1,700 matches
-
în partea de jos a ecranului (numite, se pare, în jargonul tehnic, scroll-uri - scrolling text) - și de umplere a golurilor de emisie - prin expunerea unor pagini de chat, transmise prin SMS. Primele sînt mai ales „dedicații”, adesea de o izbitoare banalitate dulceaga, și apar toată ziua, mai ales pe posturile muzicale; celelalte - intervenții insomniace pe diverse teme - apar noaptea, în pauzele dintre programe. Posturile de televiziune impun unele reguli de continut și de forma (omiterea numerelor de telefon și a indicațiilor
Scroll-uri și chat-uri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13024_a_14349]
-
de dispariție, apare dătător de speranțe, rinocerizarea elitei intelectuale (firește, cu excepții, „focuri ce ard pe culmile disperării“) reprezintă în vederile scriitorului un simptom dramatic la maximum. | remarc|m că, dincolo de asemenea observații generale, cărora unii le-ar putea reproșa „banalitatea“ (cu toate că unui real repetitiv nu i se poate opune decît repetarea criticii!), Bujor Nedelcovici descinde și la cazuri particulare, consemnînd dezamăgiri în legătură cu diverse personalități. Nu o dată raportîndu-se la cele de foarte bună reputație, ca o probă a unei mentalități dezinhibate
O privire ageră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13040_a_14365]
-
clasa a II-a Abur Arcă. Bucătăreasă cu har ax Coasă cosiță costișă Post nas al uliu nul Nul de două ori ori gresie Oerloani abil frumușel orășelul” Nu se poate publica așa ceva, o așa inepție și multe, multe alte banalități, dacă te consideri scriitor, ai o minimă decență intelectuală și dorești propășirea intelectuală a neamului tău. Deci, se impune imperios stoparea publicării unor asemenea dereglări de limbaj, trierea cu seriozitate a textelor literare, pentru că editarea unei reviste costă bani (și
PRIMĂVARA SCRIITORILOR DIN DOMNEȘTI LA BIBLIOTECA JUDEŢEANă ARGEŞ. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Catrinel Popescu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1551]
-
sau simpla trecere a oamenilor din jur. Caracterul analitic al vocii narative este explicit: „mă plimb [...] mă uit cu atenție [...] nu dau importanță [...] doar privesc”. Atenția cade asupra unor aspecte banale, dar care ies În evidență În roman tocmai prin banalitatea lor: „numai banalul mă interesează. Nimic altceva nu mă amuză atât de mult.” Romanul continuă să surprindă cititorii cu subiecte ce probabil vor stârni, cum mi s-a Întâmplat și mie, scepticism, dar și curiozitate; veți descoperi „o istorie naturală
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92888]
-
fără chef, niște creiere vor mai fi adunat praf, niște literatură va fi fost irosită, și niște copaci vor fi murit degeaba. Nutrețul, odată Îngurgitat fără chef și regurgitat la nevoie (teză / BAC), se revarsă, fără chef, În râuri de banalități trișoare care Îneacă tot ce a avut vreodată de transmis literatura. Cuvinte goale, Înșiruire, pauză. Intrând printr-o ureche și ieșind pe alta. De la capăt. Locul unde cuvintele vin să moară. Faptul că asemenea scenarii fără chef se repetă, an
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
De aceea, deschide o poartă ușor accesibilă înspre înțelegere. Compromis: Citiți ce este scris cu albastru și lăsați ceea ce este scris cu negru la oparte - pentru medici... Nu vreau să suprasolicit pe nimeni, dar nici nu vreau să plictisec cu banalități! Sau citiți direct capitolul de mai jos: Boli cauzate de stressul nitrosativ (RNS) și oxidativ (ROS). Totul pleacă de la normalitate Toate țesuturile produc în mod fiziologic NO (oxid de azot) prin reacția NO-Sintazei: Arginin + O 2 → Citruli + NO (patru izoforme
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93890_a_95182]
-
în drepturile sale depline, după cum mărturisește în volumul II din Memorii, capitolul III, recunoscându-și numai parțial greșeala: "Iluziunii puriste i se datoresc, în parte, și atacurile aduse limbii lui Galaction, deși, în cazul său, prezența neologismului era agravată prin banalitatea ziaristică și prin asocierea lui cu alte cuvinte arhaice, dăunătoare unității stilistice". E o parțială recunoaștere a vinei în receptarea prozei lui Galaction, chiar un început de disculpare, dar urmată de o persistență în păcatul acelei disproporționate acuze. Adevărul este
Istoria unei antipatii – E. Lovinescu și Gala Galaction by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/12260_a_13585]
-
zilei, îmi car Inima, ficatul, rinichii, sexul, ochii, Numai spiritul nu vrea să mă urmeze, Se zbate în carcasa părăsită. Am stat cu mâna pe sfârșitul meu, El respira, iar eu tăcusem. Tot ceea ce era vânt și frunză Părea o banalitate în plus. Nu mai avea nici o importanță Să stai de vorbă cu fantezia, Nici cu rudele ei, transparențele De nimeni încă știute. Sperasem în ele mai mult decât în viață, Și deodată m-au părăsit începând treptat să se întunece
