3,615 matches
-
destul ierarhia de valori a timpului. Istoricul literar preocupat de reevaluarea cîmpului cultural românesc din ultima jumătate a veacului trecut va trebui să reconsidere și acest segment atît de confuz încă; treabă plicticoasă, migăloasă, greu de făcut mai ales din cauza balastului care trebuie aruncat peste bord. Literatura pentru cei mici e un gen dificil; contează enorm subiectul, "mesajul", transparența lui, meșteșugul și, nu în ultimul rînd, comunicarea afectivă cu destinatarul unui text ce se cere "descifrat" și apoi, eventual, asumat; orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mult sau mai puțin inovator al sistemelor istorice, ci să gândești prin tine însuți, să ai propriile intuiții metafizice. Iar pentru a depăși "tot ce a mai fost, tot ce este la fel", și care devine la un moment dat balast de prisos, trebuie să ai aripi. Iar aripile nu ni le poate da decât elanul poetic dus până la o tensiune anagogică părând a fi "nebunie" în raport cu modul comun sau sistemic de a gândi, dar care însemnează o schimbare radicală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Superior. Resursele subsolice sunt mai puțin variate și cuprind roci utile, materiale de construcții și ape minerale. Se găsesc calcare oolitice și gresii calcaroase în dealurile din sud și vest (Deleni, Strunga etc.), argile (Ciurea, Podu Iloaiei), nisip cuarțos (Lespezi), balast în luncile și terasele unor râuri (Lespezi, Mircești). Apele minerale sunt în cea mai mare parte sulfuroase și au caracter ascensional (Strunga, NicolinaIași, Breazu). 12 3. Relieful Relieful județului Iași este alcătuit din dealuri prelungi și văi largi, cu șesuri
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
erau cu siguranță mult mai puține, de preferat de dimensiuni mici, cât să încapă în buzunare. Dacă, de exemplu, pentru oricine altcineva a avea o masă era un lucru de la sine înțeles, pentru Plescăială nu ar fi fost decât un balast, un obiect sinistru, greu de cărat și inutil. Acum, esențiale rămăseseră numai hainele de pe el și ziarele. Nu că ar fi fost vreun cititor înverșunat de presă, dar podeaua era rece chiar și în miezul verii și, în plus, îi
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sugeau, ca astea erau satule, altele l-ar fi supt mai rau. Așa și în cei 23 de ani de democrație originală, muscoii, hoții, gunoaiele au devalizat, privatizat, furat, sigur în numele democrației drepturilor omului, libertate etc., si au scăpat de balast, clasa muncitoare, pe care au făcut-o șomera și au trimiso la origine, la glodul de unde venise. Din 8 milioane de salariați în 1990 acum mai sunt 4, din care jumătate bugetari. Și așa o ducem din furt în furt
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
De unde rezultă că autorii care au refuzat colaboraționismul, prin forța lucrurilor, n-ar fi... talentați. Și încă: prin combaterea de către partid a "teoriei antipopulare" a "artei pentru artă", "scriitorii valoroși (numai ei! - n.n.) au fost ajutați a se elibera de balastul decadentismului". Cum am putea uita realitatea din spatele acestor stîngace sofisme? în vreme ce majoritatea scriitorilor interbelici, erau marginalizați, interziși, dacă nu chiar întemnițați, Uniunea Scriitorilor își deschidea larg porțile unor "cadre noi", cu "origine sănătoasă", nu o dată doar în temeiul unor texte
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
Sullivan? Corectarea erorii de sistem, în--carnată de Colin Sullivan, se face nu după litera legii, ci după vechea lege a ta---lionului, ochi pentru ochi și dinte pentru dinte. Finalul poate ridica această problemă, în cazul în care ne debarasăm de balastul psihologizant construit oarecum previzibil în jurul dilemelor celor două "cîrtițe". Unul dintre punctele forte ale filmului stă în acest indecidabil, care exclude opțiunile dogmatice.
