894 matches
-
la masă pe Înserat, nu mai era. Carl plecase și el. Pentru o clipă, se simți gata să-și pună În mânile acestei femei siguranța sa și a prietenilor săi, numai să afle noutăți despre Carl: apucase să-și adune bacșișurile și să se retragă Într-un apartament nou lângă Parc, Împăturind șervețelele la propria-i masă ori scoțând tirbușonul pentru propriul lui pahar? Știa că trebuia s-o Întrerupă pe ziarista beată și periculoasă din fața lui, dar nu putea spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva În mintea lui, auzea Întotdeauna vocea fetei spunând: „Te iubesc“. Ce glumă bună, se gândi el. Ce glumă bună. Își consultă ceasul. De-acum nu mai urma nici o oprire timp de șapte ore și el Îi dăduse conductorului un bacșiș. Se Întrebă dacă nu cumva se obișnuiseră cu genul acesta de lucruri pe trenurile care mergeau pe rute lungi. Când era mai tânăr, citea povestiri despre mesageri regali seduși de contese frumoase, care călătoreau singure, și se Întreba dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
coborât la parter, era deja acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile. După vreo două nopți, în peretele nordic al dormitorului principal începe să plângă un copil. De obicei acesta e momentul în care se hotărăsc să sune. Numai asta-i lipsea eroinei noastre, Helen Hoover
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
felul de oameni poposeau pentru o noapte, cu sau fără bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bagaje, la Regal Court; unii dintre ei mureau aici, iar cadavrele lor erau scoase discret afară, cu liftul de serviciu. În anumite perioade, divorțurile Înfloreau În incinta hotelului, amanții dădeau bacșișuri grase, iar detectivii, fiind plătiți pentru treaba asta, ofereau bacșișuri și mai mari, ca să-i surprindă În flagrant delict. În această atmosferă, băiatul ajunsese să nu se mai mire de nimic. — Ai să mă conduci Înapoi, nu-i așa? Îl Întrebă Rowe. Din loc În loc, se vedeau săgeți care indicau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi scos din poliția metropolitană, după cîțiva ani de serviciu. Nici măcar o pensie nu i-au dat, așa că la primul prilej ce i s-a ivit s-a transferat la poliția districtuală. Fiind om cinstit, nu voia să trăiască din bacșișurile escrocilor Îmbogățiți din pariurile hipice. Din păcate, viața la țară nu prea are cu ce stimula inteligența unui comisar. Din cînd În cînd - cîte un bețiv scandalagiu sau cîte o găinărie. Judecătorul felicită poliția districtuală pentru absența infracțiunilor... Îi cunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
România poate fi prezentată mai bine citând câțiva autori: [Așa cum remarcau unii istorici] aproape toate sectoarele de activitate s-au aflat, în acești ani (1990-1996), sub semnul celor două plăgi, abătute asupra societății românești de cel puțin trei sute de ani: bacșiș și hatâr. Corupția și hoția au ajuns la niveluri fără precedent în istoria națională. Libertatea - atât de râvnită în anii dictaturii comuniste - a fost înțeleasă ca libertatea de a face orice sau de a nu face nimic. [...] Exemplul germanilor și
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
n-a putut crea și pregăti personalul subaltern calificat pentru aplicarea legii în spiritul ei» (din Enciclopedie a României, vol. I, 1938). România Mare sau, mai exact, societatea românească din frontierele ei a continuat să evolueze între vechile coordonate ale bacșișului și hatârului. Spiritul civic, fără de care nu există democrație adevărată, nu s-a putut dezvolta în aceste condiții. Democrația a rămas firavă. România este la ora actuală un vas care plutește în derivă, învârtindu-se în cerc. Iar cercul acesta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
bine cântecul următor, White Wedding, că șoferul și opri în fața unui viloi alb, cu un gard înalt și palmieri în curte. - Am ajuns, zise. Părea supărat, dar nu m-am interesat de ce. I-am dat banii, douăzeci de dolari inclusiv bacșișul, mi-am scos valiza, i-am zis „pa“ șoferului și am sunat la interfon. Poarta s-a deschis cu un zumzăit primăvăratec și am intrat în curte. Manson mă aștepta în pragul ușii. - Ce faci, bă? zise zâmbind. - Hai noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
