156 matches
-
s-au lipit de noi, prof. univ. Ion Dediu era mereu lângă mine și am comunicat perfect. Ca român însă îmi dau seama că avem de luptat nu glumă, să stăm la masă cu domnii. Dacă nu vrem să fim bananieri sau forță de muncă agricolă. Ei cam au de toate, noi sperăm să avem. La Budapesta am dobândit speranța că putem fi mai eficienți decât ei ! În nici un caz cerșind un blid de mâncare ci... prin muncă și minte ! Vizitată
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
în care am dus și noi, din România, câte ceva: pătrunjel, has- mațuchi, ceapă pentru stufat, ba chiar și câteva rădăcini de hrean și câteva gulii, intrate de câțiva ani pe... rod. Se mai află, printre florile reunioneze, și vreo trei bananieri, din care unul a și început să-și etaleze ro- dul, cum se poate vedea și în imaginea de față. Mai trebuie să fac o precizare: întreaga casă este decorată cu tot felul de flori și arbuști de interior. Pe
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
cvartal care trecuse în secolul douăzeci uitat, neglijat și cu fonduri foarte limitate. Clădirea pe care o căuta agentul Mancuso era, cu excepția garajelor improvizate, cea mai mică din tot cvartalul, un liliputan de prin anii ’80. În fața verandei agoniza un bananier înghețat, maroniu și amărât, gata să cadă și el la pământ, așa cum se întâmplase de mult timp și cu gardul de fier. Alături de copacul uscat era o moviliță de pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pământ peste care stătea aplecată o cruce celtică din placaj. Plymouth-ul tip 1946 era parcat în fața casei, cu bara de protecție atingând veranda și farurile din spate blocând trotuarul de cărămidă. Dar, cu excepția mașinii, a crucii dărăpănate și a bananierului mumificat, curtea era complet goală. Nu se vedea nici un arbust și nici o tufă. Nu creștea iarbă. Și nu cânta nici o pasăre. Agentul Mancuso privi automobilul și îi văzu plafonul înfundat și aripa plină de cercuri concave, separată de caroseria mașinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius mormăia: — O, Doamne, acum își plimbă probabil fiecare limba peste dinții îmbrăcați și stricați ai celuilalt. Trei Ignatius înaintă clătinându-se pe cărarea de cărămidă care ducea spre casă, urcă anevoie treptele și sună la ușă. O ramură a bananierului uscat se rupsese căzând țeapănă pe capota Plymouth-ului. — Ignatius, copile, strigă doamna Reilly când deschise ușa. Ce ți s-a întâmplat? Arăți de parc-ai dat de ceasu’ morții. — Mi s-a închis valva în tramvai. — Doamne, intră repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
arde. Tanaka știa ce spune: spre deosebire de samurai și de Nishi, el luase parte în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în tinerețe la războaiele Stăpânului. Intrară într-un ogor. Lanurile de porumb fuseseră strivite sub picioare fără milă, iar jumătate din colibele de paie din crângul de bananieri fuseseră arse. Un fum ca o ceață subțire veni din crângul de bananieri. Se simțea, de asemenea, miros de ars. Nu puteau să vadă prin fum dacă dincolo se ascundeau cumva indieni, așa că Tanaka descălecă, luă o pușcă de la unul dintre însoțitori și merse țanțoș de unul singur ca pentru a le arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ordine în locul lui Velasco: Atunci, hai să mergem! Curând o să apună soarele. Lăsând în urmă hambarul ce trosnea din toate încheieturile sub limbile mistuitoare ale flăcărilor, japonezii porniră di nou la drum, înaintând cu urechile ciulite prin crângul întunecat de bananieri. Printre trunchiurile albicioase, se zăreau petece de cer înăbușitor și dealuri de măslini ce păreau niște pisici încovrigate. După ce ieșiră din crâng, lumina soarelui îi lovi în moalele capului. Din umbra unui măslin zvâcniră câteva siluete zdrențuite. Era o indiancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nimic, solii începură și ei să-i urmeze. Vă rog să