376 matches
-
tot arată stâncilor și apei limpezi și reci pe care le reflectă și pe care plutesc bărci închiriate și vedete rapide, având la margine debarcadere din lemn protejate prin balustrade din același material și la care ajungi pe niște poteci bătătorite cu așchii de copaci prelucrate, un fel de surcele mărunțite care sunt tasate și care treptat se fac una cu pământul și-l afânează, făcându-l moale sub picioare, din nou alt an alt strătuleț de surcele și tot așa
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
Șoimaru se află încă în misiunea sa autoasumată. O forță interioară greu de reprimat, deduc din dialogul cu dumnealui, îl îndeamnă perpetuu în a ne ține vie memoria legată de destinul românesc, contextualizat aflării vetrei neamului nostru la răscrucea drumurilor bătătorite de armatele imperiale, fie ele, imperiile acestor armate, ajustate cu “pălării” mai noi. Așa se face că în una din zilele săptămânii ce a precedat Săptămâna Mare a Paștelui recent am primit veste de la prietenul nostru că își continuă peregrinările
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (VIII) – PEREGRINI PE URMELE CELOR CARE AU RĂSPUNS LA COMANDA “OSTAŞI, VĂ ORDON [Corola-blog/BlogPost/367470_a_368799]
-
este, dar nu chiar plăcută... de una singură... Mă scuzați! Nu trebuia să spun asta, răspunse ea întristată pe dată. - Doamnă..., de ce să nu puteți spune ce simțiți cu adevărat? își căuta bărbatul cuvintele, vizibil încurcat. Este firesc! continuă el, bătătorind zăpada cu bocancul. Eu sunt..., eu sunt Iustin, se prezentă grăbit și întinse curelușa săniuței pe care fata încă nu o preluase. - Încântată! Eu sunt Laura, se prezentă și ea, întinzând mâna să prindă curelușa, grăbită să își ascundă o
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
-i pe cei încă în viață: Pe Ionaș al meu nu l-ați văzut? Nu știți unde mi-e băiatul?; nimeni nu-i răspundea lăsând-o înlăcrimată să caute. Se auzea strigat dar el, amestecat cu iarba întunecată a câmpului bătătorit de copitele cailor, gemea ușor, scuturându-se încet, încet, de ultimele fire de viață. Auzea trompetele sunând, sulițele străpungând carnea pârâindă a celor prinși de urgia nopții. Trupuri căzute mai apucau a geme și el le auzea, în gândul lui
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
privirea dusă departe, spre țărmuri necunoscute, cu gândurile abătute, principesa oftă ușor în mersul forțat al carului tras de cei zece robi moldoveni ce cutezaseră a lupta împotriva marelui împărat al lumii, Mahomed al patrulea. Copitele cailor și roțile carelor bătătoreau pământul. Convoiul cobora spre gurile Dunării iar de acolo urma a se îmbarca pe corabia ce avea să-i poarte spre Istanbul. Tineri, bătrâni, femei și copii urmau în robie pe cea ce le condusese destinele, alături de fiul ei, Alexandru
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pe dealul împădurit. Prinzând-o, o cuprindea în brațele lui vânjoase, o așeza pe iarba mirosind a proaspăt, pistruiată cu flori mici, de toate culorile, o săruta cu toată afecțiunea dragostei ce i-o purta, strângându-i în palmele lui bătătorite de coada coasei, sânii mici și tari și fetei îi plăcea. În satul acela de la poalele munților, nu departe de Voloveții Sucevei, feciorul Irinucăi își pusese în gând să-și facă o gospodărie mare, cu aleasa inimii lui, așa cum fusese
DRUMUL CARULUI (ROMAN ISTORIC) de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366961_a_368290]
-
pășește doar pe vârfuri ca să nu-L vedem și să nu-L auzim, pentru a ne oblădui și a ne cerceta ... Îl sfințește însă prin oameni și prin strădaniile lor ... „Și după aceea!? „După aceea lasă oamenilor alegerea să-l bătătorească pentru a-l locui și să-l lucreze în sudoare pentru a trăi! „Dar de ce zboară cocoarele tocmai în înaltul cerului, mamă? „Ca pentru a-și face vânt din înseninări și a pătrunde și ținti precum săgețile de lumină în
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura. Se va întoarce la țară doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
ninsoare zdravănă din iarna aceasta și stau și privesc prin geamul balconului cum totul se acoperă în alb. Peste drum de blocul meu e un loc unde lumea stă la ”ocazie”. O mamă cu un băiețel de vreo 5-6 ani bătătoresc de zor zăpada de la marginea șoselei încercând să se dezmorțească, în așteptarea vreunei mașini care să-i ducă spre casă. Din când în când îl ia în brațe, probabil ca să-l încălzească. Mă întreb de ce a plecat la drum pe
