16,324 matches
-
plac escrocii de genul ăsta: sînt oameni capabili să-și asume niște riscuri. Și eu sînt un jucător, m-am născut jucător. Tinerețea e arta de a-ți asuma riscuri. Atîta timp cît o să mai risc, n-o să mă simt bătrîn. Ce admir cel mai mult, pe lumea asta, e curajul. Curajul e, după mine, virtutea principală. În plus, curajul e unul dintre lucrurile cele mai fotogenice la un bărbat"... Pe lîngă curaj, Lelouch se declară fascinat de dragoste. "Structural, sînt
Șabadabada, azi by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15052_a_16377]
-
Sánchez stătea placid și fără vîrstă în mașina cu aer condiționat, însă îndată ce deschise portiera îl înfioră o pală de foc, iar cămașa de mătasă naturală i se îmbibă de o supă alburie și se simți cu mulți ani mai bătrîn și mai singur ca niciodată. În viața reală împlinise de curînd 42, își luase onorabil diploma de inginer în metalurgie la Gottingen și era un cititor perseverent, deși fără prea mare succes, al clasicilor latini prost traduși. Era căsătorit cu
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
și s-o spunem fără teamă că va veni un gardian și ne va scoate din cultură, că putem să fim sinceri și s-o dăm în bară, dar să rămînem la fel de sinceri. Majoritatea oamenilor de cultură de la noi, mai bătrîni sau mai tineri, se poartă de fapt ca și cum n-am trăi într-o astfel de țară liberă. Explicațiile acestora pentru gesturile nonconformiste sînt întotdeauna meschine, conspiraționiste, tenebroase. Cu ei în jur ți se taie pofta de orice sincerități, de orice
Publicistică fără nuanțe by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15083_a_16408]
-
Dorința sustragerii de sub determinarea mecanismelor pieței ajunge, în felul acesta, doar o tristă și naivă utopie. În timp ce primei categorii de artiști piața îi plătea produsul finit și marfa se deconta la predare, în cel de-al doilea caz, aceeași piață, bătrînă, parșivă și nimfomană degeaba ca o codoașă, lucrează prin avansuri, adică prin finanțări la pornire. Istoria, cu murdăriile și cu nenumăratele ei cinisme, își plătește, de fapt, agenți publicitari și își exhibă rănile supurînde și chipurile dezagregate. Relația artei cu
Artistul și piața by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15094_a_16419]
-
vreme, colegele mele erau Colecistul, Peritonita, Fibromul și Litiaza. Aceasta din urmă era tînără și frumoasă; cînd și-a revenit din anestezie a cerut oglinda, fardurile și parfumul. (Aș vrea să scriu cîndva un eseu despre cochetăria feminină. Pînă și bătrînele țărănci își cumpăraseră special "pentru spital" cămăși de noapte cu danteluțe și capoate noi, iar cînd se apropia ora de contra-vizită, toate bolnavele "se aranjau" cum puteau). Numai domnișoara Litiaza se bucura de apelativul "fată" (hai, fată, la pansat), restul
Medicale by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/15138_a_16463]
-
de a scrie teatru - se situează în spațiul larg dintre nevoia de real și dragostea pentru caii verzi de pe pereți. Constatările întristate cu privire la absența dramaturgiei românești contemporane de pe scenă - volumele cu piese tipărite, destinate posterității, în prezent par niște fete bătrâne la nunțile altora - sunt înlocuite de dorința tinerilor artiști de a verifica textul prin scenă. Oricât de valoros ar fi premiul sponsorizat de Fundația Rațiu (atrasă în acest proiect), cea mai prețioasă promisiune mi se pare a fi anunțul că
Însemnări disparate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/15159_a_16484]
-
ani mulți, mai tîrziu, cînd va lua din nou în mînă cartea o va vedea troienind intrările de pe Champs-Elysées și acoperind volumul, tot astfel, pentru mine, peste primele pagini din Du côté de chez Swan vor trece mereu umbrele caselor bătrîne, cu ferestrele ca niște ochi somnoroși în poduri, din Sibiul tomnatec al acelui an de război, apoi umbrele arinilor pe lîngă care trecea micul tramvai verde, arhaic (și care azi, ca atîtea altele, nu mai e), pe platforma căruia mă
În paradisul cuvintelor by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15168_a_16493]
-
o întîlnire tîrzie, spune un martor, o întîlnire care seamănă bine cu aceea din Lotte la Weimar: Smaranda Posea îl vizitează în celebra bojdeucă după ce împliniseră amîndoi 45 de ani, ea fiind deja, pentru mentalitatea de secol 19, o femeie bătrînă. Creangă "nu mai știa ce să facă de bucurie", spune martorul. e face de asemenea un inventar al plantelor, fructelor și animalelor care apar în scrierile lui Creangă, după modelul "universului" călinescian. Ce e nou și pe gustul nostru de
