KorAP: Find »[drukola/base=bărzăun & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...22 >

546 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799

vorbind suporta cu greu gîndul de a pune mîna pe astfel de gîngănii oribile. Ptiu, că-ți vine să-ți iei cîmpii numai cînd auzi de ele! Dar știți voi ce-i acela un triton? Tritonul, i-a dat explicații Bărzăunului fratele său, Matei, e un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
un fel de scîrbă cu ochi molîi, neagră, maro sau verzuie, adică o șopîrluță cît degetul cel mic, dar mai subțire, care trăiește mai ales în locuri umede și întunecoase. Nu mușcă, nu te teme! Poți pune mîna! Uuuah ! exclamă Bărzăunul înfiorîndu-se și lungindu-și gura pînă la urechi. Asta ar mai trebui, să mai și muște. Și-și scutură de mai multe ori mîinile, ca și cum ar fi ținut în ele un triton. Totuși, i-a promis c-o să-i prindă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
c-o să-i prindă nu unul, ci vreo zece, de la mlaștina din pădure. Acolo văzuse el odată tritoni, numai că atunci crezuse că-s mormoloci mai mari. Și, întrucît în scurtă vreme urma să sosească și fratele său în vacanță, Bărzăunul s-a gîndit să-l întîmpine c-o surpriză care o să-i facă, desigur, mare plăcere: să-i ofere, într-un borcan, mai mulți tritoni de diverse mărimi și culori. De aceea a plecat spre pădure. Bine, bine, ar putea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
și culori. De aceea a plecat spre pădure. Bine, bine, ar putea să zică oricine, și pe bună dreptate, dar atunci de ce-a luat undița cu el? Că doar tritonii nu se prind cu undița. De acord, numai că Bărzăunul voia să lase impresia că merge să pescuiască cu adevărat, nu să prindă asemenea arătări. Dar mai era un fapt peste care n-aș vrea să trec așa ușor: Bărzăunul era și un neîntrecut pescar, însă nu cu undița, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
tritonii nu se prind cu undița. De acord, numai că Bărzăunul voia să lase impresia că merge să pescuiască cu adevărat, nu să prindă asemenea arătări. Dar mai era un fapt peste care n-aș vrea să trec așa ușor: Bărzăunul era și un neîntrecut pescar, însă nu cu undița, cum poate cred cei mai mulți, ci cu mîna. Se pricepea de minune la prins păstrăvi de sub stînci, din pîrîul ce curgea printre munți. Numai că în acea zi ținta sa principală nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de sub stînci, din pîrîul ce curgea printre munți. Numai că în acea zi ținta sa principală nu erau păstrăvii, ci tritonii. Iată deci cauza plecării sale spre pădure. Cine și-ar fi putut închipui că intenția atît de lăudabilă a Bărzăunului avea să constituie punctul de plecare al unei aventuri formidabile? Cum mergea el așa pe drum, cu puțin timp înainte de a coti pe ulița ce ducea la cantonul părăsit, auzi deodată din umbra unui gard înalt: Bîzzz... bîzzzz... Bărzăunul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
a Bărzăunului avea să constituie punctul de plecare al unei aventuri formidabile? Cum mergea el așa pe drum, cu puțin timp înainte de a coti pe ulița ce ducea la cantonul părăsit, auzi deodată din umbra unui gard înalt: Bîzzz... bîzzzz... Bărzăunul se purtă însă foarte demn. Nu luă în seamă astfel de sunete și-și continuă drumul ca și cum n-ar fi auzit nimic, fără să întoarcă privirea. Sînt convins însă că oricine își poate da perfect seama că știa despre ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Cel care-l strigase era Virgil Năsturel, tot elev, dar mai mare decît el cu un an. Terminase clasa a VIII-a la Liceul de construcții din orașul apropiat și luase premiul I. Ei, uite asta nu-i plăcea deloc Bărzăunului, să te lauzi cu o chestie de asta!... Ce, parcă el... dac-ar fi vrut... Dar mai bine să nu mai vorbim despre premii! E mai bine! Bărzăunul știa deci că-n casa aceea stă Virgil Năsturel și recunoscuse de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
apropiat și luase premiul I. Ei, uite asta nu-i plăcea deloc Bărzăunului, să te lauzi cu o chestie de asta!... Ce, parcă el... dac-ar fi vrut... Dar mai bine să nu mai vorbim despre premii! E mai bine! Bărzăunul știa deci că-n casa aceea stă Virgil Năsturel și recunoscuse de la început că el bîzîie ca să-l facă atent, dar numai de-al dracului nu s-a uitat spre el. Acum însă, auzindu-se strigat pe nume, se opri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
într-o zi ca asta. Ești într-o ureche? Tocmai la lac? Și de ce? Să pescuiesc... Am o poftă grozavă de un pește fript, așa cum știu eu, și mai vreau să prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