rămâneți pe loc! strigă Velasco de la jumătatea dealului. Mă duc să-mi îndeplinesc datoria de părinte creștin, nu de tălmaci. Velasco și femeia intrară din nou în păduricea de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de bananieri. Mirosul de frunze putrede umplea crângul. De undeva se auzi un glas de pasăre, dar lui Velasco i se păru că seamănă cu țipătul sinistru al unui vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vultur pleșuv mâncând din leșul vreunui animal. Femeia alerga sprintenă printre bananieri întorcându-se din când în când după misionarul care venea în urma ei. Ciudat, dar Velasco nu simțea în suflet nici frică și nici neliniște. La umbra desișului de bananieri, stătea un indian gol până la brâu, cu nas cârn și ochi întunecați. După ce femeia îi spuse ceva, acesta îl lăsă pe Velasco să străbată crângul. Într-o vizuină de pământ, stătea întins pe spate și horcăind un tânăr indian, gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se dăduse de partea celor din tribul Huaxteca și se ridicase la răzmeriță împreună cu ei. Tânărul indian avea o rană adâncă făcută de gloanțele trase de moșierii spanioli. Și-a dat ultima suflare într-o vizuină din crângul de bananieri, iar eu l-am ținut de mână. Fie ca Domnul să-i dea viață veșnică! Eu nu mi-am făcut decât datoria de preot. Doi dintre dijmașii indieni care au văzut ce făcusem pentru răposat, ne-au însoțit, în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
eu. Supusul mi-a aruncat o privire mânioasă, dar a luat statuia lui Buddha și și-a pus-o pe genunchi. — Habeas requiem aeternam. Am rostit aceeași rugăciune ca și mai demult când în vizuina de pământ din crângul de bananieri din apropiere de Veracruz l-am ținut de mână pe indianul acela rănit. Dar spre deosebire de indian, Tanaka își pusese capăt zilelor și astfel săvârșindu-se un păcat de moarte pe care Biserica nu-l îngăduie nici în ruptul capului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
arsese în asemenea hal că devenise prea neagră pentru un mariaj rezonabil, iar apa, dacă se întâmpla să curgă la robinet, împroșca și opărea tot. Albinele zburau îmbătate de nectarul care se alcoolizase; polițiștii dormeau toată ziua în crângul de bananieri, judecătorul din oraș mituise un funcționar de la Imigrări și plecase la fratele său din Copenhaga. Străinii cu autocarele lor făcuseră stânga-mprejur și se duseseră acasă, iar cei din Shahkot se certau pentru locurile aflate exact sub palele ventilatoarelor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ochi ar fi fost inadecvați pentru greutatea și netezimea culorii, despărțită cu dificultate de bărci de pescuit - apa albastră, neobișnuit de densă, grea, părea scufundată sub Înălțimile siriene goale. Inima lui Sammler era foarte sfâșiată de sentimente pe când stătea sub bananierii scunzi, curgând de frunze. „Și oare-n vremuri vechi cele picioare Bătură...” 1 Dar aceia erau munții verzi ai Angliei. Munții din fața lui, În goliciune serpentină, nu erau defel verzi; erau rumeniți, cu cavități fumegânde și mistere de o putere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
însemnează nimica pe lângă ceea ce am pătimit eu cu Crăcănel din pricina limbuției mele. Eram în clasa a II-a, tot la o oră de Botanică. Se ascultase lecția: "Plante din regiunea tropicală". O lecție foarte frumoasă și mai ales interesantă despre: bananier, bambus, cauciuc, vanilie etc. Crăcănel ne explicase mai departe despre palmier, și după ce ne spusese câte ceva despre: curmal, palmierul de ceară, sagotier, raphie, palmierul evantai, palmierul cu ulei și alții, se oprise la cocotier, vorbindu-ne pe larg despre acest
