184 matches
-
putere. De ce? Pe urmă îl recunoscu. Era chiar în mijlocul grupului, magnetul care polariza toată atenția. Elegant și înalt, cum îl știa, subțirel, cu-o față albă, umbrită de-o mustăcioară scurtă, neagră, nu putea fi decât el. Își lăsase o bărbuță stilizată, de Crist pe Golgota. Se mișca tot timpul, săltându-se pe vârfuri și răsucindu-se, parcă-l strângeau pantofii sau căuta ceva pe deasupra mulțimii. Poate o căuta chiar pe ea. Ce prostie-i mai trece prin cap! Și de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe la sută care dețin trei sferturi din averea Franței, jos luxul, rafi na mentul, „cultismul“ și estetismul. Vivat insignele cu Guevara, Cas tro, Mao, Chavez, șepcile și bărbuțele leni niste, vivat incendierea mașinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestațiile comuniste italiene, marșurile „indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon sabil și profund nociv prin forța contaminantă a nesupunerii acaparante de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
părând a nu-l interesa prezentul. . - Când a murit, maman, unchiul Paul? . - Acum treizeci de ani! . - Mânca îngrozitor! Într-adevăr, acest unchi al lui Pomponescu, semănând la statură cu el, cu deosebirea că era mult mai corpolent și avea o bărbuță de mușchetar, mânca și bea abundent, fără să se bage de seamă, păstrîndu-și sprinteneala și o permanentă binevoitoare prezență de spirit față de doamne. Era un Pomponescu vesel, deschis, redondant și neinfatuat. O mică deosebire de dozaj, și un om se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-i întrebe mereu: "Tu cine ești, nenicule?", dar satisfacția mulțimii fu cu atât mai mare când zări pieptul plin de ceaprazuri al lui Vodă Cuza, cu oca în mână și ținîndu-l de braț amical pe moș Ion Roată. "Hei, bărbuță!" se auzea strigând de peste tot. "Curvarule!" Dar maiorul pășea mai departe netulburat, făcând din când în când cu mâna către vreo damă mai nurlie și zâmbind cu pomeții lui asiatici. Vasile apucă să le vadă doar pe țărancele române care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
lume. Lenin era atât de deștept încît, când au făcut steaua roșie, au făcut-o-n cinci colțuri, fiindcă și numele lui Lenin avea cinci litere. El râdea foarte tare la teatru și-i plăceau copiii. Era chel și avea bărbuță. Era mereu al treilea după Marx și Engels în panourile de la 23 August, dar primii doi aveau mult mai mult păr. Marx, Engels și Lenin. Ultima carte, singura pe care-o citise toată, era complet roșie și scria pe ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aleasă ... Un interesant portret fizic și moral a lui Constantin Prezan a fost realizat de către Eugeniu Arthur Buhman, în lucrarea Patru decenii în serviciul Casei Regale a României.. : ,,Înalt, svelt, vioi, cu un început marcat de chelie și o mică bărbuță castanie, era un om foarte politicos, cu ținută sigură și socotit la vorbă, destoinic sfătuitor totdeauna; părea a fi o fire blajină, în realitate era energic, dârz în hotărârile sale, clarvăzător și foarte milităros’’ Constantin Prezan s-a căsătorit cu
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
proprie. Acum, își are armata lui, dar ea și-a pierdut sănătatea și veselia. Are douăzeci și opt de ani, e bonavă și slabă ca un pai. Stă pe un scaun într-un hotel ieftin, nemișcată, pierdută în gândurile ei. Bărbatul cu bărbuță de țap nu se poate abține să nu o admire pe actriță. Deși cuvântarea președintelui Mao mi s-a părut revelatoare, mi-e greu să înțeleg anumite opinii, zice ea. Există vreo posibilitate să-i pot adresa personal câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
îndelungată care-l investighează pe Wang Ming, numele lui Kang Sheng e adus în mod repetat în discuție ca partener al lui Wang la mai multe crime politice. Biroul Politic e decis să-l înlăture pe Kang Sheng. Bărbatul cu bărbuță de țap stă la ședință ca pe un covor de ace. Acesta este momentul în care Kang Sheng primește o informație crucială, care transformă pericolul în binecuvântare. O telegramă de la Shanghai, trimisă de Liu Xiao, șeful filialei de partid. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zeițe comuniste. În final, aruncă mingea în mulțime. Cum ați explica fapta tovarășei Jiang Ching de a părăsi orașul luxului și plăcerii, Shanghai, pentru greutățile din Yenan? Dacă asta nu e credința ei în comunism, atunci ce e? Bărbatul cu bărbuță de țap face o pauză, privește în jur și e încântat de eficacitatea sa - de felul în care creează confuzie. Pentru a strânge șurubul, oferă o ultimă întorsătură. Prin urmare, a avea încredere în rezultatul anchetei Partidului înseamnă a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
