511 matches
-
lumină proslăvește în versurile sale recente Ștefan Dumitrescu, poet straniu, cu sufletul lansat riscant, punte peste prăpastia lirică, căreia nu i se cunoaște țărmul de dincolo. Spun că această lansare este curajoasă și riscantă pentru că ea se produce în afara drumurilor bătătorite ale poeziei, pentru că Ștefan Dumitrescu nu versifică frumos și cu talent în cadrele unui lirism știut sau bănuit numai, ci își creează propriile sale cadre, propriile sale sisteme de referință. Fiecare din poeziile sale este o deschidere către o lume
EMILIA ȚUŢUIANU [Corola-blog/BlogPost/383059_a_384388]
-
Însă, deocamdată, acesta părea să aibă cu adevărat nevoie de ajutorul lui. Își sucea mâinile cu nervozitate, schimbându-și ritmic greutatea de pe un picior pe altul. Își reluă drumul, iar Bargello Îl urmă În tăcere. Traversară marea piață de pământ bătătorit, iluminată de strălucirea lunii pline. Pe jos era Încă plin de rămășițele caselor ce aparținuseră familiei Uberti, distruse după Înfrângerea ghibelinilor la Benevento. Pentru mai mult de treizeci de ani, ruinele slujiseră drept carieră de piatră pentru edificarea noilor construcții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lăsase recunoscut la lumina torțelor, dădu ordin să fie Îndepărtat lanțul care bloca accesul către arcadă. De cealaltă parte a râului, văzduhul părea mai Întunecat, pe măsură ce se Îndepărtau de centrul orașului. Pavajul se termină brusc, iar roțile scrâșniră pe pământul bătătorit. Edificiile zidite lăsaseră locul unei mulțimi de cocioabe din lemn, care străjuiau drumul spre Roma asemenea unei gloate de cerșetori zdrențăroși. Doar din când În când, monotonia peisajului era Întreruptă de umbra mai masivă a vreunei capele, ori de spațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o dată, În dezmățul de ghinioane din ultimul timp? În definitiv, face și compensația parte din viață. 33 - A treia descindere În subsolul subteranei nu mi-a provocat mai puține emoții, deși, Într-un fel, puteam pretinde că străbăteam un drum bătătorit. Sau cât de cât familiar, În măsura În care Îți poate fi familiară repetarea coborârii Într-un cavou. Asta era senzația, În principal: că revin Într-o incintă căptușită cu vagi arome mortuare, unde totul agoniza În stare de catalepsie indusă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
noroc, va continua să existe după moartea mea. Când unui scriitor îi iese ceva bine, nu trebuie să se mai deranjeze să-și analizeze triumful nici să încerce să aplice aceeași formulă, căutând un nou succes pe un drum deja bătătorit, deoarece riscă să se repete, iar cititorul își dă seama imediat și îl respinge. Din aceste motive, niciodată nu mi-a trecut prin cap să revin la tuaregii. Și totuși, o serie de întâmplări surprinzătoare ce s-au petrecut nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă după el. Culcat pe pământul negricios și bătătorit și sprijinindu-se de una din nenumăratele roci ce păreau că fuseseră împrăștiate pe acea întindere din capriciul unui uriaș semănător beat, abia schiță gestul de a se ridica în picioare, convins că acel mic efort era o pierdere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și nu pisici. În această grădină de vară improvizată deci, unde nu există nici mese, nici scaune, necum fețe de masă colorate, farfurii sau tacîmuri, nuntașii se așază direct pe iarba apretată de cimentul uscat după ploaie sau pe pămîntul bătătorit, Își ia fiecare În brațe domnișoara de onoare Îmbrăcată În ținută de gală și cu vreo zece halbe de bere alături simte că nunta s-a mutat În cer. CÎte unul mai cu foc și mai În voce dă tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
suge din plin zemurile acelea organice, unde mîlul e lacom și cald și alunecos, apar cîteva flori de nalbă de un roșu sufocat. Spațiul e larg și gol. Nici o cioară, nici un cîine. Doar umbrele lungi ale blocurilor căzute pe pămîntul bătătorit. Un oraș culcat pe solul arid peste care calci indiferent. Și deodată acolo, lîngă gunoaie, un corp care se mișcă, un corp mic de culoarea pămîntului. O vietate speriată săltînd Încoace și-ncolo de la o pubelă la alta. Se apleacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
anchete de unul singur. Tot ce faci și mai ales ce vrei să faci, îmi raportezi mie și acționezi numai după ce eu îți dau acordul. E limpede? Ca lacrima. Atunci, hai, bate palma! îi întinse comandantul mâna lui mare și bătătorită. Pentru chestia asta cred că merităm amândoi încă o țigară și pe urmă, fuga marș la culcare, adică eu, pentru că tu ești la tine în cameră, băiete. S-a făcut târziu și mâine, vreau să spun azi, mormăi el printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