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
lui Emil Brumaru este aceea a artificiului și convenționalismului rococo, a galanteriei ce traduce voința de a transcende precaritățile realului, de a reda un contur idilizant și idealizant al lucrurilor din jur, chiar a celor de dimensiuni umile, de o banalitate covârșitoare. Fascinația imaginii obiectelor de relief minor se conjugă, așadar, cu tentația erotizării existenței, impunându-se, totodată, o poză, mai curând supradimensionată, a unui poet ce caligrafiază cu fervoare latura estetizantă a universului, fapt remarcat și de Gheorghe Grigurcu: "Poetul
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
adănc, mai tulburător. Dar poate mă înșel. * Desideriu, mi se pare că diabetic, citind pe Emil Gărleanu! E ceva profund cehovian ăn acest ultim roman al lui Sorin Titel. O acceptare luminoasă a tristeții? Nu, asta-i altceva! Atunci ce? Banalitatea fermecătoare a vieții? Poate, mai exact, cred că ar fi de spus că Titel scrie vis-ŕ-vis de Cehov, opunănd plictisului o veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe. Ce mă face, totuși, să mă găndesc la Cehov? Sufletul
O veșnică uimire proaspătă-n fața clipei splendide, dar ucigașe by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12872_a_14197]
-
Emil Brumaru Stimate domnule Lucian Raicu, Deschid Reasece-ul și citesc: “Criza cuvintelor nu trebuie în nici un caz să legitimeze inerția spiritului nostru în raport cu ele, incapacitatea au lenea de-a le trezi din somnul banalității s.n.). Și mai departe: ...tensiunea zmulgerii cuvintelor din anonimatul conversației diurne... (s.n.)” Și încă: “vorbim și scriem prea mult...” Și iar, fericit, fericit de exactitatea flăcării subțiri ce dansează ca deasupra comorilor: “Poezia, oricum, ar trebui să exprime starea de
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
mă pocnește pe neașteptate! Dar, lucid, îmi dau seama că, întotdeauna, harul nu te pocnește pe neașteptate, ci pe așteptate. Pe așteptate. Aici e aici! * Nimic nu se face fără inimă. Totul trebuie trecut prin dragostea sau ura mea. Spun banalități, dar banală e și o sârmă întinsă, într-o după-amiază de toamnă, pe care fîlfîie rufe și, sînt sigur, puțini o pricep. Cu inima! Orice sîrmă întinsă, aș postula, trebuie să treacă prin cel ce-o privește, ca să poată susține
A-ți juca viața nu pe o singură carte, ci pe o singură scrisoare! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13382_a_14707]
-
cursă lungă, care-și recitesc și adnotează jurnalele după un număr oarecare de ani, apoi își recitesc și adnotează adnotările după alt număr de ani, apoi... tot așa, ca dervișii învîrtitori, pînă la istovirea mosorului, ar fi putut îmbrăca în banalități concentrice și nuditatea însemnărilor de mai sus: „într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureștilor, trecătorii puteau vedea...”. Dar, nefiind dintre acei autori care se respectă și sînt foarte respectați, prefer să vă spun drept: după încheierea anilor
Din roase plicuri by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/13166_a_14491]
-
vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică transmite totuși mesajul trist al banalităților fără scăpare, fără ieșire și fără chef. Alteori, absurdul e mesajul născut dintr-un simplu procedeu al incongruenței semantice, nu prea inedit nici el: “un curcubeu paranoic/iubește inutilitatea. (Lipsa de comunicare)”. Un singur poem miniatural mi-a plăcut, el
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
de compensație a vidului existențial descoperit adesea cu o luciditate amară - și atunci “lumea paralelă” a poeziei vine să umple golul (“abia mai târziu am aflat / că se poate minți din lipsă de întâmplări”), succedaneu ficțional al trăirii, ieșire din banalitate spre “deșteptăciunea” jucătorului liber să-și aleagă “culoarea pieselor cu care vrei să joci” și realizare a unei “posesii imediate a lumii prin cuvinte”. Nu abolire, așadar, ci substituire elegiacă a unei realități ce nu se lasă direct, autentic trăită
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
Ed. Dacia l Eugen Negrici, Literatura română sub comunism. Proza, București, Ed. Fundației Pro. Se va acorda un premiu. ESEU/ PUBLICISTICĂ. Ștefania Mincu, Miorița, Constanța, Ed. Pontica l Mircea Mihăieș, Atlanticul imaginar, Timișoara, Ed. Universității de Vest l Marius Oprea, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente, 1949-1989, Iași, Ed. Polirom. Se va acorda un premiu. TRADUCERI DIN LITERATURA UNIVERSALĂ. Ion Acsan - Flavius Josephus, Autobiografie. Contra lui Apion, București, Ed. Hasefer l Marius Dobrescu - Ismail Kadare, Generalul armatei moarte, Iași
Nominalizări pentru Premiile Uniunii Scriitorilor pe 2002 () [Corola-journal/Imaginative/13900_a_15225]
-
