1,589 matches
-
specialitatea casei. Când are chef, stăm la taifas, relatându mi întâmplări hazlii din copilărie și din armată, că râd de mă cocoșez, dar și situații tragice de la Primărie și Cooperație, când era obligat să le ia din animalele aflate-n bătătura concetățenilor, pentru jertfa umilitoarelor cote. Prin poveștile sale captivante, pline de originalitate și haz, unchiul Vasile mi-a îmbogățit și înveselit tema narativă a unei perioade frământate, care a pus la grele încercări universul istoric și spiritual al acestei așezări
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
își folosească cum doresc curțile, grădinile și casele proprietate privată; pot să cultive orice în grădina și curtea alăturată de ale vecinului, aflate gard în gard; sătenii de la Țară pot să Țină și să crească toate speciile de animale în bătătură, cu respectarea regulilor și normelor minime de igienă și sanitar-veterinare, însă, în curțile aferente caselor din mediul urban, speciile și numărul de animale nu numai că sunt limitate, dar legea prevede și unele sancțiuni pentru proprietarii care dețin animale și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
alta. Ei, gând la gând cu bucurie la drum de seară! Cu Doru fusesem într-un concurs, la un club serios, ieșisem pe locul doi și luasem vestitele mele puncte de expert. Puncte cu care mă împăunam peste tot, făcând bătături pe neuronii tuturor. Îi adusesem la o asemenea stare de exasperare cu chestia asta, încât îmi spuneau toți Scufiță, neîndoielnic cu multă simpatie. Acum, de!, și Doru luase același număr de puncte de expert, dar el era întotdeauna un băiat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Apoi eu zic ca banii să nu-i luăm la fiecare transport, ci odată pe săptămână... Și când să ni-i dea Aizic? Cred că e bine să-i luăm vinerea. Și apoi împărțirea banilor să n-o facem în bătătura angrosistului. De ce? Întâi să nu pierdem timpul. Mai bine pornim la drum. Și apoi, cine știe?... Să nu-i piardă vreo unul pe cale. Cum nu i-o pierdut până astăzi, de ce i-ar pierde de acum înainte? Mai știi când
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Sadoveanu. Interioare feminine, absorbind confesiuni, la Camil, la Hortensia. Decoruri minimale, în culorile clocotitoare ale pasiunii și ale morții, sau în cele placide, ale spleen-ului, la Sebastian, Bonciu, Fântâneru. Destrămânde, la Arghezi. După război, în fel și chip. Stabilitatea bătăturii lui Moromete, pe care numai fonciirea ce mai vine s-o amenințe. Spațiile hăiturii, din romanele esopice. Metamorfoza lui Kafka, dihania din interior, casa care nu mai e acasă. Fragilitatea casei din cărți anunță lumea nouă, tot mai puțin dependentă
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
temerile, pentru a nu le demoraliza pe membrele comitetului de organizare; nici Naggie nu apăruse Încă, nici doamna Delilah. Pe lîngă toate acestea, se Încălțase cu niște pantofi noi, cu toc Înalt, care o strîngeau și-i făcuseră deja cîteva bătături. CÎnd te strîng pantofii, Întreg trupul e prins ca Într-o menghină, un fel de Înțepenire se instalează În toate membrele, de jos În sus, pînă la respirație, și nici măcar gîndurile nu se mai mișcă În largul lor. Din cauza asta
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
uitau de indispoziții, Își recăpătau Încrederea și se dedicau minunilor euritmicii. Da, era chiar fantastic! Faptul că cei mai mulți aveau fețele și brațele inferioare bronzate, dar corpul alb ca varul nu avea nici o importanță. La fel cum nici tatuajele, cicatricele sau bătăturile nu erau mărci sociale. Sigur că nu. Atunci procedura și declarațiile poate? Porționarea mâncării și pedepsirea băieților tineri care sufereau de erecții involuntare? Poate că de fapt Adolf Koch n-a exagerat cu privință la funcția paradisului ca ideal al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
giuvaer. Uitându-se la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
