183 matches
-
mai vorbim și nu mai fumăm Împreună, stînd la geam, am văzut-o pe Delia că pleacă agățată de brațul lui Claudiu, care avea peste pijama un pardesiu scurt și răpănos, o pălărie ridicolă pe cap și piciorul Împușcat și bandajat vîrÎt Într-un papuc de plastic, iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se ivi din nou: ― Poftiți! În timp ce parcurgeam vestibulul, ea adăugă grijuliu: ― Vă rog, nu-l țineți mult, e tare bolnav, chiar azi a ieșit din spital. ― Știu, știu... Rivalul mă aștepta în dormitor, întins pe pat. Era palid, cu capul bandajat și mâna dreaptă în ghips. Paliditatea lui crescu dând cu ochii de mine. Mi-l reaminteam ca pe o veche cunoștință, într-atît mi-l păstrase de proaspăt memoria în cele două sau trei clipe cât îl zărisem în holul hotelului
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plâns. Am înțeles numaidecât că Mihaela plecase. Foarte bine. Chiar asta voiam... ― Ai dus-o la noua ei locuință? ― Nu, n-a vrut conița... ― Nu te-ai gândit cum o să se descurce singură cu bagajele? Mai ales că avea piciorul bandajat? ― Ba m-am gândit, da' dacă mi-a spus să rămâi acasă? De dus i-am dus geamantanele la mașină... (În definitiv ce-mi păsa de toate astea?) ― Nu ți-a lăsat nici o vorbă? ― Nu. Când să plece m-a
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și și-a scrîntit glezna cînd cobora din autobuz. E vorba de o fată din grupul nostru. N-a reușit să vadă Londra deloc pentru că a stat tot timpul În pat și de-atunci umblă În baston și cu glezna bandajată. Dar am făcut de două ori turul orașului cu autobuzul și am văzut tot. Dimineața am văzut Banca Angliei, Turnul Londrei și Bijuteriile Coroanei, am luat masa de prînz la un han vechi, unde mînca doctorul Johnson, cel care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu știți că tocmai ce știți vă împiedică să știți, pe când eu vă cer scuze pentru polologhia asta idioată și vă admir pentru răbdarea cu care m-ați ascultat, amin.“ „Sunt convinsă totuși că ai febhă, poate de la pumnul ăsta bandajat, ia să văd“, a spus doamna Gerda. Și, lăsând jos olița, mi-a pus pe obraji niște degete foarte mângâietoare. „Ia mâna de pe mine !“, am strigat eu atât de tare, încât, de la capătul celălalt al coridorului, ecoul a răspuns : „de pe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mărita de vreo zece ori. Pentru prima oară i se rezerva un loc de frunte la o ședință, reflectă el, cu o ironie amară. Mai toți șefii de secții își și ocupaseră locurile în sală. Kent, care avea mâna stânga bandajată, discuta ceva cu căpitanul Leeth. Pesemne însă ca discuția lor era pe sfârșite, deoarece Kent își ridică privirea spre Grosvenor, zâmbind, apoi și-o întoarse spre sala și spuse: - Domnilor, vă fac legătura cu domnul Grosvenor, fără nici un preambul. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
domnu’ Levy. — Nu i-o arăta ei! Citește groaznic de prost. Va rămâne confuză zile întregi. Doamna Reilly îl lovi pe Ignatius cu poșeta în cap. Nu mai da! Nu-l mai bate, spuse domnul Levy. Capul nebunului era deja bandajat. În afara ringului de box, violența îi făcea rău domnului Levy. Nebunul acesta de Reilly îți provoca într-adevăr milă. Mama lui ieșea mereu cu un om bătrân, era bețivă și voia să-l izgonească de acasă pe fiul ei. Acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Doamne! Făcătorul de brînză este din nou pe ecrane. De data asta se plînge de Mickey Mouse. Numărul de refugiați din holul hotelului scade treptat. După ceva timp, rămîn doar un medic de la Crucea Roșie și cinci-șase copilandri palizi și bandajați care se uită la știri. Se Înviorează de fiecare dată cînd pe ecran apar ei sau prietenii lor. Gazele lacrimogene se disipează, iar televizorul spune că situația este sub control. Patru sute de protestatari au fost arestați. Delegații participă la reuniunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de cuvînt a Sindicatului Lucrătoarelor Sexuale. — Clubul va fi Închis pentru delegați, spune ea, dar protestatarii vor avea acces gratuit. Ploaia care brăzdează