la distanțe egale și cu motive sculpturale geometrice și cu incizii. Derigii susțin prelungirea acoperișului, fiind fixați direct în grinda de legătură, prelungită sau prin intermediul unei console retrase progresiv. Spațiul dintre peretele casei și marginea prispei se umplea cu lut bătătorit, resturi de piatr de la zidul exterior de sprijin, iar între derigii prispei se aplica un grilaj din scândură - numit parmaclâcă - cu diferite modele. Accesul pe prispă și în casă se făcea prin scările din piatră sau lemn, care dădeau mai
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu deschidere în vârf pentru a ieși fumul din vatra așezată în mijlocul încăperii. Nu era un pod care să despartă spațiul de locuit de acoperiș. Și la acest tip de locuință și la casa casă, de asemenea era din pământ bătătorit, peste care se aplica o lipitură din lut galben amestecat cu balegă de cal, ca să nu crape. Când structura locuinței s-a complicat și diversificat, s-a construit un tavan din grinzile transversale peste care s-a bătut scândura. Tavanul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
2697 î.e.n., prima dată stabilită cu relativă certitudine, în nordul Chinei domnește cel dintâi principe al cărui nume s-a păstrat: Huang Di. Tot pe atunci, ceva mai la sud, înflorește cultura Long Shan: sate păzite, cu incinte din pământ bătătorit, precum și o organizare în sistem de principate, cum a fost Hao Xi’an. Aici se cresc vite și oi, se cultivă grâu și orz. Totuși, dezordinea era la ea acasă: este așa-zisa perioadă a „celor zece mii de regate”. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
spre poarta bisericii, profitând de o deschidere Îngustă prin mijlocul mulțimii, creată de străjeri, după ce Îl salutase cu un semn pe filosof. Șeful gărzilor o porni pe urmele lui, scuturând din cap. Hanul Îngerului dădea Într-o străduță de pământ bătătorit, rezemat de vechile ziduri romane, pe drumul spre Santa Maria Novella. Inițial trebuie să fi fost unul din turnurile exterioare de pază, al cărui vârf se prăbușise de demult. Acum răsărea dintre rămășițele zidurilor ca o ultimă santinelă a unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Asta n-o știe nimeni, replică celălalt, ridicând din umeri. Dante avu o pornire de mânie. Încă o dată, cineva Îl purta până În pragul unei revelații, iar apoi Îi trântea ușa În nas. Spre sfârșitul dimineții Dante traversă esplanada de pământ bătătorit ce se Întindea pe lângă San Piero, Încă flancat de ruinele caselor ghibeline distruse cu furie, după Înfrângerea acestora din 1266. Acolo, Încorporând largi porțiuni din vechile ziduri În noua construcție, se clădea viitorul Palat al Prioratului, cu turnul său nesfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ipostazele surprinse de autoare sunt de domeniul fanteziei, o fantezie debordantă, densă, cu inserții onirice, dar cu rădăcinile în realul acesta acerb care nu ne lasă timp și nici spațiu pentru visare. Nu există clișeistică, autoarea nu calcă pe cărări bătătorite, ea preferând suișurile pe potecile proprii, îndeosebi în ținuturi virgine, necercetate nici măcar de temerarii exploratori. Vrea să fie cu tot dinadinsul neasemuită. Și reușește. Trimiterile repetate la pericopele evanghelice, dau măsura din plin, a spiritualității Melaniei Cuc, nu în mod
UN ALT FEL DE TABLETE ŞOTRON. MELANIA CUC, MERSUL PE APĂ , EDITURA NICO, TÂRGU MUREŞ, 2013. CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363306_a_364635]
-
țopăieli prin zăpadă, ca și cum vulpea se tolănise pe alocuri. Pesemne se jucase o vreme, fericită, cu mănușa Corinei. Mai încolo urmele se pierdeau spre un tufiș. Dar mănușa nu se vedea. Totuși, într-un loc în care zăpada era mai bătătorită, am observat ca o grămăjoară care ascundea ceva. - Nu cumva aici a ascuns vulpea mănușa, așa cum are ea obiceiul să-și ascundă și prada?! întreb eu, aproape sigur pe victorie. Dezgropând zăpada în acel loc, iată că descoperim mult căutata
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
pădure, după ce l-a „cinstit” pe pădurar (așa procedau toți oamenii) și a făcut pari ascuțiți din ele. Apoi, a mai „cinstit” pe un tractorist, care i-a arat cele două loturi. A tras cam greu tractoristul pentru „desțelenirea” porțiunilor bătătorite, fără să-i pese cât carburant a consumat și dacă s-a stricat ceva. Plugul și tractorul erau ale patronului, inginerul Casapu, cel mai mare arendaș din comună. După ce-a arat loturile (era într-o sâmbătă după amiază), Mărășteanu
S.R.L. AMARU -5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361026_a_362355]
-