mai vreau să prind și niște tritoni! Cuvîntul "tritoni" fusese pronunțat de Bărzăun ca și cum ar fi fost vorba de crocodili, ori de alte animale cu totul ieșite din comun. Ce să prinzi? se miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
miră Virgil. Tritoni! silabisi cu glas flegmatic Bărzăunul, grozav de mîndru că Virgil, deși cu o clasă mai mare ca el, și premiant pe deasupra, nu auzise de asemenea creaturi. Ce-s ăia tri... tri... cum? Tritoni, frate, ce naiba! își umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare doză de înțelegere față de partenerul său de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
umflă Bărzăunul gușa, clătinînd din cap disprețuitor, dar și cu o oarecare doză de înțelegere față de partenerul său de discuție, pus în situația de "căzut din plop". Zău, parc-am trăi-n pădure! Virgil nu se rușină deloc de vorbele Bărzăunului, mai ales că discuții pe tonul acesta erau absolut normale între ei. De aceea întrebă cu mult calm: Bine-bine, tritoni, cum zici, dar ce-s ăia? Cum, adică, ce-s ăia? se arătă extraordinar de surprins Bărzăunul. N-ai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
deloc de vorbele Bărzăunului, mai ales că discuții pe tonul acesta erau absolut normale între ei. De aceea întrebă cu mult calm: Bine-bine, tritoni, cum zici, dar ce-s ăia? Cum, adică, ce-s ăia? se arătă extraordinar de surprins Bărzăunul. N-ai auzit nici pînă acum?... Tii, zău că nu m-așteptam la așa ceva! Și încă de la tine!... Păi tritonii, dacă vrei să știi, îs niște... adică... cum să-ți explic ca să poți înțelege? Îs un fel de șopîrluțe, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
ori gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă tendința Bărzăunului de a-și bate joc de el. Și cum ajung la mal, continuă Bărzăunul calm, eu le spun că tu ai luat premiul I și ei încep să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și cum văd cîte unul pe mal, se adună în turmă, ca la circ. Bărzăunul schiță un început de rîs, dezvelindu-și doi dinți din partea stîngă, apoi propuse: În cazul ăsta hai și tu cu mine în pădure, să aibă încaltea de cine rîde mai mult! Ce-s nebun? Atunci n-ai decît să rămîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de gard, apoi strigă hotărît: Stai, omule, oleacă! Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine! Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Ce pleci așa, ca o mîrțoagă deshămată? Așteaptă-mă, că merg și eu! Și intră repede în curte să-și ia tenișii și să-și schimbe bluza. Din ușă mai strigă spre Bărzăun : Cît stăm acolo? Ei, cît! se strîmbă Bărzăunul. Ce-ntrebare și la tine! Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
Păi... știu eu ?... Un ceas, două... pînă ne apucă foamea. Doar nu ne silește nimeni să stăm pînă la anul. Puțin mai tîrziu, pe cărarea ce tăia de-a dreptul islazul spre pădure, se puteau vedea mergînd alături Virgil și Bărzăunul. Fluierau ultima melodie auzită la televizor și aruncau din cînd în cînd cîte o pietricică în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
în cînd cîte o pietricică în apa pîrîului ce șerpuia leneș în apropierea lor. Unde se vede că, pentru a lua o hotărîre, este nevoie ca, mai întîi, să te hotărăști M arginea lacului din pădure, unde ajunseseră Virgil și Bărzăunul, le produse o mare deziluzie. Mai ales lui Virgil, care venea pentru prima oară într-o asemenea sălbăticie. Se opriră amîndoi lîngă o salcie scorburoasă și priviră sceptici în toate părțile. Cît vedeai cu ochii numai stufăriș, ochiuri de mocirlă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
de furtuni în toate părțile și, din loc în loc, cîte un petec de pămînt mai acătării, plin însă tot de bălării. Și cum crezi tu c-ai să poți prinde pește din hîrdăul ăsta cu nămol? se strîmbă descumpănit Virgil. Bărzăunul tăcu cîteva clipe uitîndu-se neliniștit în toate părțile, apoi spuse plin de încredere: Hai mai încolo!... Poate dăm de un loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
loc mai cumpătat, de unde să putem arunca undița. Hai, dar nu cred să facem ceva. Tu nu vezi ce mizerie?... Și pute bahna asta a hoit! Oare de ce? Ehe, cîte animale n-au pierit aici, înghițite de mlaștină! dădu explicație Bărzăunul cu ifose de atoateștiutor, dar și cu o notă de compătimire în glas. Oare o fi adîncă? Zic unii că n-are fund. Dacă pici în ea... Brrr!... se înfiora Virgil trăgîndu-se cît mai departe de mal. Merseră așa o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]