1,569 matches
-
se Îndepărta amețitor de noi. „Iuuuhuuuu!“ am chiuit de bucurie, dar apoi am Încremenit. Din față venea, tot cu o viteză amețitoare, un alt proton. În acea nanosecundă, am apucat să zăresc chipul drăguț și speriat al quarcului așezat pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o căpățână al naibii de tare, după cum aveam să simt imediat, iar printre miliardele de stele verzi care s-au ivit atunci am distins parcă și o mică scânteiere de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fi retrogradă, formula Tatianei Dragomir are o vizibilă amprentă de școală veche, un continuu semn al uceniciei la cei mari (și nu neapărat clasici). Îngă-duiți-mi să dau curs promisiunii de la început. Textul merită să primească ce-i al său: Pe bancheta din față, fetele gâsculeau cât ce puteau - erau Vali și Bentuțele; își luaseră bilete deodată, ca să fie sigure că vor nimeri în același compartiment. Bentuțele erau surorile Bentu: Amalia și Tania, poreclite Somalia și Tanzania. Dacă le ziceai pe numele
Încercarea prozatorului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9225_a_10550]
-
Însă tocmai pripeala mea a făcut ca motorul Încă rece al mașinii să se Înece și să se oprească. N-a durat decît cîteva secunde pînă cînd cel care ne făcuse semn a deschis portiera și s-a așezat pe bancheta din spate a mașinii. Oftînd mulțumit, și-a pus deoparte sacoșa de plastic pe care o ducea În mînă și a vorbit. — Mergeți la Moinești? Bună dimineața - na, că am și uitat să vă spun! Domnule, dar ce vreme!... Păi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
lăsasem În mașină. Trebuia să-i dau, era Într-adevăr prietenul meu, singurul meu prieten. CÎndva, În anii de liceu, mă comparase cu Voltaire. Astfel am descoperit „Memoriile tovarășului Nicolae Ceaușescu“, Într-o sacoșă de plastic, lîngă geanta mea de pe bancheta din spate a mașinii, peste niște ziare pe care le cumpărasem În dimineața aceea. Dacă Bazil n-ar fi fost acolo, ca să-mi atragă atenția, probabil că nu i-aș fi acordat nici o importanță. Dar el a vrut să citească
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a face - sau măcar presupuneam că știu. Mi am permis chiar să mă amuz un pic. — Poate a luat-o doamna aceea care s-a supărat! — Doamna aceea a mers pe scaunul din față, iar sacoșa mea a rămas pe bancheta din spate, insistă el. Raționamentul lui era perfect, așa Încît, pentru a scurta discuția, i-am promis că voi mai căuta. — Să vedem, poate s-a rătăcit printre hîrtiile mele. Aveai lucruri importante acolo? — Acte de proprietate. Printre hîrtiile lui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de cosmetică, drogherii, o farmacie, citește literele multicolore răsucite în acolade, Crinul, Ghiocelul, Violeta. Astea ar fi numai bune de nume conspirative, parole sau nume de cod, nu ți se pare? — Nu era cazul să vă înghesuiți toți trei pe bancheta din spate, zice șoferul, mai era un loc în față, le face semn. — Nu-ți face griji, i-o întoarce nepoliticos Curistul, mai bine fii atent la drum și închide de tot stația, mă enervează pîrîiturile, adaugă. E pățit ciripitorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
poarte sîmbetele. În cazul ăsta s-ar putea spune că-l moștenești de minune, conașule, se aude din nou vocea șoferului. Nu e nevoie să fi citit din Freud ca să-ți dai seama de asta, întărește și Părințelul, sărind de pe banchetă din cauza unei bufnituri. Pe lîngă nervii ăia de care n-a mai reușit să scape nici pînă în ziua de azi, la mititica unde a stat șapte ani bătuți pe muchie a dat peste tot felul de camarazi care au
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pe geamantan, pe mînerul portierei sau pe bușonul portbagajului. Lăsați-i pe restul să vorbească ce vor, să vă șușotească pe la spate, nici unul nu vă ajunge nici măcar pînă la glezne, adaugă Sena. Unde mergem? întreabă doamna Mina nerăbdătoare, urcînd pe bancheta din spate. Trebuie să te pun la adăpost, puteam să găsesc pe cineva să supravegheze casa, dar ar fi fost mult mai riscant. Deocamdată nu putem avea încredere în oricine. Ei, haideți nu mai fiți chiar așa de prăpăstios, că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
