274 matches
-
titanic de cunoaștere. Și nu este vorba, nici pe departe, de repetarea unui destin. Spre deosebire de Mircea Eliade, la care predomina spiritul științific în tot ce întreprindea, inclusiv în modul riguros și eficient de a se construi pe șine, la Nicolae Balotă conta mai mult decât orice, în anii adolescenței și tinereții sale, o beatitudine a lecturii, cu atat mai greu de înțeles cu cât era practicată (trăită) într-un climat de grotesca austeritate proletara. La treizeci de ani, Nicolae Balotă este
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
discernământ politic. Înclinam să credem că, mai curând, însuși cultul sau pentru lectură - care presupune liniște, diversitate a opiniilor, comunicare afabila cu semenii - a dus la o repudiere a extremismelor, însoțite întotdeauna de acte de vandalism și de urlete. Nicolae Balotă detesta tot ceea ce perturbă actul lecturii. Tânărul savant nu numai că nu rămâne indiferent la dezastrul civilizației românești, dar înregistrează chiar, cu un fel de panică, semnele obișnuirii cu râul: "Amenințarea continuă și anxietatea permanentă se tocesc. Nu mai suntem
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
ai unei doamne, vocea "de gen incert, între bărbat și femeie" a maestrului, clamând interogativ: "Cine-i?". Dintr-o antologie, oricât de severă, a portretului literar românesc, n-ar putea să lipsească portretele de o ironie fastuoasa făcute de Nicolae Balotă unor scriitori români. Nicolae Balotă, Caietul albastru, Timp mort, 1954-1955, Remember, 1991-1998. Redactor: Valeriu Cristea, coperta: Tudor Jebeleanu. București, Ed. Fundației Culturale Române, 1998. Vol. I,376 pag., vol. ÎI, 404 pag.
Un umanist îsi contemplă viata by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18150_a_19475]
-
Creangă, Rebreanu, Agîrbiceanu ș.a.), dar pasiunea lui statornica a rămas cronică literară. A practicat-o, cu intermitențe imputabile gazetelor la care a colaborat, decenii la rînd. Aproape octogenar, a ținut cronică Jurnalului literar pînă în pragul sfîrșitului. Mai savantul N. Balotă ori mai artistul I. Negoitescu sînt, poate, personalități mai spectaculoase decît el. Dar singurul dintre ei care a urmărit îndeaproape, cu ardeleneasca acribie, noua literatura românească, trezita din somnul dogmatic, a fost Cornel Regman. De altfel, cele mai multe dintre cărțile pe
Luciditatea cronicarului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17739_a_19064]
-
bon, consistant, spécialement quand les gamelles étaient remplies avec ce qui était resté au fond des tonneaux, la louche tournait invariablement le même bouillon de chou ou d’épluchures et trognons. La faim, endémique en prison, s’aggravait terriblement. Nicolae Balotă aussi raconte comment la majorité des détenus contractaient des maladies de sous-alimentation qui changeaient leur aspect physique et réduisaient leur résistance psychique. L’histoire de Mărgineanu continue avec la deuxieme méthode pour obtenir la soumission: Plus terrible que la faim
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Refuzul și acceptarea istoriei la Lupasco și Cioran, APF, 1995, 3-4; Moma Dimic, Deținutul care zâmbește - Emil M. Cioran, CC, 1995, 3-4; Vasile Fanache, Emil Cioran, filosoful lucidității, ST, 1995, 4-5; Ioana Pârvulescu, Lecțiile lui Cioran, RL, 1995, 26; Nicolae Balotă, În moarte și după moarte, RL, 1995, 26; Pericle Martinescu, Sfârșitul amăgirilor, RL, 1995, 26; Irina Mavrodin, Un alt Cioran, RL, 1995, 26; Aurel Rău, Avatar de scriitor, ST, 1995, 7-8; Adrian Popescu, Între apostazie și căutare, ST, 1995, 7-8
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