am poftă de lumini puternice, fierbinți. Nu voi lăsa ca răceala unui mausoleu să se infiltreze în pielea mea. Kang Sheng este cel care mă informează de sifilisul lui Mao. El, din nou. Sunt paralizată de mânie. Mă holbez la bărbuța lui de țap și la ochii de pește. Rezistența este cheia succesului, îmi reamintește el. Vrei să-ți fac o programare la un doctor, să te consulte? Adică, pentru ca să fii sigură... Degetul lui îmi injectează cerneală neagră în fiecare vinișoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
faptul că Kang Sheng i-a furnizat lui Jiang Ching informații esențiale, care au ajutat-o să ajungă unde e. Pentru a-și arăta disprețul, Mao nu i-a mai răspuns lui Kang Sheng la scrisori și bilețele. Omul cu bărbuță de țap e speriat. Și-a petrecut viața făcându-i pe plac împăratului, iar acum înfruntă dezonoarea și moartea. Am un mesaj foarte important pe care să i-l dai tovarășului președinte. De pe patul de moarte, Kang Sheng vorbește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ele să arate, la scurtă vreme, identic... Fiindcă tot am pomenit de celebra poză cu Cehov , relaxat : e impresionant contrastul ( pe care abia recent lam depistat!) dintre extremele dramaturgului : capul lui și labele picioarelor. Privirea inteligentă, superior/sarcastică, ochii migdalați, bărbuța atent scurtată din foarfecă, mîna dreaptă ținînd un baston subțire, iar cea stîngă strîngînd un cățeluș - și el, delicat, mantaua lungă, Încheiată pînă la ultimul nasture, gulerul ridicat...nimic deosebit. Și totuși, ghetele-i scîlciate par a adăposti picioare foarte
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
prost, nu ca mine. Mă uitam la plutirea diafană a fumului care, ca un animal curios, ajunsese deja la baterist și parcă i se uita peste umăr. Bărbosul o dăduse deocamdată pe pocăneli, nu chiar pe bubuieli, și-și scutura bărbuța, în timp ce buza inferioară îi intra sub caninii rânjiți. Ținea ochii închiși. Trăia ritmul. Era prins în lumea sunetului, sudoarea i se scurgea pe față și în lumina și căldura reflectoarelor obrajii i se înroșeau din ce în ce mai mult. - Bună, ce faci? În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fie, văd o formă rotundă, ca în ceață, apoi se face străveziu și pășesc pe scări, în casă. Mă uit pe fereastră. Casa există, dar totul este străveziu, și livada cu piersici, și parcul bine îngrijit de grădinarul acela cu bărbuță, pe care astăzi parcă nu-l văd. Aud o voce de bărbat: - Domnul dorește aceeași cameră de la sud? O pregătim într-o oră. Eu nu-l văd, el mă vede. - Să vă conduc în living. Azi sunteți straniu. Mă conduce
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
am aflat că filozofia asta se cheamă panteism. Atunci se hotărâră cu toții să întrebe pe profesorul Dumbravă, în care aveau mai multă încredere, fiindcă era sfătos, blând și dispus la problemă. Era un bătrân cu părul tare și negru, cu bărbuța maioresciană și care vorbea cu accent moldovenesc excesiv. - Domnule Dumbravă, se ridicase unul din ei (era în clasaa VI-a), colegii mei vă roagă, prin mine, să ne explicați ce este Dumnezeu. Dumbravă rămase înmărmurit. - Da ci, bre, voi v-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înghețata începuse să se topească și lui Clodagh i s-a cerut să iasă dintr-un magazin de materiale, după ce Molly ștersese vafa de o draperie, lăsând o dâră generoasă de cremă albă pe ea. Dimineața se stricase și, ștergând bărbuța de Moș Crăciun lăsată de înghețată pe fața lui Molly, Clodagh nu putea să nu simtă că viața avusese ceva mai mult să îi ofere înainte, un fel de strălucire aurie. Se avântase mereu înainte, să întâmpine viitorul, încrezătoare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