opresc. Nu-mi place să vorbesc. Cu necunoscuți. Nu cînd ies În oraș cu Încep să rîdă. Eu Încep să rîd. Noi Începem să rîdem. Apoi un bărbat se dă jos din partea din spate a mașinii și ne Îmbrîncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mîini ne Înșfacă de Încheieturi. SÎntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Încep să rîdă. Eu Încep să rîd. Noi Începem să rîdem. Apoi un bărbat se dă jos din partea din spate a mașinii și ne Îmbrîncește pe bancheta din spate În timp ce altă pereche de mîini ne Înșfacă de Încheieturi. SÎntem pe bancheta din spate a mașinii Înghesuiți Între doi bărbați, iar ceilalți doi s-au suit În față și prindem viteză. E ciudat, dar nu ne-am gîndit niciodată să reacționăm: să opunem rezistență sau să fugim, deși am fi avut timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
vreo cinci-șase ori pe an, vin să inspecteze producția și calitatea mantalelor, patru bărbați Îmbrăcați În costume de haine cu croială impecabilă. Jeep-ul din care coboară este o namilă de mașină, de culoarea mov a panselei, cu scaunele și bancheta Învelite În piele bej, strălucitoare. Eu nu am de făcut nimic special: trebuie să defilez țeapăn prin fața lor, purtând pe rând, În ordinea gradelor militare mantalele confecționate, În timp ce ei Își beau cafeaua și trag din trabuce scoțând fumul parfumat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Era ea. Nimeni nu poate să-mi scoată asta din cap. La ora trei dupăamiază, am fost la mitingul de protest Împotriva poluării și străzile principale s-au umplut de manifestanți care purtau măști de gaze . Am făcut sex pe bancheta din bucătărie, pentru că nu las nici o femeie să pășească dincolo de pragul ei. Femeia, trecută binișor de prima tinerețe, nu a participat cu prea mult entuziasm la inițiativele mele și, În lumina chioară a becului părea o păpușă de cârpă dezmembrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
identică, însă mai intensă, cu acel malaise difuz provocat de revenirea acasă. Poate că era într-adevăr aceeași durere, o umbră incertă ce plutea peste destinul meu de la un capăt la altul. Încă nu aprinseserăm luminile și stăteam toți pe bancheta de la fereastă, fără să ne privim, întorși spre zăpada care se cernea tăcută și spre „peisajul” acum nevăzut pentru care, tocmai din dorința de a-l admira, Alexander construise această anexă ovală. Dincolo de draperia care îl separa de anexă, studioul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
mai scurt dintre Pell Street și Jersey City trece prin pasajul Holland, dar eu îi implor s-o luăm pe pod și, cum mama zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o luăm pe pod și, cum mama zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
a explicat curvei ce vrem de la ea și cât am fi dispuși să plătim. Eu unul stăteam cuminte la volan, cu un picior pe accelerație, ca un om gata s-o tulească... Și, crede-mă, atunci când curva a urcat pe bancheta din spate, în sinea mea mi-am zis nu; iar la hotel, unde am reușit s-o trimitem neînsoțită în camera noastră, prin bar, iarăși mi-am zis nu. Nu! Nu! Nu! N-arăta rău curva asta, era genul durduliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
riști conducând o astfel de mașină. Cunoaște detaliile groaznice ale calculelor făcute pentru încheierea unei polițe de asigurare. Când vine vorba de decapotabile, ajunge să dai într-o groapă din drum și s-a rupt filmu’: te trezești zburând de pe bancheta din față și (ca să nu fiu prea descriptiv) aterizezi pe autostradă cu țeasta înainte, iar dacă ai noroc, te alegi cu un scaun cu rotile pe viață. Iar astea sunt rezultatele statisticilor (îmi spune taică-meu), nu texte inventate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai urăsc. Am pornit spre casă după-amiază târziu și am mers cu mașina