În jurul romanului, București, 1961, 218-235; Ivașcu, Confruntări, III, 115-123, 195-217; Damian, Direcții, 223-298; Georgescu, Păreri, 251-255; Micu-Manolescu, Literatura, 171-181; Simion, Orientări, 238-249; Dimisianu, Schițe, 14-20; Ardeleanu, Însemnări, 43-53; Râpeanu, Noi, 204-208; Oprea, Mișcarea, 51-68; Manolescu, Metamorfozele, 35-36; Piru, Panorama, 288-299; Balotă, Labirint, 388-396; Cristea, Interpretări, 32-40; Damian, Intrarea, 67-70; Dimisianu, Prozatori, 47-59; Râpeanu, Interferențe, 176-181; Zaciu, Glose, 192-198; Ardeleanu, „A urî”, 11-14; Bugariu, Incursiuni, 94-98, 193-204; Felea, Poezie, 126-132; Martin, Poeți, 46-57; Adrian Păunescu, Sub semnul întrebării, București, 1971, 447-456; Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
prin coordonata unei lucidități dilatate de exces de o adevărată febră existențialistă, M. Blecher exemplifică la noi, cu o intensitate fără precedent, literatura autenticității subiective, în înțelesul cel mai evoluat modern 53. Mai târziu, I. Negoițescu, Al. Protopopescu și Nicolae Balotă încadrează scrierile autorului român în proza de tip existețialist. Dintre criticii literari amintiți, Negoițescu interpretează opera lui Blecher pornind de la teoriile lui Karl Jaspers și Kierkegaard despre suferință. Cele trei romane ale lui Blecher probează în mod exemplar literatura suferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
forme ale suferinței pe care le va numi în cartea sa ,,constante formale". În Volumul și esența, Al. Protopopescu apropia existențialismul lui Blecher de cel al lui Kierkegaard, insistând asupra crizei eului naratorial care ,,dirijează întrega viziune romanescă"55. Nicolae Balotă, continuă teoria începută de Negoițescu, până la un moment dat, deoarece criticul se desprinde de teoria suferinței lui Jaspers afirmând că: ,,Blecher s-a născut în pofida suferinței nu sub imperiul ei"56. De altfel, Nicolae Balotă îl apropie foarte mult pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Secțiuni, 24-29; Nițescu, Repere, 16-20; Piru, Reflexe, 251-255; Barbu, O ist., 209-211; Șerban Cioculescu, Amintiri, București, 1975, 145-148, 192-201; Crohmălniceanu, Literatura, III, 203-216; Negoițescu, Engrame, 14-17; Oprea, Incidențe, 34-40; Ungheanu, Arhipelag, 321-331; Cioculescu, Itinerar, II, 382-388, III, 249-253, IV, 391-402; Balotă, Arte, 291-295; Mihăilescu, Conceptul, I, 404-411; Regman, Colocvial, 42-50; Serafim Duicu, Vladimir Streinu, Craiova, 1977; Martin, Identificări, 189-191; Valea, Oameni, 137-145; Dimisianu, Opinii, 184-188; Raicu, Practica scrisului, 208-212; Grigurcu, Poeți, 251-256; Dimitriu, Singurătatea, 98-102; Lit. rom. cont., I, 102-107; Piru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
Moriglioni Drăgan, Poeme, București, 1989; Dan Petrașincu, Gândirea vedanta, București, 1996 (în colaborare cu Mara Chirițescu), Mituri indiene, București, 1998 (în colaborare cu Mara Chirițescu). Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, Florin Chirițescu, „Seara, când se-nchide poșta...”, LCF, 1971, 26; Nicolae Balotă, „Seara, când se-nchide poșta...”, RL, 1971, 32; Voicu Bugariu, Florin Chirițescu, „De taină”, CNT, 1977, 32; Sorin Titel, Tonul povestirii, RL, 1977, 40; Popa, Ist. lit., II, 183. L.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286211_a_287540]
-
în cazul apelor mici, situații de transfer invers de nume, de la sate la ape - în primul rînd cele cu bază antroponimică (terminate în -ești, -easca, easa, -eni, -eanca, -oaia, -oanea sau în formă absolută, fără sufix, ca Basaraba, Ciurila, Dragota, Balota etc.). Ca regulă generală, toponimele derivate și compuse sunt mai noi decît bazele de la care s au format (de exemplu, Crișan, Crișana, Crișeni, Crișul Alb, Crișul Mic, Crișul Negru, Crișul Nou, Crișul Pietros, Crișul Repede, Crișul Văratecului, Dealul Crișului, Vîrful
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