FULGI ŞI AMINTIRI de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363736_a_365065]
-
lacrămi câmpu-nverzește. Unde gându` meu scoboare, Crește-n urmă numa floare. Mulți oameni m-or întrebat, De când n-am mai fost pân sat, Adevăru nu-l pot spune Că îl țân ascuns de lume. Gându-mi fuge iepurești Drumu îl bătătorești. Nu pun geană lângă geană Că gându n-apoi mă chiamă. Doi părinti de-acu bătrâni Nalță la cer rugăciuni Să îi țină domnu-n viață Să mă poată strânge-n brață. Suparați-s îngerii Că de dor, nu pot muri! D-apăi
POEMUL RĂDĂCINILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364672_a_366001]
-
existențială. Un ingenios imaginar poetic transferă nichitian abstractul în gesture aparent prozaice, purtătoare însă de sensul tainic al împărtășirii din mister: „Au venit zdrențuiți de verbe prietenii la cină/ în găuacele nucilor să le-mpart nimicul/ din palmă/ în mâini bătătorite de adjective c-un blid de lumină“. (pag.66) Despre permanența în veșnicie vorbește „Nucul dintre două veacuri”, „Iarba crește ca o rugăciune a zilei” (Sonată pentru creșterea ierbii); toate regăsite în „Gloria Limbii Române” care, chiar traversată de incidențe
„ÎNTOARCEREA STATUILOR” DE AL FLORIN ŢENE de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 98 din 08 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350447_a_351776]
-
de acord? Da? Mulțumesc mult! Din nou, unanimitate de voturi... Mergem mai departe, fiecare așa cum a decis după ce a studiat cu atenție acel SUMAR, scris și etalat cu eleganță sub picioarele celor trei mari ai istoriei culturii românești, care au bătătorit-o atât de trainic și adânc: Emil Cioran, Eugen Ionesco, Mircea Eliade. Vom întâlni autorii preferați, cu lucrările lor savuroase, ca de obicei. Vor fi noutăți, printre altele. Veți descoperi Chemarea timpului dacă faceți „Pași în doi” renunțând la „Zbor
FELICITĂRI CU REPROŞURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349092_a_350421]
-
e astfel planificat încât nu mai rămâne nici un pic de loc libertății umane ori moralei creștine, este un adevărat act de curaj. Foarte multe femei ar zâmbi malițios sau ar râde de-a binelea, la auzul unui astfel de subiect bătătorit în toate filmele, piesele de teatru, prozele lungi și scurte, poeziile și întreaga artă. Cu toate acestea, subiectul nu este epuizat. Dacă ne mai mișcă acest gen de literatură, înseamnă că nu suntem cu totul abrutizați, pervertiți, pierduți sufletește. Mai
LANSARE DE CARTE A EDITURII SEMĂNĂTORUL LA GALAŢI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344452_a_345781]
-
însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura. Se va întoarce la țară, doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșâia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
de adevărat: "În zilele acelea, oamenii vor da seama pentru orice cuvânt deșert spus în viață" Poate că metaniile și lacrimile îmi vor da pacea, liniștea. Am obosit alergând printre bolovani și pietre uscate, colțuroase și nemiloase. Mi s-au bătătorit tălpile de-atâta umblet, mi s-a dus fruntea la pământ și nu am observat, mă dor ochii de privit în gol, mă arde cumplit dorul, ai auzit, Doamne? Mă arde cumplit dorul! Doamne, nu vreau să te mânii! La
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
de tăcutele zâmbete uitate în noi, îmbrățișez fiecare fulg de stea albastră care topește întristarea unui început târziu. Un văl de brumă se așterne în așteptarea dragostei, fâlfâit de aripă divină.... îmi crește un dor, de inimă nebună sub zăpada bătătorită de pașii timpului. Referință Bibliografică: Ninge la fereastră ... / Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 371, Anul II, 06 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NINGE LA FEREASTRĂ ... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361843_a_363172]
-
pe care merge duce la moarte la robie sub dictatură satanica. Oare astăzi nu auzim noi toti strigatul vieții? Și de ce unii apucă pe un drum al morții din punct de vedere spiritual neținînd seama că cei ce l-au bătătorit cu picioarele lor au murit cu soarta pecetluita pentru moarte veșnică. Cei drept unii s-au întors de pe acest drum înțelegînd că Dumnezeu îi iubește . Ei au realizat că este mai bine în mînă cea bună a lui Dumnezeu decît
MARIN (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365840_a_367169]
-