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Oare cum va găti maimuța cea fascinantă? În ultima zi a lunii aprilie... Oare să o coacă în tandoor? Să o înăbușe și să o facă tocăniță? Să o umple sau să o prăjească? Să o ruleze în frunze de bananier, să o umple cu ouă de găină sau de rață? Să o amestece în linte? Să o pună într-o oală de pământ? Să o aromeze cu șofran? Să o parfumeze cu cuișoare? Să o gătească cu suc de rodii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca veșmintele rufoase ale unei împărătese decăzute, creșteau de jur împrejurul casei. Chiar în spatele ei era un avocado, peste tot erau cocotieri care aduceau venituri ținutului. Tatăl Atei plantase crotoni - odogaci - de jur împrejurul proprietății, și aceștia creșteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Work (Strickland: Omul și opera) de fiul său, Robert Strickland, Ed. Heinemann, 1913. (n. a.) În catalogul licitației tabloul era descris astfel: Nud de femeie din Insulele Societății, întinsă pe pământ lângă un pârâu. Fundalul e un peisaj tropical cu palmieri, bananieri etc. 150 cm × 120 cm. (n. a.) George Crabbe (1754-1832), poet englez minor din perioada de tranziție de la neoclasicism la romantism. Alexander Pope (1688-1744), poet și scriitor satiric englez, protagonist și teoretician al clasicismului englez. James McNeill Whistler (1834-1903), pictor, gravor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
că lucrul nu e cu putință și că vinovatul trebuie pedepsit, în timp ce d'Arrast pornea îndărăt către Iguape. În mica Grădină a Fântânii, misterioasă și tăcută sub ploaia măruntă, ciorchini de flori ciudate se revărsau de-a lungul lianelor, printre bananieri și pandanus. Grămezi de pietre ude însemnau locul de răscruce al cărărilor, pe care umbla la acea oră o mulțime pestriță. Metiși, mulatri, gauchos vorbeau între ei cu o voce scăzută sau se afundau, mergând agale, pe aleile de bambuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
ce se petrece în imediata dumneavoastră apropiere. ― Bineînțeles. Fiecare frază te cucerește. Își repezi din nou ochii în tavan: ― " Voi trimite fulgerul care trece spintecând cerul / Voi trimite tunetul care trece frământând totul / Voi trimite vântul furtunii care trece smulgând bananierii / Voi trimite uraganul care cade din nori și mătură totul înaintea lui..." ― Vă mulțumesc, doamnă, făcu maiorul râzând. Sânt complet edificat. Mi-ați dat ocazia să ascult lucruri splendide. ― Aceasta a fost din legenda lui Ngurangurane, fiul crocodilului, declară Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a dorit-o de când a ajuns în selvă. Kano întinse mâna, apucă sarbacana, scoase din tolba lui cu săgeți o dardă subțire, o înveli în bumbac moale și o duse la gură cu un gest iute. Înălță sarbacana, ținti spre bananierul cel mai îndepărtat și suflă scurt și sec. La cincizeci de metri distanță, darda se înfipse în inima mănunchiului de banane. Făcu un gest satisfăcut: — Place la om, admise el. Indianul arătă atunci spre fată, care stătea nemișcată. — Kano vinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
întoarse cu macetele pe care le promisese ca plată pentru sarbacană. Indianul le luă, le studie tăișul și greutatea, le învârti în aer și afirmă satisfăcut: — Kano place... Se întoarse cu spatele și se îndepărtă printre hățișuri, dispărând dincolo de primii bananieri. Sora lui ridică atunci capul și-l privi drept în față pe bărbat, așteptându-i poruncile. Era mai tânără decât a presupus la început. Sânii de-abia îi mijeau ca niște muguri gata să dea în pârg și pe tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Vrei să mănânci? o întrebă cu voce tare și, când ea își ridică ochii și îl privi, făcu gesturi exagerate de a duce ceva la gură... Mâncare? Ochii negri se mișcară dincolo de fantele înguste ale pleoapelor și se așezară pe bananieri. Rămaseră acolo foarte ficși și apoi se întoarseră încet, întrebători. El agită mâna. — Du-te și mănâncă niște banane... Respiră ușurat văzând că, în sfârșit, se ridica în picioare și pornea spre bananieri. Trupul ei era scund, cu o carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]