obiectivul face să pară că vorbește printre lacrimi. Încerc să Înțeleg, Îi spune Wakefield băiatului cu ochiul bandajat. De unde ați știut cu toții să veniți aici? Hai că asta-i bună! De ce credeți cu toții că sîntem picați din cer? Am luat legătura prin Internet, omule. Ne antrenăm În tehnici non-violențe de rezistență de vara trecută. Multinaționalele distrug planeta, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice. Pentru că aveau picioarele bandajate, trebuiau să gîndească pe spate. Au scris poeme. ținîndu-i picioarele În palme, Reverendul Telluride recită: — „Iubitul meu nu va veni la mine În seara asta, eu nu pot merge la el. VÎntule, poartă-ne tu iubirea“ Tien Li, secolul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eternă pentru pensule, guașă. Dar a fost pus să mai facă una. L-a iritat. Când s-a dus să și le ridice de la poartă, n-a mai rezistat la aluzii. A dat cu pumnii în geamuri. Țăndări, mâinile lui bandajate. Miere: „știu ce înseamnă fapta asta, că-mi tai toate avantajele. Știu că ce încredere să mai aveți, dacă îmi pierd cumpătul ușor pe pușcărie, la liberare înseamnă că o să-mi pierd cumpătul.“ Meseviștii le-au furat cablul și microfonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
povestit cum l-a salvat Gaston, primind în locul lui loviturile lui Kobayashi și cum, în cele din urmă, rănit grav, s-a prăbușit în mlaștină. — Atunci ce s-a întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit ceața umedă pe obraji și a deschis încet ochii. Un petic de cer era senin și a văzut zburând într-acolo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
suntem pelerini. Am rămas la negustor nu mai mult de două zile, fără să-i aducem vreo pagubă și fără să-i punem întrebările care ne dădeau ghes. A treia zi, având în sfârșit încălțări de piele moale și picioarele bandajate, le-am mulțumit lui Mattia și familiei lui și am pornit să-l căutăm pe rabinul Hiyya. La Ravenna evreii erau ținuți la mahala, printre oameni fără căpătâi și răufăcători. Casele lor se deosebeau de celelalte, nu fiindcă erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unul câte unul colorându-se În roșu. Pentru Antonio era greu de crezut că unul dintre piticii aceia travestiți În pinguini era chiar fiul lui. Ce i-a făcut maică-sa? I-a pus bandaj la ochi! — Kevin! strigă. Pinguinul bandajat Îl privi, uimit - o umbră de spaimă Îi Întunecă zâmbetul. Și avea deja microfonul În mână, ținându-l cu ambele mâini Împreună cu o acadea roșie scârțâitoare - Camilla, probabil. Kevin Începu să cânte, ignorându-l. Nici un pic de respect pentru tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la capăt cum soarele pătrunde ca niște sulițe de foc, gata să
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
buni... (Clepfăie.) Mai vreau. PARASCHIV: Așteaptă. (Suflă pe un cartof, îl rostogolește prin sare și-l aruncă în gura deschisă a lui MACABEUS.) MACABEUS (Scuipând.): E prea sărat. PARASCHIV: Scuză-mă! MACABEUS: Îți bați joc de mine? (Își agită brațele bandajate.) PARASCHIV: Mi-a scăpat. Ia-l pe ăsta! MACABEUS (Molfăie.): E bun. PARASCHIV (Începe să-i bage în gură într-un ritm tot mai rapid.): Și pe ăsta! Și pe ăsta! la-i pe toți! MACABEUS (Se îneacă.): Pfff... Secătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
pui ceva pe gât... PARASCHIV: Tssst! MACABEUS ( Se clatină de durere.): Huuu... Mă doare în fundul gâtului... Uuuu... Ce mă doare... PARASCHIV: Unde? (Se apropie.) MACABEUS (Căscând gura.): Aici, aici... (Perfid, pe măsură ce simte apropierea lui PARASCHIV, se încordează; între mâinile sale bandajate încearcă să prindă o bucată de lemn.) PARASCHIV (Îi pune mina pe gură.): Cască! MACABEUS: Aaaa... (Lovește brusc, într-un gest caraghios de zvâcnire.) PARASCHIV (Primește lovitura, amuzat, îi smulge bucata de lemn și-l împinge pe MACABEUS, cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Așa... așa... Aici, aici... (Râs grosolan.) Aici, aici! Nu acolo, aici! (MACABEUS s-a prăbușit într-un colț al încăperii.) Ce faci? (Îl izbește cu piciorul.) Ai