la mine de pe banchetă, Stridie se lasă pe spate cu mâinile la ceafă. Stă cu picioarele goale încrucișate și cocoțate pe spătarul scaunului, chiar lângă fața mea. Are un inel de argint pe unul din degetele mari. Bătături în tălpi, bătături cenușii, crăpate, murdare; și Stridie zice: — Lu’ mami n-o să-i placă treaba asta, că te uiți prin chestiile ei personale. Citesc în carte de la coadă la cap, începând cu data de azi, străbătând trei ani de nume și asasinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe lîngă urechile lui viscolul înalță zăpada. În spate, rucsacul mare și plin, îi apăsa haina, încălzindu-l. Un bocanc îl strînge puțin, dar speră să ajungă la Sălcii fără dureri, deși își dă seama că se va forma o bătătură mare. Cînd înaintează mai greu, gîfîind, abia reușind să taie valurile de zăpadă, prin șuierul ascuțit al viscolului se aud înjurăturile lui la adresa Paulei, căreia îi descoperă, acum, toate defectele, chiar și pe acelea care, în intimitate, făceau sublimul întîlnirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
satele vecine, cu unul care, în timpul războiului a strîns un tun, să fie la casa omului, băgîndu-l sub stogul cu paie de grîu. Cînd a văzut că nu-i lăsat în pace de cei cu colectivizarea, a scos tunul în bătătură, l-a încărcat și l-a îndreptat spre poartă. Acum, la rece, e ușor să stai și să faci filozofie, dar atunci? se întreabă Săteanu. Eu, flăcăul de bună credință, plecat din sat, pe cine să fi ascultat? Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din apartament și, după cinci sau șase ore, când reveneau, făcea din nou prezența. Iar dimineața, pe când Barry zăcea pe canapea, cu brațele grăsulii și pistruiate atârnând de sub pilota de rezervă cu motive florale și cu picioarele gălbui, pline de bătături, ieșind peste marginea divanului, Carol îi aducea o cană cu ceai și îi dădea veselă bună dimineața. Apoi pregătea pentru Barry (sau Gary, Gerry, Derry, Dave 1 - nu contează pentru cine) un mic-dejun copios cu prăjeli. Slăninuță, ouă și cârnăciori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Degetul ei o putea dovedi. Cu siguranță, era ceva în locul acela, ceva destul de mare și bine înfipt. Consistența sa nu era nici solidă și nici fluidă, ca a unui chist, dar nici rugoasă, ca a unui neg sau a unei bătături. „Însă“, îi explică trupul minții lui Carol, „obiectele din zona genitală, asemenea celor din gură, par mult mai mari decât sunt de fapt“. Liniștită de această explicație naivă, Carol lăsă în pace grăunciorul de carne. Un deget porni spre sud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
convins că va învăța tehnicile taoiste. Dar maestrul îi dădu un baltag și îi spuse să plece în pădure, împreună cu alți ucenici, după lemne de foc. După o lună, mâinile și picioarele lui Wang Qi erau pline de răni și bătături. Nemaiputând îndura oboseala, îi încolți în minte ideea să se întoarcă acasă. Dar într-o seară, el îl văzu pe maestrul taoist cinstindu-se împreună cu doi oaspeți. Era întuneric în cameră. La un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
nu se uite la catrafusele noastre toți vecinii, căram boccele și pachete mai puțin de-o sută de metri (doar nu era să fi luat un camion), pe urmă iară și iară, coboram de la doi, mergeam pe pământul ca o bătătură, urcam la trei, într-un apartament identic (dar cu ferestrele spre sud și-n care nu se petreceau infundații), blocurile fuseseră lăsate la cărămidă și balcoanele fără balustradă, o femeie scutura niște trențe la etajul patru și râdea la glumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