-se de obicei în cîmpie, iar reflexul v. sl. g > h este specific graiurilor slave din nord. El propune ca etimon un nume de persoană, avînd în vedere că munții au la bază frecvent antroponime, unele cu sufixul -ota (Arnota, Balota, Breota, Șerbota, Scorota, Mișcota, Dragota etc.) și, mai rar, chiar apele pot purta astfel de nume (Bîrzota, Probota). Numele de persoană terminate în -otă sunt numeroase la romîni, în prezent ca nume de familie, în trecut ca prenume (Calotă, Dragotă
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
de nume (Bîrzota, Probota). Numele de persoană terminate în -otă sunt numeroase la romîni, în prezent ca nume de familie, în trecut ca prenume (Calotă, Dragotă, Capotă, Neagotă etc.), și se regăsesc în nu me roase nume de sate (Albota, Balota, Dobrota, Probota, Bîrzotești, Căpotești, Negotești etc.). Secvența finală a (< ă) este specifică toponimelor. Sufixul -otă este de origine slavă, trecînd de la adjective calificative la hipocoristice, extrase din antroponime compuse, cărora le conferă o nuanță de alint (Dragotă < Drago, extras din
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
întâmplare din San Francisco, București, 1973. Repere bibliografice: Mircea Vaida, „Cerul de dincolo”, TR, 1970, 12; Anița B. Jucan, „Cerul de dincolo”, ST, 1970, 6; Aurel Sava, „Cerul de dincolo”, VR, 1970, 8; Alex. Ștefănescu, „Mlaștina”, LCF, 1971, 18; Nicolae Balotă, „Mlaștina”, RL, 1971, 20; Liviu Petrescu, Un romancier: Eugen Zehan, TR, 1974, 19; Val Condurache, „O partidă de remi”, CL, 1974, 6; Ion Oltean, „O partidă de remi”, ST, 1974, 8; Traian Vedinaș, De la inerție la acțiune, TR, 1974, 41
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290731_a_292060]
-
în știința literară, tr. Rodica Tiniș, București, 1970; Matei Călinescu, Eseuri, București, 1970, 115-144; Clasicism, baroc, romantism, Cluj, 1971, 56-95; Eugenio d’Ors, Trei ore în muzeul Prado. Barocul, tr. și pref. Irina Runcan, București, 1971; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Umanități, 58-85; Curticăpeanu, Orizonturile, passim; Andrei Pippidi, O teorie eclectică a barocului românesc, RITL, 1976, 4; Jean Rousset, Literatura barocului în Franța. Circe și păunul, tr. Constantin Teacă, pref. Adrian Marino, București, 1976; Dan Horia Mazilu, Barocul în literatura română
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Marcel, Secretul Fortului 13. Reeducări și execuții. Memorii II, Timpul, Iași, 1994. Rădulescu, Mihai, Casa lacrimilor neplînse. Martor al acuzării În procesul „reeducatorilor”, Ramida, București, 1993. Rădulescu, Mihai, Istoria literaturii române de detenție. Memorialistica reeducărilor (vol. I), prefață de Nicolae Balotă; Mărturisirea colaborării (vol. II), Ramida, București, 1998. Timaru, Mihai, Amintiri de la Gherla, Editura de Vest, Timișoara, 1993. Vișovan, Aurel (cu concursul lui Gheorghe Andreica), Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M’ai părăsit? (Reeducarea de la Închisoarea Pitești), 2 vol., Napoca
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
Dumas, Cei patruzeci și cinci, I-II, București, 1968, Ascanio, București, 1973; Colette, Hoinara. Duo, București, 1969; Jules Verne, Robur cuceritorul. Stăpânul lumii, București, 1970; Victor Hugo, Anul 93, București, 1972. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XI, 298-303; Piru, Panorama, 378-383; Balotă, Labirint, 378-387; Damian, Intrarea, 87-91; Cioculescu, Aspecte, 472-475; Balotă, Universul, 115-124; Cosma, Romanul, I, 239; Liviu Călin, Ovidiu Constantinescu, Toamna când se scutură castanii”, JL, 1991, 1-4; Negoițescu, Scriitori contemporani, 118-122; Dicț. scriit. rom., I, 650-652; Ferestre întredeschise. Alexandru Vona
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
Brădescu, Le Monde étrange de Ionesco, Paris, 1967; Gian Luigi Falabrino, Ionesco, Florența, 1967; Rosette Lamont, Melvin Friedman, Ionesco, New Jersey, 1967; Josephine Jacobsen, William Mueller, Ionesco and Genet. Playwrights of Silence, New York, 1968; Streinu, Pagini, I, 260-262, IV, 318-324; Balotă, Labirint, 229-246; Paleologu, Spiritul, 46-64; Manolescu, Teme, I, 52-57, 109-111; Negoițescu, Lampa, 35-39; Claude Abastado, Eugène Ionesco, Paris, 1971; Allan Lewis, Ionesco, Londra, 1972; Paul Vernois, La Dynamique théâtrale d’Eugène Ionesco, Paris, 1972; Les Critiques de notre temps et