într-o căutare ce nu-și află istov. Nu există fidelitate decît în contul propriei mele plăceri. Iar pentru asta există ele, cărțle..., tîrfele astea cuminț care umblă din mînă în mînă și-ntre paginile cărora ne expediem sămînța de banalitate... Și cotoarele învelite-n piele tremurară hodorogind pe rafturi. (fragment de roman)
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
aceste probleme. Lirica tezistă, militantismul, atitudinea morală fac din autorul Libertății de a trage cu pușca un poet politic, spune criticul, un pătimaș sarcastic necruțător al actualității, contestatar și polemist, nu demistificator, un ironist detașat și gratuit care pledează pentru banalitatea cotidianului, un poet al cărui avangardism popular (expresia lui Gh. Grigurcu) e în linia unui Arghezi sau Bogza. Părere împărtășită și de Mircea Iorgulescu în cronica primei ediții a acestei antologii: "Mai curând contestatar decât nonconformist, e iconoclast din disperare
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
scrisă la persoana întâi, în care eroul se înstrăinează de semenii săi nemaiputând înțelege banalul înconjurător. În nuvela Fratele meu geamăn, prozatorul Cătălin Țîrlea se prezintă într-o lumină nouă. Stilul forumos, impregnat de lirism, salvează într-o oarecare măsură banalitatea meditațiilor. Totul este pus sub semnul predestinării, totul depinde în viață de noroc sau ghinion. Evident, o asemenea concepție a imposibilității omului de a-și determina oricât de puțin existența nu poate suporta decât "cenușiul". "Versiunea ultraconcentrată a unui roman
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/14304_a_15629]
-
să spunem că, gata, s-a dus ce era mai frișcă-n noi. La patruzeci urlăm de neputință, dar urlăm! Sînt sigur că la cincizeci vom smiorcăi puternic, iar pe la șaizeci vom șușoti, însă nu ne vom lăsa! E o banalitate ce-ți spun: fiecare vîrstă își are mosorelele ei, cu ață vernil, grena, gri, după anotimp. Că ața asta e din ce în ce mai slabă, se rupe și ne lasă cu coatele sufletului în văzul lumii, e altă chestie, mai delicată. Acum, mi
Vechi cotidian de gingășia (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14795_a_16120]
-
de România, am avut privilegiul să schimb câteva vorbe cu Majestatea Să. Îmi imaginasem de atâtea ori această mult dorită întâlnire, încât atunci când, în fine, s-a produs, m-am pierdut cu totul și am debitat, cel mai probabil, niște banalități. M-am întrebat adeseori ce m-a îndemnat să caut acest prilej și ce m-a făcut să-l păstrez între cele mai de preț amintiri despre țara mea. Am resimțit aceeași pierdere temporară a inteligenței atunci când am contemplat capodopere
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
al domniei sale. Reiau aici partea cea mai ațoasa: “(...) diferența o face aici felul în care obiectul acestor afecte e potentat, respectiv obnubilat de percepția, discursul și faptele admiratorului sau. Iubita, femeia e mântuita de accesoriu, de penumbre incomode, de tusele banalității sterile. Idolatrizata, ea devine stridenta, rebarbativ păstoasa, vampirica. Nu m-aș fi oprit asupra acestui pasaj dacă editorialistul, de altfel unul dintre cei mai puțin prețioși vorbitori și scriitori de limbă română, nu ar fi ținut să ne convingă că
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
that we are really saying precisely nothing and that this nothing will stând up aș conversation only if we say it elaborately? Concupiscenta neologismelor folosite de D-l Stânga îmi pricinuiește silențiozitatea. Adică neiubită o femeie este înecata de tusele banalității sterile ale unui biet accesoriu. Drăguț spus, dacă stai și te gandesti bine. cam ai dreptate. ce-o fi cu domnul Pleșu. “Pleșul” era să scriu, poate ca să-i arăt sincer că-l mântuiesc pre dânsul de accesoriu. Am citit
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
își obnubilează obiectul? Respectiv, care face ce? Și cum e obiectul - potentat sau obnubilat - de ajunge rebarbativ păstos? Că de fapt aici aș vrea să ajung. Sper că obiectul are și șansa unui ‘între’, că altfel, săracă... mântuita de tusele banalității sterile (NU FECUNDE!) sau urâtă și moale (nu frumoasă și tare că... spre exemplu... un falus roz?), nu văd cum i se mai poate fauri un destin, fie el și de obiect. Mie-mi place Pleșu, pe cuvânt... dar nu
Cum să scriem elaborat despre nimic by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82501_a_83826]
-
acum o învălmășeală de celule rele un conglomerat de cuvinte cleioase, banale, care-ți fac rău numai ție. Scuipate afară, nu spun nimic nimănui. " Toate trecem prin asta", fraza consolatore pe care o urăsc cel mai mult. Inserierea democratică a banalității, cuvintele astea scoase cu forcepsul, fără nici o șansă de supraviețuire. Ai dat afară răul, o să-ți fie bine. O să te coasă artistic, clemă, tampon, catgut, nu se va mai vedea nimic după un timp. Și din păcate vei mai avea
Euroscripta by Daniela Crăsnaru () [Corola-journal/Imaginative/11412_a_12737]