obosit? Scoală! (MACABEUS face un salt încercând să-i prindă piciorul cu mâinile bandajate.) Așa! (Râs subțire, cinic.) Încă o dată (MACABEUS face din nou saltul.) Asta-i! Învață să te târăști! Și! MACABEUS: Te omor! Te omor! Stai... (Horcăie, mugește, plânge.) Te prind eu... PARASCHIV: Aici, aici... (Salt.) Așa! (Hohot de râs; îi așează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cu uniforma C.A.L., până la un ultim detaliu: o vipușcă lavand deschis pe cusătura exterioară a pantalonilor. Numele clădirii era prins de buzunarul lui de la piept. „Căminul silvestru“ se numea clădirea, deși singurul copac de lângă ea era un puiet bandajat, protejat cu o împrejmuire metalică. L-am întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
de altă parte, însă, s-a gândit Amanda cu amărăciune, poate că asta era o situație de preferat celei în care ai un soț care se prezintă în starea în care se prezentase Hugo. În scaun cu rotile, cu capul bandajat și cu un castron din aluminiu pentru vomă așezat pe genunchi. Se mai auzise de soți care să se șocheze în sala de naștere, dar Hugo era primul de care auzea Amanda, care să leșine înainte să ajungă acolo. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
m-au prins, nu eram poreclit decât "Nora! Nora!"? Că îmi dădeau măturile cele mai pline de rahat, ca să lustruiesc closetele, bineînțeles, poreclite tot Nora, cu ele? asta-ți place s-auzi? Când ieșeam din infirmerie, aveam capul atât de bandajat și umflat, încît îi impresionam și pe cei cu care, bătîndu-mă, mi-l 149 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Cu o nervură a veșmântului răsucită și aninată pe un antebraț, apariția de fum ocoli măsuța și veni până înaintea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Caftise Securitatea la el toată neîndurătoarea iarnă a lui 1988, de-și trecuseră până și coloneii ore suplimentare pentru stâlcirea trăsăturilor lui și, dacă erai atent, reușeai să recunoști pe stradă orice securist deghizat în civil, numai după brațul drept, bandajat și fracturat, în mutra încăpățînatului Doru Cișmea. Pe Doru l-au transportat la Mociornița ambalat în 33 de săculeți. 276 DANIEL BĂNULESCU Statului... Ori o dată își întinde Șeful Statului după voi două degete. Și vă strivește, găinușelor, între organele lui
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ocolului silvic, șchiop și oligofren. Nu exista nici o Smărăndica. La o ședință de testare asupra sa a combinațiilor dintre barbiturice și amfetamine, urmărind îmblînzirea convulsiilor și-a spasmelor localizate, un infirmier nou, subțirel, fără rânjet pervers, dar cu ambele palme bandajate, îi pasă palmat Regelui o rețetă împăturită, laolaltă cu sfatul de-a o lectura diseară, în pat. Regele avea pat. Însemnărica a citit-o. Pe la unșpe noaptea, când malacii, drăgostindu-le, le transportau pe asistente pe tărâmuri fără stres și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
prin pupile sonerii fulgeră / Ce cale ferată arterele tale cu sînge și gări, / Un pas ca o cicatrice În argilă chemări / De la brîu cîmpul cu prepelițe În tolbă” (Invitație la bal). Tot aici, „liniștea a deschis coridor”, drumul e „dinam bandajat excepțional” printre casele ce „se Îmbrățișează În visul de var”, „miresmele se Împart ca afiș electoral”, pieptul Îndrăgostitului e „ca o savană În flăcări / Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații / Tropicale, creierul lovește semne S.O.S.” etc.
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mei /.../ Deschide-mi supapă de siguranță aorta”, contrazice grav obișnuințele, invitînd mai degrabă la un joc eliberator de convenții, nu fără o nuanță, voită sau nu, de umor și ironie. Iar cînd, În schița unor peisaje, drumul e un „dinam bandajat excepțional”, „tinctură de iod acest amurg cu rădăcini și amnar”, iar „miresmele se Împart ca afiș electoral”, „orice pasăre [e] un afiș ceresc”, Înțelegem că poeticul Își anexează noi teritorii, avansînd spectaculos În universul comun, al vieții imediate. La urma
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]