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
--- Dragă Telefob, Am citit cu oarecare surprindere cronica t.v. pe care o semnezi în nr. 20 al României literare. Chiar dacă ești un simplu interimar, nu mă pot abține să nu-ți dau o replică pe măsură. Sînt un bătrîn telespectator. Mi-am petrecut mii de ore în fața micului ecran. Și cred că am învățat multe lucruri. Superficialitatea cu care condamni un mijloc de informare de care profită de decenii bune miliarde de oameni mi se pare inacceptabilă. Iată motivul
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
istorică, aceasta se zbate de aproape un deceniu într-o zonă confuză, în întuneric tot mai apăsător, supus greșelii și repetiției obsedante a unor stiluri conservatoare, de succes pentru generațiile anterioare, dar prea puțin relevante pentru fenomenul literar actual. Criticii "bătrîni" în general s-au retras [...]. Generația optzeci, autoarea unei foarte eficiente critici de tip propagandistic, ajunsă acum pe scena principală, se lovește de o incapacitate critică serioasă." Etc. etc. Praful și pulberea, cum se zice, se aleg de toată critica
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15233_a_16558]
-
Drumul îl făcusem pe jos, - ideea lui Garabet. Deși, la greutatea lui, fusese un chin. Doctorul însă îl sfătuise să mai iasă din prăvălie, și să se miște... Ialomița, n-o trecusem pe pod niciodată. Era un pod de vase bătrâne, smolite, pe care din când în când le luau și le duceau la vale spre Alexeni, Broșteni, inundațiile... Gârla, galbenă de praful bărăganului, cu dâre negre de păcură de pe la rafinăriile prahovene, o trecusem deseori, cu bunul meu prieten, Lică. O
La gârlă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15247_a_16572]
-
francez) prin știința de a face curte abil, insistent, spiritului, culturii și istoriei franceze. Asemenea bătrânului paznic de cimitir din Crima Olgăi Arbelina care istorisește, precum ghidul de piramidă, povestea celor aflați sub pietrele tombale, asemenea compozitorului care se întoarce, bătrân, din Gulag, în Muzica unei vieți, octogenara Charlotte din Testamentul francez (în carte, "bunica autorului"), intrată pe la 1900 ca institutoare în Rusia "în care e ușor să intri, dar e imposibil să mai ieși", suportă acolo tot secolul XX. Războaie
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
și aici umilințe, îi e refuzată cetățenia, dar un vis nu-l părăsește: acela de a-și aduce la Paris bunica. Apelează la bogătași din noua mafie rusească, face sacrificii, închiriază o locuință... bunica nu mai vine însă, e prea bătrână și bolnavă. îi trimite un plic din care tânărul află că de fapt el e rus sută la sută, că mama lui a murit în lagăr și că ea, Charlotte, pe atunci tot deținută, își asumase creșterea celor doi copii
Destinul poate fi ales by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15230_a_16555]
-
construită, atît de sfidător artificioasă, încît autenticitatea morală i se poate aproxima chiar din această politică a disimulării. Astfel ea se vrea o curtezană vicioasă, o nesățioasă nimfomană mînuind atrocități (e rolul preferat): "La Cesarina mi se spune,/ sînt curtezană bătrînă cu nările azmuțite/ de bărbătuși proaspeți cu pieile smălțuite./ Către seniorii nopții rosteam vorbe deșarte,/ cînd l-am zărit pe Alois, efeb spasmodic,/ venit din abis./ Atunci pe loc lipitoare mîloasă am vrut să-i fiu,/ carnea să-i mîngîi
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
o tăcere indiscutabilă / ne visăm unul pe celălalt ne chemăm / folosim invocații și intonații // Eu îi spun tatăl meu obiectiv / fiu subconștient el mă numește”). În Iubitafizica, de pildă, Zenobia este una dintre fascinantele și misterioasele iubite imaginare. După moartea bătrânului lup suprarealist, tânărul lui prieten a editat un volum colectiv bilingv, Pentru/For Gellu Naum cu poeme de despărțire scrise de cei apropiați și, împreună cu Gheorghe Rasovszky, Dan Stanciu și Sasha Vlad, a scos o carte-hibrid extrem de interesantă, un album
Poezie la două mâini by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13381_a_14706]
-
antroponomastică, bazate pe expresivitate fonică și pe repetiție: „un urs galben pe care-l cheamă Dodo”, „o omidă fosforescentă pe care o cheamă Bibi”, „Bobi (un clown de care toată lumea zice că-i urât)”, „un urs mai mare care e bătrân rău... și pe care îl cheamă Cici”. Nu putem omite din inventar și marcarea negativă, prin absență: „iepurașul verde (care din păcate nu are nume...)”.