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
1998; Literatura europeană modernă, Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Edgar Papu, „Bertolt Brecht”, GL, 1966, 37; Adrian Marino, Noul Roman sub acuzație, CRC, 1968, 32; Marcel Duță, Farsa tragică, RITL, 1971, 4; Marian Papahagi, „Noul Roman francez”, TR, 1974, 12; Nicolae Balotă, „Metamorfozele criticii europene moderne”, RL, 1976, 12; Darie Novăceanu, Barochus maniera, RL, 1981, 35; Irina Mavrodin, Portret la o aniversare, RL, 1986, 12; Stan Velea, O sinteză românească despre clasicism și baroc, T, 1986, 12; Răzvan Voncu, Noi, românii, suntem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
comparată”, GL, 1967, 36; Liviu Rusu, „Conceptul de literatură universală și comparată”, VR, 1967, 12; Baconsky, Marginalii, 199-203; Vrabie, Folcloristica, 389-390; Dan Grigorescu, „Principii de literatură comparată”, RITL, 1969, 4; Constantin Ciopraga, „Principii de literatură comparată”, CRC, 1969, 22; Nicolae Balotă, „Principii de literatură comparată”, F, 1969, 6; George Munteanu, „Principii de literatură comparată”, CNT, 1969, 28; Balotă, Labirint, 412-416; Nicolae Manolescu, „Arta populară și relațiile ei”, CNT, 1971, 28; Adrian Fochi, „Arta populară și relațiile ei”, RITL, 1971, 3; Romul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286767_a_288096]
-
TR, 1968, 13; Nicolae Bot, „Literatura populară română”, „Jahrbuch für Volksliedforschung” (Berlin), 1968, 15; I. Taloș, „Literatura populară română”, TR, 1968, 42; Piru, Panorama, 525-527; I. Oprișan, „Literatura populară română”, RITL, 1969, 2; Beberi, Lumea, 146-153; Perpessicius, Lecturi, 75-82; Nicolae Balotă, „Scriitorii și înțelesurile vieții”, RL, 1971, 39; Mircea Popa, „Scriitorii și înțelesurile vieții”, TR, 1971, 43; Mircea Iorgulescu, „Scriitorii și înțelesurile vieții”, RL, 1971, 51; Bucur, Istoriografia, 485-488; Corbea- Florescu, Biografii, I, 158-167; Piru, Varia, II, 80-82; Laurențiu Ulici, Sensul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
R, 1984, 5; Marian Popescu, Dramaturgia începutului de secol, RL, 1984, 24; Corina Șuteu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TTR, 1985, 1; Mircea Morariu, Artiști pe scena lumii, RL, 1990, 37; Ion Cocora, „Actori pe scena lumii”, TR, 1991, 16; Nicolae Balotă, „Lucian Blaga și teatrul”, TTR, 2001, 3-4; Dicț. scriit. rom., III, 265-266; Adrian Țion, Lucian Blaga într-o nouă exegeză critică, ST, 2002, 2-3. M.Pp.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
aici la CRR, magazioner. După aceea am plecat la I.C.S. "Recolta", se înființase o societate de asta nouă care cumpăra cereale, făcută numai de evrei. Și m-am dus acolo tot printr-un evreu. M-am dus șef stație balotări - balotam paie pentru Dresda, pentru Germania. Aveam reședința la Iași, dar la Iași s-a desființat la un moment dat I.C.S. "Recolta" și am trecut la Cooperație. Dar eu voiam să mă retrag spre casă, că mă însurasem, chestii, socoteli. Și
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
cu trimiteri la universul copilăriei) este considerată de el tot din unghiul absenței unui „sens util”, ca ieșire, deci, din sfera pragmaticului Într-un spațiu de pură incantație, straniu-soteriologică. „Întreaga suspiciune avangardistă la adresa verbului pare să fi dispărut” - sesizează Nicolae Balotă; dar numita „magie” nici nu era În opoziție cu spiritul avangardist, de vreme ce indica un mod cvasi-gratuit de eliberare din convențiile „logicii” și „gramaticii”, al spiritului pozitivist. Adevărat este Însă faptul că Ilarie Voronca e, ca să zicem așa, mai „artist” decît
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]