din fundul grădinii - mă întreb din care din trecuturile mele sosește persoana care vine să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab, scund de statură, care începe în octombrie turneul bacșișurilor, casă cu casă, cu felicitarea cu urări pentru Anul Nou, căci spune că bacșișurile din decembrie sunt luate de colegii lui, iar el nu se alege cu nici un ban. Dar poate fi și din trecuturi mai îndepărtate, ce aleargă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să mă caute chiar și aici: poate e doar trecutul de ieri și din acest cartier, măturătorul arab, scund de statură, care începe în octombrie turneul bacșișurilor, casă cu casă, cu felicitarea cu urări pentru Anul Nou, căci spune că bacșișurile din decembrie sunt luate de colegii lui, iar el nu se alege cu nici un ban. Dar poate fi și din trecuturi mai îndepărtate, ce aleargă după bătrânul Ruedi și dau de urma portiței din acest Impasse: contrabandiști din Valais, mercenari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
cu cămăși kaki, se vedeau Însă și destui alți localnici despre care cu greu se putea bănui cu ce se ocupă, poate că erau bodigarzi care Încercau să treacă neobservați ori ziariști veniți să capete informații de la șoferi contra un bacșiș. Margaret Încerca să deslușească cu ce se ocupa fiecare după deosebirile dintre ei. Era obișnuită cu așa ceva, se pricepea să descopere ce se ascunde În spatele măștii asiatice. Învățase asta În junglă, printre cei din triburile unde se purtau chiar măști
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a așezat. — Care amic? — Americanul acela. — Cine, Bill Schneider? Nu mi-e amic. Lucrează la ambasadă. Nu prea știu eu ce face, dar mi se pare că ceva În legătură cu finanțele. De fapt, ce cred eu e că pune la cale bacșișurile oferite minunatei voastre țări de către minunata noastră țară ca să i se permită să construiască contra bani buni toate minunatele voastre proiecte. Cum ar fi hotelul ăsta? — Probabil. Deși ăsta trebuie să aibă la temelie bacșișuri japo neze, dar e cam
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
e că pune la cale bacșișurile oferite minunatei voastre țări de către minunata noastră țară ca să i se permită să construiască contra bani buni toate minunatele voastre proiecte. Cum ar fi hotelul ăsta? — Probabil. Deși ăsta trebuie să aibă la temelie bacșișuri japo neze, dar e cam același lucru. Bill și cei ca el sunt acum cu degețelele băgate adânc În plăcintă. Ascultă ce-ți spun, omul ăsta e prezent peste tot. Îl priveau cum Își bea berea Înconjurat de cunoștințe. Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ea decât un bărbat cu o mustață stufoasă și neagră. Acela i-a Întors zâmbetul ca un fel de Încurajare. Drept desert a luat tartă Tatin și două cești de cafea, care au mai atenuat gustul coclit. A lăsat un bacșiș mai generos decât și-ar fi permis și i-a făcut plăcere când chelnerul, venit să ia tăvița de argint cu plata, s-a aplecat și a mormăit o vorbă de recunoștință. Asta a fă cut-o să se simtă Într
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sfârșit Tache și Lache și Mitică au ajuns acasă după discuții înfierbântate despre soarta țării, purtate în fața unei halbe de bere: ,,Căldură mare, dom’le! Căldură mare!”. Birjarii au ațipit tot așteptând un client și morfolesc vise frumoase despre un bacșiș bun. Doamnele se pregătesc pentru ,,five o’clock tea”. Un reporter adună știri senzaționale pe o bancă-n Cișmigiu. Pălăriile albe paie au rămas cu borurile pleoștite de soarele care-și face de cap. Și dacă asculți și mai atent
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu adevărat? se Întreba el privind pentru a treia oară În acea zi vila doamnei Ster. Bucuria care Îi Încălzise sufletul toată după-amiaza se risipise odată cu achitarea notei de plată. A plătit fără să clipească și a lăsat și un bacșiș cum doar clienții cu dare de mână Își permit. Avusese un motiv anume de fericire, dar care? Nu trăsese Încă lozul cel mare. Juca rar și, În cel mai bun caz, nimerea unul pe care scria „mai trage o dată”. Avansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