Nume de jucării by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13418_a_14743]
-
al unei ființe ce se constitue în speranța de reînnoire. Un autor german a scris Conversația familiei Stein în timp ce domnul Goethe e absent în jurul aceleiași teme, iar marele regizor Klaus Mikael Grüber cînd a montat Faust a reunit pe scenă bătrînul savant jucat de octogenarul Minetti și angelica Margareta interpretată de o actriță de 18 ani, două vîrste opuse care se reunesc ca și cum sfîrșitul și începutul au nevoie, la un moment dat, să comunice. Ele își sunt în mod reciproc necesare
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
gura. Ochiul lui rece îl privea pe Mario ca o perlă vie. Mario se gândi la ochiul sărat ca o lacrimă ce-ar aluneca printre dinți când îl mesteci. - Trebuie să-i schimbi mai des apa, sugeră. - În zadar, e bătrân și bolnav. Mâine o să moară. Anunțul acesta îi sună ca o reîntoarcere la tot ce era mai rău, la Delia torturată de doliu și la vremurile de la început. Încă atât de aproape de cele întâmplate, de treapta scării și de podul
O povestire inedită în românește by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/13372_a_14697]
-
elevi ori să submineze cu seninătate instituții, intreprinderi și ramuri întregi ale economiei. Simțindu-și precaritatea intelectuală, studenții au intrat în ultimii ani, într-o defensivă timorată. Revendicările lor au fost, cel mai adesea, jenante, trădând o mentalitate de oameni bătrâni: gratuități la tren, la tramvai, la spectacole ori la muzeu. Într-un cuvânt, o mentalitate de asistați. Dacă nu vom ieși urgent din această hârtoapă, dacă nu vom înțelege că studentul trebuie să studieze, iar profesorul să fie profesor, și
Vremea „colectorilor” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13408_a_14733]
-
seamă, obiectele vechi, stricate, angelizate prin chiar condiția lor ingrată ce-și conține șansa redempțiunii. E la mijloc, negreșit, o timiditate, o inadaptare funciară a eului, dar și o victorie subiacentă a sa prin mistica umilinței: „În magazii cu șobolani bătrîni/ Unde îți intră orele-n plămîni/ Mă preumblam c-o dulce gravitate/ Pe lîngă pompele de flit stricate./ Cutii cu cremă neagră pentru ghete/ Sufletul pur știau să mi-l desfete/ Și mă-mbătau cu-aroma lor sublimă/ Butoaiele adînci
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
un turn peste armată/ cu brio tresaltă și pretutindeni dilată/ pereții salonului sentimental.// Acolo sub candelabre primul ofițer/ numără sclavele ce vin prin vena cavă/ aduse din Indii pe galere cu ciocuri de fier/ iar pe punte între tunuri un bătrîn flibustier/ coboară steagul cu oase ca o etichetă pentru otravă” (Reverența spînzuratului). Poezia lui Constant Tonegaru are aerul unui balet tragi-comic. Constant Tonegaru: Plantația de cuie, Ediție, studiu critic, note și variante de Barbu Cioculescu, Ed. Vinea, 2003, 268 pag
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
cabotin, plin de frivolități, guraliv, tonic, debordant, pentru ca, în final, masca acestui clovn să alunece, iar tot entuziasmul să se strîngă în nedumerirea unei lacrimi. Ieșirea din scenă, înfrînt, a personajului este un moment de teatru mare. Agafia Tihonovna, fată bătrînă și de măritat a fost “dirijată” să-l aleagă pe Ivan Kuzmici Podkolesin, funcționar. Eu l-am “ales”, de bunăvoie și nesilită de nimeni, pe Baltazar Baltazarovici Jevakin, marinarul lui Victor Rebengiuc. Emoția care bîntuie neîncetat pe scena sălii “Izvor
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
plenar ca aici - Răzvan Vasilescu (Kocikariov), fără odihnă din rîvna cu care vrea să-și însoare prietenul, căpătînd pentru asta chiar darul ubicuității, Andreea Bibiri (Agafia Tihonovna, fata de măritat), o Sonia formidabilă în “Vanea”, o inocentă și fragilă fată bătrînă, seducătoare în candoarea imposibilității de a-și formula alegerea, Mariana Mihuț, Fiokla Ivanovna, Pețitoarea cea neobosită în tumultul trucurilor ei adunate într-un joc sec și cinic, Doru Ana (Ivan Pavlovici Omletă), bărbatul dur, masiv, impunător în definirea interesului financiar
Cvintet de bărbați pentru o fată bătrînă și tare nehotărîtă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13423_a_14748]
-
de câte ori este adus, la televizor, un centenar - nu pun preț pe o excepție - acesta este filmat în pat, pe spate, nu prea de aproape, că nu mișcă și, sâcâit să spună ceva, întredeschide buzele într-un suprem efort. Cea mai bătrână femeie din lume, japoneza Kamato Hongo, în vârstă de 116 ani mai poate efectua un dans al mâinilor, dar la filmare dormea, cu porții de somn de câte 48 de ore. Și, presupun, cu treziri de câte zece minute. Altcând
În vâltoarea viitorului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13449_a_14774]
-
o foarte interesantă, cum să zicem altfel, promptitudine, Adev|rul literar Și artistic face loc declarațiilor unui tînăr și talentat poet pus pe scandal. În nr. din 9 septembrie, Marius Ianuș, căci despre el este vorba, se răfuiește încă o dată cu bătrînii scriitori. Ideea ar fi că, onoare excepților, „performanța literară este legată de o anumită vîrstă”. De tinerețe, adică. Excepțiile ar fi reprezentate de „cîțiva critici”. Poeții, romancierii, dramaturgii, vai de capul lor, dacă au neșansa să treacă de 30-40 de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13501_a_14826]