Băieţi buni, băieţi răi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9904_a_11229]
-
în vârful ierarhiei pesediste dacă moștenirea iliescianismului n-ar fi fost atât de dezastruoasă. Într-un anumit sens, Iliescu a lăsat PSD-ul în starea în care a lăsat Ceaușescu România: imposibil de reformat fără a arunca peste bord întregul balast adunat în zeci de ani de domnie a tâmpeniei. Or, Geoană e departe de-a avea forța necesară unei curățiri masive. El se mulțumește să balanseze barca plină cu găuri a partidului astfel încât să devină artizanul unei scufundări lente, evitând
Iliescu, mereu printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9417_a_10742]
-
etimologice într-un dicționar specializat). E evident că trebuie păstrată unitatea, dar rămîne regretul că la conceperea noii serii a dominat un principiu al austerității maxime, pentru care informațiile de tip enciclopedic și comentariile semantico-pragmatice constituiau abateri de la rigoarea lingvistică, balast neștiințific. În definitivarea literei D din DLR s-a folosit prima oară - se arată în prefață - o bază electronică de texte, care a permis descoperirea unor atestări mai vechi, a unor sensuri neînregistrate pînă acum. Pe de altă parte, se
Litera D by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9588_a_10913]
-
detașat, nu parte a dramei. Cruzimea observației nu e atenuată nici la sfârșitul cărții, când autorul își descrie - cu aceeași neutralitate - depresiile majore, internarea într-un spital german, stările încercate acolo. Dacă se va ruina fizic și va deveni un "balast" pentru prieteni și fiică, ar vrea să fie eutanasiat. Fără prea multele complicații etice, inutile, ale actului medical... Ca să nu închei pe această notă neagră cronica la o carte "cu de toate", imprevizibilă de la prima la ultima filă, să citez
Sfârșit de partidă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8029_a_9354]
-
tîrziu, în Au mai pățit-o și alții, ne întîmpină Byron, Fielding, George Sand, La Fontaine, Fénelon, Moliere, Dna. de Staël, totul sub patronajul lui Victor Hugo. Cantitatea considerabilă de cultură îngrămădită pe doar cîteva pagini formează de obicei un balast greu de suportat, dar la Negruzzi lucrurile merg ceva mai ușor: referirile culturale îi servesc direct autorului pentru descrierea caracterelor și a întîmplărilor; în absența unor resurse proprii suficient de bogate, prozatorul apelează la nume ilustre pentru ca acestea să spună
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
Porților de Fier: fază "închiderii Dunării" în 12 august 1969,278 pentru că la barajul deversor să se lucreze începând din decembrie 1969, până în februarie 1971. Construcția pentru închiderea Dunării necesită amplasarea dinspre malul românesc a unui dig din piatră și balast, lung de 128,5 metri (ultimii 46, fiind socotiți de la punctul zero al frontierei au fost construiți tot de români); urma apoi construcția unui pod, de la malul românesc până la joncțiunea cu digul, în lungime de 102 metri.279 Barajul deversor
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Amazonul își schimbă direcția, se întoarce către izvor“. Și o alta care adâncește aroma de mister referitoare la monstrul din Loch Ness. Totuși, nu putem să nu observăm că autoarea nu prea are criterii în decupajul notelor de jurnal. Introduce balast lângă o informație epocală. „Nessie, monstrul marin, e «văzut» în lacul Loch Ness. S-ar părea că povestea lui începe în acet mijloc de mai 1934.“ Ne putem întreba dacă merită să avem încredere în veridicitatea celor scrise. Pentru că totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
parte de așa ceva. Pe vremea cowboy-lor nu existau ciulini călători, zice. Semințele de ciulini au ajuns aici abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, aduse din Eurasia în lâna oilor - scaieți rusești. Muștarul marocan a venit odată cu nisipul folosit drept balast pe nave. Copacii argintii care se văd acolo sunt măslini rusești, Elaeganus augustifolia. Sutele de urechi de iepure albe și pufoase care cresc de-a lungul acostamentului sunt Verbascum thapsus, lumânărica lânoasă. Copacii negri și noduroși pe lângă care am trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
final, cu buze calde, buze vii, buze umede. În definitiv, nu prea avea ce face, nu-i așa? Era suficient de matur și de căsătorit pentru a-și da seama că trupurile oamenilor se dilată și se contractă, că acumulează balast și că se descarcă de povara aceasta, că sunt ca navele scoase pe uscat pentru a li se curăța chila, că li se întâmplă uneori să fie infestate sau - mai ales după câte o iarnă arctică - prinse în copci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