la sistemul comunist. Din bun simț (ca paradox), lăsați-vă biografiile sau biagrafiile așa cum sînt. "Ce mai contează mici furăciuni, ca o bară de Dacia ori un casetofon sovietic, în țara lui Șpagaton, Șpaganciuc, Șpăgăroiu, Șpagea și-a lui Miki Bacșiș? mi-ar spune Magda U.. Se fură orice, chiar și florile din cimitire. Treizeci de rromi fură calea ferată dintre Baia Mare și Baia Sprie: 24 de kilometri de șine, încărcate în căruțe (și-s nu mai puțin de 2,7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pacoste mai sînteți, se gîndește, greu o mai scoate omul la capăt cu dumneavoastră! Coborînd din taximetrul care îl purtase de-a lungul și de-a latul Bucureștiului mai bine de două ore, Roja îi mulțumește șoferului lăsîndu i un bacșiș gras, era soare strălucitor afară cînd m-am urcat la matale în mașină, îi spune pășind la marginea trotuarului într-o băltoacă, și uite acum ce belea, se plînge ridicîndu-și privirea printre stropii mărunți de ploaie către ferestrele blocului Ciclop
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
merita oare să te mai sacrifici? Mai gîndește-te încă o dată bine cu ce poți și cu ce nu poți fi de acord din toate astea dacă nu vrei să mori tot poștaș, să depinzi în continuare de tot felul de bacșișuri și comisioane dubioase, să fii jucărioara femeilor singure și disperate. — Trebuie să înțelegi că n-am avut încoto, zise Poștașul, îi puneam pe masă toate scrisorile lui Milițică, nu puteam să le triez înainte. Și-ar fi dat seama dacă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Norocel să ne cînte? a fost întrebat taică-su. Cît dați? Păi, să zicem două sute? Două sute de lei erau cîștigate cu spoitul lingurilor în trei zile. Două sute cincizeci, glumește tatăl talentatului copil. Fie cum spui. Norocel a venit plin de bacșișuri și de atunci era invitat pe la petreceri. Întîi ca o curiozitate, dar mai tîrziu ca maestru. Ceva nu-l mulțumea pe băiat și tot se ruga la taică-su: Tata, n-o să meargă fără o formație... Păi, fă una cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o scrisoare de la fratele său, Iorgu. La masa din chioșc, poștașul completă cu un creion chimic talonul de pensie și îi numără tacticos și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată, apoi îi dădu trei lei bacșiș și două creioane chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și cu voce tare banii. Stelian îi mai numără și el o dată, apoi îi dădu trei lei bacșiș și două creioane chimice noi, pe care poștașul le primi zâmbitor și le făcu să dispară iute în tolba lui scorojită, odată cu bacșișul. La urmă, ridică păhărelul cu vișinată, pe care i-l umpluse Stelian dintr-o sticluță aflată la îndemână, și-l goli repede, dintr-o singură înghițitură. Ei, să ne fie de bine! plescăi satisfăcut poștașul, săltându-și tolba la spinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce dispoziție emisă de mai marii alimentației publice, ceva atât de pueril și de ridicol, că Ticu renunță să-i mai ceară socoteală și îi depuse pe masă banii pentru nota de plată umflată, ba și un leu pe deasupra, drept bacșiș. Ospătarul înhăță banii și îi băgă repede în buzunar fără să mulțumească, după care se grăbi să se ducă cu nota de plată la o masă din partea cealaltă a crâșmei, unde doi inși chercheliți mai cereau de băut, bătând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Traversară strada și intrară în curtea spitalului. Un portar bătrân și binevoitor, care stătea în ghereta lui și mânca, pe un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua scorojită și intrară. Străbătură apoi un coridor nu prea bine luminat, urcară la etaj și în cele din urmă se opriră în fața ușilor unui salon. Prima intră Bianca, apoi ceilalți. Victor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]