707 matches
-
și sociologilor, să spunem că atunci a fost primul moment, decisiv, al confruntării dintre specificul național și fenomenul globalizării; a cîștigat, firește, globalizarea, atunci ca și acum. Și iată de ce. Mai întîi, doina și balada erau cîntece vechi, prăfuite, expirate, "bătrînești", cum li se mai spunea; mai mult, tot felul de oameni se certau aman-aman pe originile cuvîntului doină: Cantemir zicea că e numele unui zeu războinic dac, I. Malinescu îl deria din Danubius și Diana, I. Heliade-Rădulescu îl credea venind
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
munte pe altul ("dai oi, uăi?", întreba unul; "dau oi, uăi", confirma altul: și uite așa s-a născut doina-doina, cîntec dulce, cînd te-aud, nu m-aș mai duce). La toate acestea a mai contribuit și poezia din cîntecele bătrînești, greu de priceput, cam încifrată, iar omul la necaz sau la bairam numai de eseuri și hermeneutică n-are timp; cum să înțelegi lesne și, mai ales, să-ți meargă la sufletul chinuit de dragoste pentru cadîna din seraiul de la
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
în sat: maneliștii de azi au preluat de la vechii "doinitori" ("doinași"?) cîteva instrumente cu coarde, la care au adăugat "clapele" (acordeon și orgă), păstrînd, însă, de la vechii maneliști versurile simple și adînci, fără amarnicele contorsionări stilistice de la Curtea Dorului: cîntecele "bătrînești" s-au retras prin te miri care unghere din munții patriei (la Soveja, prin codrii Vrancei, găsea Alecu Russo, exilat acolo de fanariotul Mihail Sturza, balada "Miorița"), iar maneaua a triumfat și s-a actualizat mereu, (de)plîngînd soarta bietului
Doina de jale și maneaua de criză by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6615_a_7940]
-
o franțuzească foarte apropiată de zezon-ul tătânesu, Mateiu pare că dă o ultimă lovitură lumii în care călătoria cu chervanul era visul unei ierni întregi. Moravurile pare că se schimbaseră, sau cel puțin ruptura lui Mateiu cu obiceiurile și plăcerile bătrânești anunță o vârstă, socială și literară, când amantlâcurile de vacanță ajung păcate cu totul minore. Escapadele legitime și instituționalizate, în viața împărțită între băi și oraș, le lasă locul unor peripluri mult mai deocheate. Despre ele, Caragiale-tatăl tace strategic, sau
La băi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4549_a_5874]
-
și mă încântau când eram copil. Unde unii ar fi văzut caricatură, eu vedeam expresivitate și forță. Nimic nu-mi plăcea mai mult decât să casc gura la cei mari, la mama și surorile ei, când se adunau în casa bătrânească, spărgeau nuci pe măsuța rotundă înconjurată de scăunele cu trei picioare și sporovăiau sub privirile smălțuite ale sfinților din icoane. Acasă, la București, mama își schimba felul de a vorbi, o dădea pe orășenește, dar un ușor damf din vechiul
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
locuia mama sa, pe care nimeni nu o mai văzuse de la moartea soțului ei, căpitanul Hawthorne (sau, mai bine zis, Hathorne), mort de febră galbenă în Guyana. Nu a mai ieșit din camera ei de la etajul al doilea al casei bătrânești timp de patruzeci de ani. Îi puneau mâncarea la ușă pe o tavă pe care o așeza în același loc după ce se sătura. La fel și fetele ei, Elizabeth și Louisa, care nu se arătau niciodată. Ca și Nathaniel. Elizabeth
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
de lună, de dor și de trecut.” (Închinare). Moșia înflorită pe o tragedie, păstrând în preajma casei, cu o speranță în care păgânii și creștinii se unesc, sufletul unei copile fără zile, are toane și tandreți omenești. Și, mai ales, o bătrânească, de invidiat, împăcare cu rostul: „Castanul între struguri și-a înțeles menirea:/ Ce-am căutat pe drumuri, găsește stând pe loc,/ Și, adâncind pământul aceluiași noroc,/ Cu zeci de ramuri ține în brațe fericirea.” (Castanul cel mare). Filosofie trivială, veți
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
camera de oaspeți, Tolstoi se transformă într-un conte desăvârșit. Felul lui politicos, aproape nepăsător-condescendent, de a da mâna cu o mișcare largă a brațului, privirea scurtă, analizând nemilos, pătrunzătoare, în același timp oficială și ușor ironică, îndulcită de râsul bătrânesc, emoționant de nobil al gurii sale fără dinți - toate acestea erau atât de expresive și complet aristocratice în stilul venerabil al vechilor saloane rusești ale epocii lui Nicolae I. Îndată după primele minute de răceală formală, peste toți participanții se
Marele căutător al adevărului by Lev Kobylinski-Ellis () [Corola-journal/Journalistic/5879_a_7204]
-
cu un obraz supt și cu o privire arzătoare. Fiu fidel al Maramureșului, purta în figura sa crispată zestrea acestei provincii avute în tradiții, de-o intemporalitate ce constituia o pavăză împotriva prezentului atît de tulburat. I-a preluat melodiile „bătrînești”, acele incantații din timpuri imemoriale, roade pure ale duhului local. O metafizică spontană se propaga din interpretările sale, sfidînd contingentul. L-am auzit cîntînd ultima oară, cu doi ani în urmă, pe o colină de la marginea Sighetului, cînd se știa