PRIVIREA ALBĂ Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privirea albă Privirea albă..am pierdut-o Prin albiile nesfrsite ale uitării, Prin violetul zilei de iarnă... Am cautat-o prin labirintul timpului Bătătorind cărările... în adâncuri înșirate , Aproape de valurile, uitate pe maluri... Și am găsit-o la capătul oceanului Rătăcind că o umbră nocturnă, Dincolo de timpul rostogolit... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Privirea albă / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2147, Anul VI
PRIVIREA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365417_a_366746]
-
Aripile lor pufoase, duc idei de romane fără precedent. Mi-am băut apă și nu simt vigoarea. - Încă un pahar, vă rog! - Nu doriți o sticlă? - Dacă aveți... - Sigur că da! Încet se lasă tăcerea. Pășesc pe drumul îngust și bătătorit de atâta umblet. În stânga mea, acum, în locul izvorului, este doar un fir de apă. Nici o piatră din acelea vechi, nici o cană. S-a lenevit izvorul, s-au lenevit oamenii și e mare păcat. Trec îngândurată și îmi șterg apa venită
MI-AŞ FI DORIT SĂ FIE UN VIS de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364816_a_366145]
-
însă pe copilul său nu îl va mai interesa agricultura. Se va întoarce la țară, doar în vizită, să-i vadă când i se va face dor. Secera hârșâia prin lanul de grâu retezând smocurile de paie strânse în palmele bătătorite de muncă, iar firele galbene și uscate, le așeza în urma sa în buchete. Avea grijă să nu calce peste spice să se scuture. Cu multă trudă se adună un sac cu boabe. Nici nu știa dacă va reuși să plătească
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Toate Articolele Autorului Beduin- Ticu Leontescu Poezia mistico-religioasă- un domeniu eludat de critica literară contemporană, fără să însemne că această tradiție lirică românească nu există. Un poet pe care îl citesc acum prima oară, Ticu Leontescu, din Timișoara, urmează căile bătătorite de înaintași, de la Dosoftei la Arghezi, de la Traian Dorz la Ioan Alexandru, pe tărâmul liricii religioase. Au fost opinii că acest gen literar nu este reprezentat semnificativ în literatura română: „Lirismul religios nu prea are reprezentanți de seamă în literatura
BEDUIN- TICU LEONTESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366214_a_367543]
-
toți, de Adevăr fug toți”... MIHAI EMINESCU Numai de Aur vorbesc Moții, Numai de Roșialor blestemată, Numele Iancului și Numele Horii Pe sufletul eica o pată... Câtă tristețe e-n privirile lor Și-n vorbele-adânci, zgrunțuroase, Le-am privit palmele bătătorite De plugul amarului și de coase; Bătrâni, obosiți și fără de vlagă Se-anină cu Gândul de Cer- Doamne, ai milă de neamul acesta, Nădejdile noastre ne pier! Redă-le pădurilor, încă fiorul Și rodul livezii de meri și de pruni-
NUMAI DE AUR... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351789_a_353118]
-
vroiau “blana” bine vândută, a ajuns azi o specie rară, pe cale de extincție. Câteva cuvinte din nou despre “17 Dr.”, cunoscută sub numele de “cartierul milionarilor” din California. Înainte ca automobilul să fie inventat, drumul de 17 mile a fost bătătorit strașnic de căruțe cu cai, poștalioane de-al lungul mării și care plecau de regulă de la hotelul-saloon Del Monte, în present fiind reședința unei școli din Monterey, drumul se face pe direcția nord-sud pe marginea oceanului, cu centru vital la
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
de când lumea dar extrem de bine clarificat și clasificat de către filozofii lumii moderne, mai ales de la Habeas Corpus dar cu deosebire de la iluminiștii francezi, Montesquieu, Diderot, Voltaire, Rosseau, pentru a nu-i uita pe cei ai țării pe pământul cărora îl bătătorim acum, părinții Constituției americane de la 1787, Thomas Paine, Thomas Jefferson, Benjamin Franklin, Samuel Adams: dreptul oricărei persoane la proprietate privată, care este sfânt și inalienabil. Ni s-a întâmplat cu ani în urmă când, pe un „drum de costișe” dintre
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
în același registru, cu bucuriile și dezamăgirile inerente, înșiruite într-o curgere lină spre același cel mai frumos și mai nobil sentiment ce ne este dat fiecăruia să-l trăim, iubirea. Artistul îi cântă iubitei, („Îți cânt”), visând la „Stele”, bătătorind cu speranțe cărările pline de dor („În drum”) spre universul unei iubiri fără de seamăn, traversând momentele de maximă intensitate exprimate în cover-urile înscrise pe album („Crazy”, „For the good times”, „Always in my mind”), urmând ca în piesa din final
ULTIMUL «COWBOY ROMANTIC ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351964_a_353293]