KorAP: Find »[drukola/base=bacon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...4 5 6 ...60 >

1,481 matches

Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037

al penelor coifurilor, de sunet sec al zarurilor aruncate pe o suprafață lucioasă și mai ales de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
de strigăte, urlete, răcnete ce ies din gurile larg deschise completează tabloul. Această hărmălaie contrastează cu imensa liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
liniște ce se degajă din tripticul lui Bacon. În ciuda gurilor larg deschise care urlă, sau, dimpotrivă gem cu dinții încleștați, în tablourile lui Bacon e liniște - căci chiar fără să fie închise în armătura rigidă (aceasta apare mai târziu la Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
Bacon, odată cu strigătul mut al Papilor), Figurile sunt izolate, nu comunică nici măcar acustic între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon, o va face Figura însăși. Dar nu atât strigătul îl fascinează pe Bacon, cât gura, cu culorile ei roșu-sângeriu, evocând un apus de soare de Monet. Gura deschisă în care se întrezăresc dinții reproduce în mic tensiunea dintre carne (buzele

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
între ele. Sunetele rămân în interiorul tabloului, absorbite de fondul lui poros, de culoarea sângelui. Sunetele se scurg spre el, așa cum, într-o fază ulterioară a picturii lui Bacon, o va face Figura însăși. Dar nu atât strigătul îl fascinează pe Bacon, cât gura, cu culorile ei roșu-sângeriu, evocând un apus de soare de Monet. Gura deschisă în care se întrezăresc dinții reproduce în mic tensiunea dintre carne (buzele) și oase (dinții). Cum însă Bacon e, ca și Picasso, un burete care

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
Dar nu atât strigătul îl fascinează pe Bacon, cât gura, cu culorile ei roșu-sângeriu, evocând un apus de soare de Monet. Gura deschisă în care se întrezăresc dinții reproduce în mic tensiunea dintre carne (buzele) și oase (dinții). Cum însă Bacon e, ca și Picasso, un burete care absoarbe orice imagine, combină influențele receptate din diferite surse, gura cu dinți preluată de la Picasso se contopește cu gurile dintr-un tratat de boli ale cavității bucale, dar și cu gura încremenită-n

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
un tratat de boli ale cavității bucale, dar și cu gura încremenită-n strigat a bonei din Crucișătorul Potemkin. Dar, dacă cele două tablouri nu sunt înrudite prin emoțiile suscitate, mici detalii atestă influența clară a lui Picasso asupra lui Bacon: gura dotată cu o armătură de dinți a Figurii din panoul din dreapta este preluată de la Picasso. Iar vălul de pe ochii făpturii din panoul central descinde direct dintr-un crochiu de Picasso după tripticul lui Grünewald (La Crucifixion, étude de détails

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
panoul central descinde direct dintr-un crochiu de Picasso după tripticul lui Grünewald (La Crucifixion, étude de détails, 1932). 4. Tauromahii Dincolo de apropierea strict tematică și deformările trupești inerente subiectului, între tauromahiile baconiene și picassoene este un contrast remarcabil: la Bacon lupta se dă în arene închise (aproape) ermetic, fără spectatori, e așadar ratată ca spectacol, pe când la Picasso, ea este spectacol prin excelență. Tauromahiile lui Bacon, sunt arene ale suferinței cărnii, pretexte de a deforma trupurile, de a le jupui

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
deformările trupești inerente subiectului, între tauromahiile baconiene și picassoene este un contrast remarcabil: la Bacon lupta se dă în arene închise (aproape) ermetic, fără spectatori, e așadar ratată ca spectacol, pe când la Picasso, ea este spectacol prin excelență. Tauromahiile lui Bacon, sunt arene ale suferinței cărnii, pretexte de a deforma trupurile, de a le jupui până la carnea sângerândă. La acest nivel al cărnii rănite, omul și animalul încetează să se confrunte, încep să se confunde. Când Deleuze afirmă că Omul care

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
carnea sângerândă. La acest nivel al cărnii rănite, omul și animalul încetează să se confrunte, încep să se confunde. Când Deleuze afirmă că Omul care suferă are ceva bestial, animalul suferind e om, nu face decât să expliciteze surprinderea lui Bacon, intrând într-o măcelărie, de a nu se afla el în locul animalului. Din contopirea dintre om și animal - sugerată pictural prin zona tulbure, de indiscernabilitate între om și animal - nu rezultă un monstru, un Minotaur, ci o Figură tipic baconiană

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
compact al tabloului. 5. Capete Paralela Bacon-Picasso în portretistică pornește de la un mic portret de factură geometrică, un Cap, descoperit în 1996. Dacă, așa cum presupun criticii de artă, acest tablou este Autoportetul înscris în catalogul unei expoziții colective la care Bacon a luat parte în 1930, el reprezintă o mărturie importantă, supraviețuind miraculos din perioada intens picassoescă a artistului. Paralela dintre acest portret și un Cap de bărbat de Picasso, datând din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
luat parte în 1930, el reprezintă o mărturie importantă, supraviețuind miraculos din perioada intens picassoescă a artistului. Paralela dintre acest portret și un Cap de bărbat de Picasso, datând din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
importantă, supraviețuind miraculos din perioada intens picassoescă a artistului. Paralela dintre acest portret și un Cap de bărbat de Picasso, datând din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
Paralela dintre acest portret și un Cap de bărbat de Picasso, datând din 1909, e importantă întrucât atestă că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
că influența acestuia asupra lui Bacon nu este numai directă, ci și retroactivă, Bacon experimentând stiluri picturale pe care Picasso le depășise. Bacon însuși depășește cu ușurință aceste exerciții și evoluează spre un stil portretistic original. Portretele și autoportretele lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
lui Bacon cresc organic pe acumulările de semne involuntare (involuntary marks) și accidente. Aceste involuntary marks, trasate pe pânză în mod necontrolat, cât și accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele coagulează și fac vizibile pe pânză frânturile de imagini obsedante ce preexistă tabloului - pe retina artistului. Mai mult chiar decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
accidentele (ca aruncarea pe pânză a unei cantități de culoare) alcătuiesc componenta irațională indispensabilă picturii lui Bacon; ele coagulează și fac vizibile pe pânză frânturile de imagini obsedante ce preexistă tabloului - pe retina artistului. Mai mult chiar decât carnea trupului, Bacon supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard se compun din cuburile celebrului tablou de Picasso. Deformărilor cubiste operate de Picasso