loc, care priveam ușa de la baie ca pe cel mai îndepărtat și mai înspăimântător loc din lume, am făcut de câteva ori pipi pe perete, doar nu era să fac pe mine. g’. Pobeda bej pleca pe pământul ca o bătătură și ridica nori de praf, pleca prin băltoace și arunca stropi ca o șalupă, pleca prin zăpadă și lăsa în urma ei șanțuri, dar se întorcea uruind în același loc, ca s-o văd eu pe fereastră parcată de-a latul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a împrumutat praștia lui. Și a zis că nu pot să nimeresc Pobeda. Și Pobeda nu mai stătea de-a latul, pentru că eu nu eram sus, în camera mare sau în camera mică, ci eram jos, pe pământul ca o bătătură, într-un loc din care Pobeda se vedea parcată de-a lungul. Și normal c-am nimerit, am nimerit din prima, i-am făcut parbrizul pulbere, am umplut capota de cioburi mici și albăstrii (ca solzii de plătică), iar Fane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pini cenușii, nuci, sălcii crețe, tufe de liliac și iasomie, rododendroni, ienuperi și tuia, de fapt șiruri întregi de tuia, gazon și flori, bulbi și răsaduri, butași de trandafiri și iederă. Afară era călduț și praf, noroiul se transformase în bătătură, se învârteau întruna în jurul blocului, tata în frunte și comitetul de bloc la câțiva pași în spatele lui, ei tot dădeau din cap și ziceau dom’ inginer așa și dom’ inginer pe dincolo, iar el descria cu mâna dreaptă linii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
apreciată de mulți comentatori ca fiind cea mai murdară din 1990 încoace: România profundă e pesedistă. Concluzia s-ar desprinde din chiar rezultatul alegerilor [...] Mediul rural e manipulabil, dependent de baronii locali, dezinteresat de politică. Preocupat doar de orătăniile din bătătură și de milionul de lei la hectar. Sau de punguța cu euro trimisă de neamurile plecate să-și caute norocul prin Spania. La hotarele României profunde ar sta de veghe tătucul Iliescu, împărțitorul de pământuri. Ea n-a făcut saltul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cum să procedeze cu un tânăr care are un simț exploziv al propriei importanțe, ceea ce, în opinia ei, e cel mai periculos fenomen înregistrat în Africa. Un tânăr cu o mitralieră e ca un teren minat. Dacă-l calci pe bătături - și nu-i deloc greu s-o faci - consecințele sunt nefaste. Dar dacă te porți cu mănuși - îl tratezi cu respectul pe care îl visează astfel de oameni- situația poate fi dezamorsată. Dar, în același timp, nu trebuie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pe masă, ca la controlul unghiilor la școală. - Dar asta nu-nseamnă că tu sau fâța aia de la ușă chiar sunteți... Nu înseamnă... cum credeți voi, aia e, nu mai înseamnă... Te uiți la mâinile tale, la palmele tale, la bătăturile tale, la degetele tale noduroase și-atunci înțelegi, dacă nu ești tănău... Atunci pricepi că ele sunt absurde, pentru că nu există, sunt doar emanația „Vocilor”. Numai „Vocile” sunt, sunt pentru că sunt, nu trebuie să vorbească, restul e o cacialma sinistră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și iarbă, de mă lua diareea. - Ți-e rău, prostălane? Ai crampe? - Hâââî... hââî, mieunam leșinat, ținându-mă de burtă. - Femeie, iată fiul, ia-l și spală-l pe mucea ăsta, că parcă azi ni l-a lăsat șatra-n bătătură. Pe urmă, la capătul livezii părăsite, unde-a rămas o bucată din casa veche a Zăgăniței, oamenii nu vor să mai vorbească de ea, dau de o barieră de lemn. Nu văd pe nimeni, dar ea se ridică, de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
că va fi o carpetă frumoasă pentru Shane, zice mama. Numai că am întâmpinat niște probleme cu ce să coasem pe ea. Dă-mi amnezie. Flash. Dă-mi părinți noi. Flash. — Mama ta nu voia să calce pe nimeni pe bătături, zice tata. Rupe un copan prin răsucire și începe să dezoseze carnea într-o farfurie. Cu treburile gay trebuie să fii atent, dat fiind că orice înseamnă ceva într-un cod secret. Adică, n-am vrut să le lăsăm oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
flăcău nemaivăzut, un voinic în lege, ne-am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
atunci. Ar putea fi considerați niște copii, nu, un copil care călărește o coadă de mătură crede absolut că este un călăreț adevărat, că stă într-o șa adevărată și dacă și-ar pune mintea cineva i-ar descoperi atunci bătături pe poponeață. Diferența dintre inșii ăștia și copii este că, în vreme ce copiii au mai multe disponibilități, pot să fie în clipa următoare Scufița Roșie ori chiar un automobil care scrîșnește din frîne, indivizii din Vulturul Alb au o fixație, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]