Noapte bună, Ion Zubașcu! by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5506_a_6831]
-
tânăr de 29 de ani a ajuns la maturitatea acestui sentiment al ocrotirii care este tot așa de fundamental ca paternitatea și maternitatea va evita sentimentele artificiale și sterile care vând sufletul fără să-i dea nimic. Apreciez însă și bătrâneasca ta ceașcă de ceai... epistolar. Scrie-mi când vrei și oricât de des. Pentru tine voi găsi oricând vreme să-ți răspund. Vechiul tău prieten tânăr, Florio [Domnișoarei Georgetta Ghimpeanu, școala de Menaj, Strada Doja, Timișoara] « Originalele acestor scrisori, inedite
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
culturale desfășurate la Accademia di Romania. La una dintre ele, de tot ridicolă, se referă și Ion Vartic în amintita prefață. Cealaltă îl are în centru pe Șerban Cioculescu, care a ținut, acolo o conferință într-o franceză plăcută (fiindcă „bătrânească”) despre Arghezi. Deliciul îl face însă un episod ulterior speech-ului: un scandal cu multe și încurcate ițe legat de traducerile în italiană din poetul Florilor de mucigai. Una (cea semnată de Quasimodo) nu e îndeajuns de fidelă, chiar dacă aparține
Politici culturale, politici personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3241_a_4566]
-
într-o mahala, dar când spun "mahala" înțeleg cu totul altceva decât sensul actual, peiorativ, al termenului: mă refer la zonele acelea largi, desigur periferice, la care nu ajunsese încă nici apa curentă, poate nici lumina electrică, dar unde casele bătrânești, separate de mari curți cu pomi fructiferi sau doar ornamentali și cu puțuri sau pompe oferind cea mai curată, mai cristalină și mai rece apă cu putință, te primeau cu brațele deschise și cu sufletul pe tavă și te omeneau
La Breaza by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/14981_a_16306]
-
Timpul are: " - Da'mpărate!" Fără pauză, ca în Timpul, Mircea este mai ferm, mai pregătit de confruntare; cu pauză, ca în Convorbiri literare (unele ediții care-și permit intruziuni grave în textul eminescian au chiar așa:" - Da, 'mpărate!"), arată vorbă așezată, bătrânească etc. În general tendința este aceasta: în Timpul Eminescu restrânge pauzele pentru a da dinamism, viteză discursului. Mai vorbeam de oscilațiile lui Maiorescu în privința pauzei pentru apostrof. Exemplul nostru este din Scrisoarea III, v. 21. Convorbirile literare și Timpul au la
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
ceva care merge în pas cu lumea. Noi mergem încet. N-avem nici pasul potrivit și ne și poticnim. Și nu suntem atenți la ce-i preocupă pe tineri. Să mai am acum energie, eu n-aș mai culege cântece bătrânești și balade, ci rockuri, aș umbla să văd ce-i la discoteci" (Mihai Pop; p. 58); , Tinerii oameni de afaceri vin grăbiți să-și decoreze un birou, un sediu de firmă. Cumpără fotografii ale vechiului București, vor "istorie", vor "vechime
Felii de viață (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10925_a_12250]
-
desigur, călătorește în trăsura părinților la moșia Durnesti, spre Prut, luată în arendă, la Agafton, Bucecea, Catamaresti, Cucorani etc. 1856-1858 Copilărie de farmec la Ipotești, alături de droaia de plozi. Familia Eminovici, care cumpărase moșia cu 4000 de galbeni, dărâma casă bătrâneasca și ridică un conac nou. Mihăiță era înconjurat prin, “natală mea vâlcioara” de patru frați: Șerban, Niculae, Iorgu și Ilie (acesta era prietenul de năzdravanii). Surorile Ruxandra și Maria au murit de copile. Dar, “dulcea mama” mai naște patru prunci
Mihai Eminescu este propus pentru canonizare [Corola-blog/BlogPost/95671_a_96963]
-
și să le laude caii, schimbă o vorbă două ca și între vecini , nu pleacă niciodată fără să le strângă mâna și să le ureze o zi bună. Printre atâtea răsărituri bradul din curtea casei rămâne tot verde, acoperișul casei bătrânești tot roșu, din cuibul de pe horn berzele își întind ciocurile până la soare pigulindu-l, un bob, încă un bob, până când înserarea îmi aduce în casă somnul. Între atâtea răsărituri, unele cu fulgi de nea altele cu pomi în floare, între
POEM CU CIOCÂRLII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360256_a_361585]
-
de gheață rece, N-am cu cine îmi petrece, Căci cu cine-am petrecut, A pus fața la pământ, Și-a pus mână peste mână Și s-a făcut praf țărână....” Acest cântec îl îngâna bunica, stând pe prispa casei bătrânești, sprijinită în baston, sau torcând din fuiorul de lână sau cânepă pentru țesutul la război. Dar apropo de război, bunica mea a prins ambele războaie mondiale. La primul, era domnișoară de vreo 22 ani, după cum ne povestea uneori. De la ea