călător în Italia, se dovedea deloc adecvată Rusiei. Posesorul pelerinei cu glugă era un tânăr, tot de vreo douăzeci și șapte sau douăzeci și opt de ani, mai degrabă înalt decât scund, foarte blond, cu părul des, cu obrajii supți, cu o bărbuță ușoară, ascuțită, aproape colilie. Ochii îi avea mari, albaștri și ficși; în privirea lor era ceva blajin, dar apăsător, ceva plin de acea ciudată expresie, datorită căreia unii își dau seama de la prima vedere că persoana suferă de epilepsie. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cu mare curiozitate. În sfârșit, încetă să mai asculte și se apropie nerăbdător de el. — Sunteți prințul Mâșkin? întrebă el extrem de politicos și amabil. Era un tânăr frumos, tot de vreo douăzeci și opt de ani, blond, zvelt, de înălțime mijlocie, cu bărbuță à la Napoleon 11, cu fața inteligentă și foarte frumoasă. Numai zâmbetul, cu toată amabilitatea pe care încerca s-o afișeze, era cam prea afectat; schițându-l, dinții se arătau cam prea regulați, ca niște perle; cu toată aparenta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
chiar se temea întrucâtva de această irascibilitate. Se temea de ea și musafirul lor de acum, Ivan Petrovici Ptițân. Acesta era destul de tânăr, n-avea nici treizeci de ani, modest, dar elegant îmbrăcat, cu maniere plăcute, însă parcă prea serioase. Bărbuța castanie indica un om cu ocupații libere. Se pricepea să discute inteligent și interesant, însă cel mai adesea era taciturn. În general, lăsa o impresie chiar plăcută. Se vedea că Varvara Ardalionovna nu-i e indiferentă și nu-și ascundea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
președinților: G. Washington, Thomas Jefferson, Abraham Lincoln si Theodor Roosevelt. Ultimile trei erau începute, iar a lui Washington aproape gata. Când am trecut pe acolo, Borglum era cățărat pe nasul acvilin a lui Washington și-i dădea ultima șlefuială. Simpatica bărbuță a lui Lincoln, ochii săi mari și blânzi erau bine redați. Dintr-o poziție special amenajată pentru vizitatori, unde e acum un pavilion, fac o reușită fotografie cu Sănduța în prim plan. Totul e calculat de pe acum. Se vor construi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
recunoscut și m-a recunoscut și el - cam prea repede, aș zice. Eu Îl văzusem În Împrejurări care pentru mine erau ieșite din comun, el În cursul unei anchete de rutină. Mai ales că În epoca lui Ardenti purtam o bărbuță rară și părul ceva mai lung. Ce ochi! Oare mă ținea sub observație Încă de când mă Întorsesem? Sau poate că era doar un bun fizionomist, polițiștii trebuie să-și cultive spiritul de observație, să memoreze fețe, nume... „Domnul Casaubon! Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strâmt se îmbulzeau mai ales țărani cu fețele speriate, păzindu-și desagii sau legăturile, vorbind puțin și încet, parcă s-ar fi temut să nu-i audă cineva. În colțul dinspre vagonul ofițerilor, un preot român, înalt, slab, cu o bărbuță rară și îmbrăcat sărăcăcios, se sfătuia domol cu trei țărani care, după port, păreau unguri. Apostol, făcîndu-și loc pe la spatele preotului, auzi vorbă românească și întoarse capul o clipă, fără însă a se opri din mers. Zări o față cunoscută
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe când Apostol era mai ocupat, năvăli în cancelarie căpitanul Klapka strigînd: ― Bologa! Fericitule!... Ai sosit din concediu?... De mult?... A, fericitule!... Dar barem ești sănătos acuma? Îmbrățișă zgomotos pe Apostol, copleșindu-l cu întrebări. Era puțin slăbit la față, numai bărbuța de milițian părea mai blondă, mai rară și mai neîngrijită. După câteva minute, Bologa îl pofti dincolo, să vorbească mai în tihnă. Acolo găsiră pe Ilona, care nu mai lăsa pe Petre nici să intre în odaie, geloasă și dornică
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nu mai știe încotro s-o apuce, dezgustat și de sine însuși... Mi-e scârbă de civilizație, căpitane! Zece mii de ani de civilizație nu prețuiesc cât o singură clipă de adevărată împăcare sufletească! Klapka îl asculta din ce în ce mai nedumerit, își smulgea bărbuța, nerăbdător, gîndindu-se mereu să-l întrerupă și să-i spuie că pentru altceva a venit el aici... ― Dragă Bologa, eu... Încercă Klapka să zică. Dar Apostol, grăbit, parcă i-ar fi fost frică să nu-și piarză șirul sau parcă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Populare, cu organizații și liste complete în județ, 234 consilieri locali etc. Cea mai mare realizare ecologistă din țară, reprezenta 11% din Partid; a-4-a putere locală. M-am mirat mereu de unde atâta energie la o uscătură de om, binecunoscut pentru bărbuța lui (barbișon) și cu voce pițigăiată. Emil Constantinescu, președinte al României între 1996-2000, are cu adevărat principii, are valoare umană, are realizări în specialitatea de geolog, are, are... dar a avut imensa greșeală de a nu candida în 2000 pentru
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]