Acasa > Versuri > Minipoeme > Haiku > GÂNDURI IN HAIKU Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 237 din 25 august 2011 Toate Articolele Autorului un ochi pe față un ochi pe dos, mereu, haina timpului. toamna ruginie, lumină rece, pe drum bătătorit. bântuit de furtuni, suflet-poezie, fulger în dar. ciocârlie-tril, dimineață de vară, muntele-cântec. pârtie de brazi, verdele suind voios vârfuri amare. mângâierea ta crestele munților în plecăciune depărtările inimă călătoare clipă fugară Referință Bibliografică: Gânduri in haiku / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe
GÂNDURI IN HAIKU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360934_a_362263]
-
the sacred river, ran/Through caverns measureless to mân/ Down to a sunless șea.” (Samuel Coleridge) De la pădure primeam Prană, calea magică spre vindecarea sufletului și am pornit în șir indian pe cărarea îngustă și pietruita. Casă rămase deasupra pământului bătătorit și uscat, noi căutând palatul și povestea. „Întotdeauna citim traducerea și originea ne scăpa.”, răsuflă adânc conducătorul grupului, încercând să facă abstracție de ușurință cu care lectură limba engleză, precum și de propriile sale lucrări traduse în limba natală. „Chiar și
LIMITA CARE TINDE LA INFINIT de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360925_a_362254]
-
că, pe o distanță de câțiva metri de gura vizuinii, este o potecă bătătorită de pașii bursucului, pentru că el, cărându-și mereu hrană , face potecă pășind cu lăbuțele lui prin același loc. La vulpe nu se văd urme de cărare bătătorită. În schimb, vara, lângă o vizuină de vulpi te umpli de purici. Ce ne-am distrat odată când am stat lângă una și am început să ne scărpinăm ! Vulpile nu-și strâng provizii în vizuini ca bursuceii. Nu m-am
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
vaca dracului, fugi fă! La internatul băieților erau luminile aprinse. Ne priveau. Poate că se distrau pe seama noastră. Nu respiram pe nas. Efortul era prea mare. În jurul meu auzeam doar răsuflarea fetelor și lipăitul tălpilor goale pe zăpada înghețată și bătătorită. Gata, gata, marș în cameră! Vacilor! Tu, șefa de la patru, ia vin la mine! Fă, ascultă aici. Spune la toante să nu-și mai usuce chiloții pă calorifer că îi bag la tine-n gură. Ai auzit, fă? Am auzit
LOVITURI de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366890_a_368219]
-
pahar în față bolborosindu-și gheața cu cine știe ce amestec de Johny Wallker sau Jeff Daniel's de Tenneessee pe tejgheaua aurită a bărulețului dinăuntru, dincolo de culoarea neagră și discretă a geamurilor ... Bag samă că nici după “9 ani” de Americă bătătorită n-am prea scăpat de gândirea mea tributară vechilor sechele și lozinci egalitarist-comuniste, adică ce-aș fi vrut? - un loc la masa bogaților așa fără nici un merit, te-ai trezit peste noapte din depărtări și locuri pășuniste și cu miros
LAS VEGAS-UL CU PĂCATELE LUI...ŞI NOI!? de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 181 din 30 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367019_a_368348]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > CĂRĂRI DE VIS Autor: Nastasica Popa Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Cărări de vis Nastasica Popa Cărări în timp bătătorite, Albite tâmple-acoperite, Sub bruma rece, friguroasă, Tu, lasă-ți inima frumoasă. Vise pierdute, regăsite, Cu lacrimile-năbușite, În amăgire-un gând hoinar... Să gust din vin? E tot amar! Pe brațe florile-nrobite, Cu fir de iederă-mpletite, Nopți brumării și fără viață
CĂRĂRI DE VIS de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368747_a_370076]
-
de umflate ce erau. Câte scatoalce după ceafă a mai luat de la meșter, când nu-i ieșea piesa cum îi plăcea acestuia. Nici acum nu este mare diferență. Doar că nu-l mai bate nimeni, însă palmele îi sunt la fel de bătătorite și pline de bășici de la seceră și coasă. Și pentru ce? Acolo barem a învățat o meserie, care acum îl ajută să-și câștige pâinea mai ușor decât în agricultură. Până să adoarmă, lui Victor îi apăru în minte copilăria
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
dar înțelegea graiul florilor. În poala ei creșteau cireșele dintâi, perele cu miezul roșu, merele mari cât capul unui copil, prunele brumate, halvița și mărgelele din târg. În căruța ei trasă de cai se plimba copilăria râzând. În palma ei bătătorită creștea grâul, se rotunjea pâinea, cu mâna ei tremurând turna laptele alb în olcuțe de lut, din cuptor scotea covrigei sărați pe care-i punea în palma oricărui trecător. În casa ei nu se termina niciodată pâinea pentru gurile flămânzilor
BUNICA MEA EVA de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364723_a_366052]