holul dinspre dormitor, unde se prăvălise la pământ. Era prea obosit să se dezbrace. Aștepta să se cufunde în uitare. Numai că asta nu se întâmpla. Bull simțea berea în stomac. „Poate că trebuie să mă duc să arunc din balast înainte să mă culc“, se gândi, ridicându-se din pat. Odată ridicat, încordarea din stomac i se transformă în greață. Bull se repezi pe hol, dar voma îi năvălea deja afară din gură când ajunse la baie. Îngenuncheat și gemând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
șteargă caseta. Ar fi ca și cum ai sparge o oglindă fiindcă îți arată adevărul. Ca și cum ai ucide mesagerul care-ți aduce vești proaste. — Stând în pat zi după zi, spune doamna Clark, îți dai seamă că nu țărușii ucid vampirii. Ci balastul emoțional și dezamăgirile pe care le duc în cârcă secol după secol. Îți place să crezi că devii tot mai amuzant și mai deștept. Cât timp faci eforturi, te îndrepți înspre Marele Pot. Așa trebuie că te simți ca vampir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vid. Personajul prozei Doinei Popa este neadaptabilul, marioneta de pe o scenă pe care nu o înțelege și, uneori, în rare radicalizări, nu o admite: Carmina, Ovidiu, Sidonia Trofin se află, mereu, în zona în care persoana lor însăși devine propriul balast, victime ale umilinței duse pînă la capăt, cînd se așază pîcla: " Carmina se știu cu adevărat învinsă, băuse paharul umilinței pînă la capăt și se disprețui. Într-adevăr, o întrerupse profesorul și continuă sentențios: Orice explicație este de prisos. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cît de cît onestă, va pleca așa cum pleacă un cîine lovit de piciorul stăpînului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mama lui reușise să-l readucă în oraș, lângă dânsa, era văduvă de război, stătuse în lagăr, știa să plângă la comandă și să fie foarte convingătoare. El considerase că trebuia să se debaraseze de o idilă măruntă, de un balast, parcă o vedea împietrită pe marginea drumului, învăluită de praful ce se iscase în urma autobuzului, așa de dens că-i împiedica vederea, nici n-o mai putuse privi pentru ultima oară, în imaginația lui ea pierise luată de vârtejul pulberii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cum pendula din hol măsoară invariabil trecerea secundelor, știa că nu-și mai poate asigura o ieșire cât de cât onestă, va pleca așa cum pleacă un câine lovit de piciorul stăpânului, va purta cu ea în drum spre ușă întregul balast al persoanei sale. Și totuși nu se putea smulge din fotoliu, nu voia să-și accepte înfrângerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gânduri și doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu se află în zona demolabilă. Lucruri complexe devenite dintr-odată ușor de înțeles. Parcă se cufundase în apă mocirloasă și rătăcise printre unde până își consumase toate rezervele de aer și acum ieșea la suprafață după ce lăsase acolo tot balastul ce-i umplea spațiile celulare și acum percepea totul ca la început, normal și fără eforturi. Se întâmpla așa pentru că era normal să se întâmple așa și nu altfel. Principalul e să ai suficiente resurse de adaptare, să te obișnuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un glas uman, se pierde în noapte. Adoarme cu un sentiment nespus de ușurare. Se simte bine așa, iubită, îmbăiată, cu mintea golită de toate faptele îndoielnice ce-i apăsau cugetul, știe că interogatoriul lui a șters totul, a urnit balastul, a curățat creierul, e ca și cum ar fi gata, odată cu apariția zorilor, s-o pornească de la capăt și sentimentul de izbăvire ce-o copleșește pare să aibă în el ceva religios, în tot cazul îi amintește de postul Paștilor, când mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e dureros doar că el există, că el exprimă o stare de spirit bine ținută în frâu. Doamne, ce bine mă simt acum după ce ți-am mărturisit toate astea, mă crezi, parcă sunt mai ușoară cu câteva kilograme, am lepădat balastul. Lăsă pleoapele în jos... Cred că e timpul să mă pregătesc de plecare, acum, acum vine trenul. Se despărțiră în hol fără prea multe cuvinte. Fana îi ocolea privirea de parcă ar fi fost cu ceva vinovată. Își trase pe deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
masculin va întâlni ovulul, la marea clipă de coeziune dintre cei doi parteneri, moment pe care ea și Ovidiu îl ocoliseră ani la rândul și se crezuseră superiori pentru că reușiseră să înșele natura. Fana plecase și lăsase într-adevăr acolo balastul. Până târziu în noapte Carmina medită la lăcusta care se ascundea sub două fire de iarbă, la fluturii orbi, la femeia suferindă, căreia i se ridicase rochia lăsând să se vadă dantela furoului nou, se gândi la înstrăinarea Fanei, resimțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]