DULCE COPILĂRIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344144_a_345473]
-
folclorică, scris în stil folcloric, compoziții nedistingându-se în nici un fel de creația populară autentică. Aș putea enumera multe lucrări de acest gen ca : Brâul din Argeș, Brâul de la Găești, Sârba de la Găești, Sârba oltenească, Păscui calul pe răzoare, Sârba bătrânească, Mândrele, Doina Speranței, Doina ca la Vișina și multe altele, compuse fie în perioada tinereții, fie după 1990 când am înregistrat în mai multe rânduri cu faimoasa orchestră « Lăutarii » dirijată de Nicolae Botgros. Perioada 1959-1980 a fost dominată în mare
CONCERT PENTRU DUMNEZEU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1802 din 07 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342705_a_344034]
-
de câteva ori cu biciul. „Lu’ tata un cal i-a mușcat un deget, așa că nu-i de joacă”, conchide covaciul. Un meseriaș la cota zilei Dacă te-apuci să cauți la Costel în covăcie, foale cu burduf sau forjă bătrânească, poți să cauți mult și bine. El e covaci modern. Are și forjă, și foale cu „electrică”, și tot ce-i trebuie la potcovit și ca să bată fierul cât e cald. De aceea are și voință de „fierar”, ca să potcovească
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
o călcătură ieșită din comun, apoi potcoave de „țăcăneală”, care produc un sunet deosebit pe drumuri asfaltate, destinate în speță unor cai de paradă sau de trăsură sau birjă. Potcoavele de „gheață”, care mai poartă și denumirea de „mâță”, cele „bătrânești” sau „țigănești” se aplică peste cele obișnuite, pentru a preveni alunecarea pe timpul iernii pe polei. Mic dicționar de meseriaș • auflinger - lingură de curățat impuritățile strânse în copita calului • caiele - cuie cu care se fixează potcoava • bandhamer - ciocan de prelucrare a
Agenda2005-37-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/284187_a_285516]
-
Adevărat tezaur moștenit din familie, de la prieteni și vecini, colecția cuprinde costume populare vechi de zeci, chiar sute de ani, de la Bogda ori Alioș, covoare țesute, ștergare, măsaie (fețe de masă), cusături, dantele și câte altele. „Uitați, ăsta-i patul bătrânesc de la Bogda, cu perne brodate și cu lat de lână, așa cum primeau fetele zestre“, precizează colecționara. Aceasta este a treia expoziție realizată de doamna Maria Vuia, a cărei unică recompensă este bucuria de a se dedica promovării tradițiilor bănățene. Activitate
Agenda2005-29-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/283944_a_285273]
-
cartea „Nicolae Ursu - compozitor și folclorist“, Editura „Facla“ - este localizarea Șanoviței în chiar inima unui ținut marcat de prodigioase emulații muzicale. În focarul acestor manifestări, s-a plămădit, cu siguranță, dragostea compozitorului pentru melosul plaiurilor natale, pentru frumusețea colindelor, cântecelor bătrânești, jocurilor și cântecelor de dor“. Mama sa, Livia, era o fiică a Chizătăului și provenea dintr-o familie care a dat vestitului cor din Chizătău pe toți descendenții săi. Nici nu e de mirare că, deși tatăl, Cola - cum i
Agenda2005-22-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283752_a_285081]
-
Or fi și ei ocupați, dragii mamii! Or avea necazuri, puii mamii...!” Nu-i uită..., pentru că o mamă poate ierta orice, dar nu poate uita dragostea ce crește în ea odată cu zămislirea unui copil. Undeva... într-un sat... O casă bătrânească formată din două camere, cu o sală pe mijloc și un ceardac în față, acoperită cu tablă, ce pare să nu mai fi văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor
PLEDOARIA NEUITĂRII de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384751_a_386080]
-
Acasa > Poezie > Amprente > IA STRĂMOȘEASCĂ Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1646 din 04 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Am cusut pe ie macii toți în floare Spicele de grâu scăldate în soare, Hora bătrânească ce o știau moșii Dimineața pură când cântau cocoșii! Piscul unui munte albit de speranță, Dorul ce așteaptă, o mână pe clanță, Aripa de vultur și zboru' îndrăzneț, Steagul arborat de un vis semeț! Am cusut pe ie, zâmbet de
IA STRĂMOȘEASCĂ de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1646 din 04 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384519_a_385848]
-
adică guler îngust cu o bentiță aplicat peste încrețiturile de la gât. Cămașa este confecționată dintr-o singură bucată de pânză de bumbac țesut în casă. Ea este mai simplă, pentru zilele obișnuite, la lucru, purtând denumirea de cămeșă ori cămașă bătrânească, lucrată din pânză de in sau de cânepă. Uneori poate fi împodobită discret cu motive străvechi de o mare simplitate, numite pui bătrânești, la extremitatea inferioară a mânecilor și la gât. Cămășile femeilor sunt dominate de culoarea neagră, dar sunt
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]