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
supune chipul ștersăturilor, eroziunii, frecării, strivirii; totuși, din acest morman de carne tumefiată, se ridică întotdeauna un chip, o privire, o expresie, așa cum trăsăturile lui Ambroise Vollard se compun din cuburile celebrului tablou de Picasso. Deformărilor cubiste operate de Picasso, Bacon le opune deformările organice (mai puțin rigide, mai aleatoare). Extraordinara performanță, și într-un caz, și în celălalt, constă tocmai în salvarea chipului de banalitatea reprezentării figurative, deformările relevând întotdeauna o asemănare mai profundă cu modelul. Intuind existența unor supape

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
deformările organice (mai puțin rigide, mai aleatoare). Extraordinara performanță, și într-un caz, și în celălalt, constă tocmai în salvarea chipului de banalitatea reprezentării figurative, deformările relevând întotdeauna o asemănare mai profundă cu modelul. Intuind existența unor supape emoționale ascunse, Bacon pictează expresii posibile, compatibile cu modelul, chiar dacă niciodată actualizate. Și Picasso a pictat expresiile posibile ale femeilor - cu gurile deschise în care se văd dinții-colți - care plâng cu un plâns neuman și totuși integrabil chipului omenesc. Ca rezultat al semnelor

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
atât de vizibile prin carnea corpului; locul lor e adesea luat de o gaură, de un gol negru (Trei studii pentru autoportret, 1972). Singura excepție o reprezintă gura, care, deschisă, expune dinții-oase. 6. Căderi Deleuze notează importanța căderilor (chutes) la Bacon. E vorba de carnea care cade de pe oase, ca în Crucificarea din 1962 și cea din 1965. Oasele se strevăd prin piele, urlă în noi șira spinării. Sub efectul gra-vi-tății, carnea se dezorganizează, trupurile întinse pe paturi devin pachete de

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
marginea fotoliului, indicație clară că timpul și-a început deja lucrarea, iar trupul a început să se surpe. 7. Elegii Printre cele O sută de desene de Picasso expuse în primăvara lui 1927 la Galeria Paul Rosenberg - desigur admirate de Bacon, care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața imaginilor expune a doua variantă (tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
care se afla atunci la Paris - se află și studiile pentru un tablou din 1923, Flautul lui Pan. Viața imaginilor expune a doua variantă (tot din 1923), pe care o pune într-o paralelă îndrăzneață cu Tripticul - august 1972 lui Bacon. Cele două personaje picassoene masculine în chiloți albi cézannieni, pe fundalul unei mări albastre secționate de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
de doi pereți ocru-gălbui, cât și cele din Tripticul baconian respiră, după părerea Annei Baldassari, aceeași atmosferă elegiacă față de masculin. Elemente concrete comune ambelor tablouri susțin această opinie: compozitia tripartită, gestica personajelor, cromatica dominată de ocruri moarte. Majoritatea picturilor lui Bacon sunt serii de câte trei, reunite sub același titlu și denumite triptic. Deși formează o serie, panourile izolate ale tripticului întăresc incomunicabilitatea dintre personaje, anulează narațiunea. Aparent, cel din august 1972 neagă idea de triptic, căci cele două panouri laterale

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
triptic, căci cele două panouri laterale sunt aproape identice: George Dyer pe scaun, profilându-se pe hăul ordonat, dreptunghiular al ușii. Pare că nu și-a schimbat deloc poziția, picior peste picior pe un scaun cu spătar. Atunci, de ce pictează Bacon triptice? La o privire atentă, cele două personaje ale panourilor laterale sunt într-un remarcabil contrast de tipul degradare/regenerare, descompunere/recompunere. Acolo unde corpul din stânga apare degradat, mâncat de negrul pe care se profilează, cel din dreapta e regenerat, iar

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]
subtil contrast, încadrând panoul central cu figuri înlănțuite - apare în multe triptice baconiene. După Deleuze, tripticul baconian introduce în pictură ritmul, ca esență a picturii. Iar tripticul din august 1972 este una din cele mai profund muzicale picturi ale lui Bacon. Ca și Picasso, Bacon este un burete - absoarbe imaginile care-i cad sub ochi, orice imagini, toate imaginile. Atelierul lui este o mină, o bancă de imagini: fotografii ale prietenilor, majoritatea morți, de animale, imagini din Crucișătorul Potemkin, reproduceri (multe

Viața imaginilor, dialogul imaginilor (pe marginea unei expoziții Bacon - Picasso) by Marina Debattista (2007) [Corola-journal/Journalistic/9712_a_11037]