până la New York, ca să ne prelungim weekend-ul. După numai o oră de drum, ea a prins la radio postul WABC și a început să se bâțâie pe banchetă în ritm de rock. Pe urmă, dintr-o dată, a zis: Ah, mai dă-o dracului de gălăgie - și a închis radioul. M-a întrebat dacă n-ar fi fain să nu trebuiască să ne întoarcem. N-ar fi faină viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ele porcoase, iar restul stâlcite! Nu te mai căca atâta pe tine, ține-ți clanța și urcă în mașină! — Mulțumesc, mulțumesc, bâigui eu în timp ce-mi salt geanta și pornim spre microbuzul familiei. Kay și cu mine urcăm pe bancheta din spate, împreună cu câinele. Câinele lui Kay! Căruia-i vorbește de parc-ar fi un om! Oho, chiar că-i o goiete fata asta! Ce tâmpenie să vorbești cu un câine - numai că ea, Kay, nu-i deloc tâmpită! De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-și speranța că va avea curând onoarea să se Întrețină cu domnul Carleton Myatt În Constantinopol - agreabil, ospitalier și anonim. Trecu pe lângă compartimentele cu locuri obișnuite de la clasa a doua, cu bărbați care-și scoseseră vestele și se Întinseseră pe banchetă, albăstrii În jurul bărbiei, și cu femei cu părul prins În plase terne, asemenea plaselor de pe polițele de bagaje, care Își adunau fustele strâns În jurul lor și se rezemau de spătare În poziții nefirești, sâni mari și șolduri mici, sâni mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ai adus-o. M-a terminat. Stomacul mi-a luat-o razna“. Pe locul din fața ei, soțul stătea și zâmbea; Își freca c-o mână bărbia aspră, trăgând cu coada ochiului la fata În balonzaid alb, care se Întinsese pe banchetă, atingându-i cu picioarele cealaltă mână. Myatt se opri o clipă și-și aprinse o țigară. Îi plăcea figura subțiratică a fetei și fața ei, cu buzele rujate doar atât cât să facă acel chip banal ceva mai atrăgător. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
coridor și se Întrebă vag de cine-i amintea. Îi era recunoscător că nu manifestase nici un fel de dezgust și nu recunoscuse stânjeneala lui În cele mai scumpe haine ce se puteau cumpăra cu bani. Bărbatul care ședea pe aceeași banchetă cu ea Își puse cu precauție palma pe glezna tinerei și o trecu foarte Încet În sus, spre genunchi. Era tot timpul cu ochii pe soția lui. Fata se trezi și deschise ochii. „Cât de rece s-a făcut“, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o scurtă și barbară plăcere În miriște. Cât despre Isaacs, trebui să se mulțumească doar cu ce găsise, deși aceasta era o brunetă voinică și frivol Îmbrăcată, cu nasul mare și dinți proeminenți. Dar când se așeză lângă Isaacs, pe bancheta din față, se Întoarse și-i zâmbi larg, spunându-i: N-am o carte de vizită, dar mă cheamă Stein. Apoi, rebegit de vânt, se văzu urcând o scară cu balustradele argintii aurite, iar ea aștepta În capătul scării, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Închipuindu-și că nu-i poate Înțelege. Ea le rânji cu malițiozitate, dezvelindu-și dinții mari din față, și alergă mai departe. Compartimentul era ușor de găsit, pentru că recunoscu balonzaidul aninat Într-un colț, precum și pălăria moale și pătată. Pe banchetă zăcea un ziar de dimineață, pe care doctorul Czinner Îl cumpărase cu un minut sau două În urmă În gara din Würzburg. În scurta căutare Întreprinsă de Coral Musker de-a lungul culoarului, Mabel Își premeditase fiecare gest: străinul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
indecisă, pentru că nu-i mai rămăsese nici o amenințare. Era Înfrânt cum ședea În colțul lui, bătrân și disperat, cu ziarul acela adunând praful de pe podeaua dintre ei, și era triumfător când o văzu cum părăsea compartimentul, uitând ghidul Baedeker pe banchetă, tăcerea fiind singurul răspuns la exclamația ei: — Ne revedem În Viena! După ce domnișoara Warren plecă, dr. Czinner se aplecă să ia ziarul. Mâneca lui atinse un pahar gol, iar acesta se răsturnă și se sparse În cioburi pe podea. Mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]