceste tezaure constituie o dovadă a legăturilor de schimb cu orașele grecești din Dobrogea, în această perioadă. Ele dovedesc circulația mărfurilor grecești spre Transilvania, pe drumul din sudul Moldovei, care de la Bărboși, ducea pe valea Siretului în sus, iar de la Poiana urca pe valea Trotușului până la pasul Oituz, de unde trecea în Transilvania. În perioada romană, acest drum denumit „Via Angusta” era străjuit de cele două castre de la Brețcu, (Covasna) și Poiana Nicorești
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
lățimea. Absida altarului, decroșată, este prevăzută cu două cămăruțe laterale, una în partea de nord, servind ca proscomidiar și alta în partea de sud, servind ca diaconicon. Forma poligonală, cu șapte laturi a absidei altarului conferă bisericii de lemn din Bărboși statutul de unicat printre bisericile de lemn din județul Mureș. Intrarea se face pe latura de vest și duce spre un mic coridor. Pronaosul este despărțit de pronaos, mai mult simbolic prin intermediul unei intrări fără uși și a unei balustrade
Biserica de lemn din Bărboși () [Corola-website/Science/317611_a_318940]
-
comercial, iar s-a simțit recunoscătoare cetățenilor orașului. Ea a acordat bunuri celor săraci și intrat în legătură cu abatele mănăstirii Saint Bertin, cu care s-a întâlnit la Saint-Omer. Pe parcursul unui îndelungat război (1046-1056), Balduin a fost aliatul ducelui Godefroy "cel Bărbos" de Lorena și împotriva împăratului Henric al III-lea. La începutul conflictului, el a pierdut orașul Valenciennes în favoarea lui Herman of Hainaut. Totuși, când acesta din urmă a murit în 1051, Balduin și-a căsătorit fiul mai mare Balduin cu
Balduin al V-lea de Flandra () [Corola-website/Science/324583_a_325912]
-
de asemenea, încurcat în conflictul asupra Provinciei Seniorate poloneze, cu vărul său Vladislav al III-lea Picioare Groase din Polonia Mare, asumându-și titlul de Mare Duce în 1229. Cu toate acestea, ruda sa din Silezia, Ducele Henric I cel Bărbos, a prelevat în final ca Mare Duce la Cracovia în 1232 și a confirmat guvernarea lui Conrad la Masovia. Când fiul și moștenitorul lui Henric, Marele Duce Henric al II-lea cel Pios a fost ucis în 1241, în Bătălia
Conrad I () [Corola-website/Science/330639_a_331968]
-
revine casei de Verdun. Cel de al doilea duce al acestei familii, Gothelon I, devine în 1023 duce de Lotharingia Inferioară iar în 1033 Duce de Lotharingia superioară. La moartea acestuia în 1044, fiul său Godefroy al III-lea "cel Bărbos" îi succede în Lotharingia superioară dar nu și în Lotharingia inferioară. Iritat de aceasta, se revoltă, dar este învins și pierde ducatul. Împăratul Henric al III-lea îl numește duce pe contele de Malmedy, Frederic. Titlul își pierde treptat din
Lotharingia Inferioară () [Corola-website/Science/315052_a_316381]
-
o parte din somnul de veci capul lui Miron Costin ce a fost strămutat apoi la Iași. Acest sat se află pe pârul Brănișteni (de la Brănișteanu), afluent al pârâului Valea Neagră. Satul Brănișteni este contopit și cu un alt sat (Bărboși), iar astăzi poartă numele de Miron Costin. Prima atestare documentară este la 1400, august 4, când se pomenește de Dragomir Brănișteanu, un vechi stăpân al satului din secolul al XIV-lea. Apoi, la 1455, august 29, Petru Aron dă și
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
de Dragomir Brănișteanu, un vechi stăpân al satului din secolul al XIV-lea. Apoi, la 1455, august 29, Petru Aron dă și întărește satul lui Todor a lui Libădulce, ocinile lui, satele anume: Brănișteni, unde este curtea lui, Giulești, Schei, Bărboși, Bisicurești, Frățești pe pârâul Negru, Măsteacănul pe pârâul Negru și pe pârâul Neamț (Ozana): Groși, Moisești, Lisetul, Iubănești. Satul Brănișteni a fost stăpânit, în partea a doua a secolului al XV-lea, de către Ieremia vistiernic, care în 1499 zidește o
Miron Costin, Neamț () [Corola-website/Science/301651_a_302980]
-
a fost locuit în antichitate, aici existând un castru român din vremea împăratului Traian (98-117), construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Castrul se află pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, în apropiere de vărsarea Șiretului în Dunăre, si este menționat de Dimitrie Cantemir astfel: „Nu departe de aici, la gură dinspre răsărit a Șiretului, se văd ruinele unei cetăți foarte vechi, numită astăzi de locuitori Gherghina. Că aceasta
Ținutul Covurluiului () [Corola-website/Science/335503_a_336832]
-
Săpăturile efectuate în anii 1959—1962 pe înălțimea "Tirighina" de la Bărboși, de lângă Galați, aproape de vărsarea Șiretului în Dunăre, au scos la lumină un "castellum" român, construit, probabil, pe locul unde se găsea la început o cetățuie dacica, întărită cu un val de pământ. Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se întinde pe aproximativ
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
Brăilei. Cand, între anii 1643-1647, în timpul domniei lui Vasile Lupu, s-a construit "Biserică Precista", cu hramul Adormirea Maicii Domnului, cel mai vechi monument istoric din orașul Galați, s-a folosit piatră masivă și cărămidă din castrul român de la Tirighina - Bărboși. În prezent, pe promontoriul de la Tirighina - Bărboși se mai vede la suprafața solului doar colțul sud-estic al castrului român precum și resturi ale fundațiilor pe lațurile de nord și vest. Promontoriul de la Tirighina și versanții de la vest de acesta, care se
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
și poartă codul GL-I-s-A-02971. În Legea nr. 5 din 6 martie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate, la puntul g)16. este înscris "Castrul și așezarea civilă de la Municipiul Galați - Tirighina Bărboși". Legea prevede, între altele, ca nerespectarea măsurilor specifice de conservare și de protejare a zonelor protejate atrage, potrivit legii, răspunderea civilă, contravenționala sau penală, după caz. Peste Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se suprapune și o rezervație paleontologica, denumită "Punctul Fosilifer
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]
-
de protejare a zonelor protejate atrage, potrivit legii, răspunderea civilă, contravenționala sau penală, după caz. Peste Complexul arheologic de la Tirighina-Barboși se suprapune și o rezervație paleontologica, denumită "Punctul Fosilifer Barboși-Tirighina", cu o suprafață de 1 ha. În depozitele fosilifere de la Bărboși au fost identificate noi specii de fosile. În apropiere de castrul de la Tirighina-Barboși a fost descoperit un mormânt român tumular de incinerație. A fost descoperit și un mormânt care conținea, între altele, o fibula de aur cu greutatea de 21
Castrul roman de la Tirighina-Bărboși () [Corola-website/Science/314446_a_315775]