190 matches
-
în interogatoriile prizonierilor și în timpul jafurilor, afirmațiile sale treziră în rândurile lor comentarii ce trădau un interes plin de satisfacție. Odolgan veni și-și făcu loc între ei; fusese rănit în bătălie de o săgeată alană și avea o coapsă bandajată sumar cu o fașă slinoasă și însângerată. Sprijinindu-se în șa, vorbi către comandantul său: — Beh, un drumușor până la fortul ăsta, sau biserică, ce-o fi, putem să facem, nu? Khaba îl susținu: — Gândește-te: Noviodunum, după câte știu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să-l țină ea în continuare. Bău mult, lacom, și simți o mare ușurare. — Mulțumesc. Unde sunt? o întrebă apoi, în vreme ce ea îi lua de la buze ceașca. Lăsându-se la loc pe perna improvizată, își dădu seama că avea capul bandajat. — într-un sat despre care nu știu ce să-ți zic. Ești prizonierul hunilor. Ce fel de loc e aici? Un fel de depozit, cred. E unul din puținele lucruri ce încă mai sunt în picioare în satul ăsta. Putând acum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ceilalți, își aranja liniștit fâșia de pânză ce-i acoperea pubisul, întors cu spatele către tânăra sclavă pe care tocmai o posedase și care se zărea printre piei și tot felul de alte lucruri îngrămădite. Observă că avea un picior bandajat, imediat deasupra genunchiului și că șchiopăta vizibil. Războinicul trecu roată prin spatele tovarășilor săi așezați în jurul focului și se apropie, fixându-l cu o privire cercetătoare și plină de ironie. Ajuns lângă el, se aplecă puțin, sprijinindu-și mâinile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se înălțau pe picioarele din spate și nechezau disperați. Grupul de apărători înaintă în mijlocul fumului ca să-i lovească pe burgunzi și imediat se produse în învălmășeală crâncenă. Sebastianus recunoscu în războinicul ce-i conducea pe huni pe tânărul cu piciorul bandajat care își bătuse joc de el în fața lui Balamber și pe care acesta din urmă îl numise Odolgan. Hunul încrucișă imediat sabia cu războinicul cu creastă în formă de lup, care, de altfel, arătă să știa să-și păstreze cumpătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și observă că doar câțiva dintre ei erau dotați cu scut sau cu cămașă de zale. își putu da seama doar după încălțările militare ale unora dintre ei că erau soldați de meserie. Constatând că mulți erau însemnați de răni, bandajate sumar sau cauterizate în grabă ori cusute ca vai și amar și, cu siguranță, foarte dureroase, simți admirație față de oamenii care, ajunși în halul acela, nu părăsiseră lupta, dar înțelese totodată că resursele umane pe care Aureliana mai putea conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
acte de identitate, apoi sînt încărcate în camioane. Și în tot acest timp, își închipuie Poștașul, doctorii și asistentele de la Colțea n-au altceva mai bun de făcut decît să urmărească de la ferestre situația din stradă, întrebîndu-se necontenit dacă studentul bandajat, rămas cu un singur ochi, o fi scăpat cu zile din masacru. Egalitate, pînă acum, zice Bătrînul, hahal ciondăneală, sper că-ți dai seama cum funcționează toată ziaristica asta de doi bani, uite-i cum se bat ei unii cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
noianul de cuvinte rostite cu revoltă de acesta. Multe însă neînțelese pentru el. Până la piață a mers ca vântul, căutând să pătrundă înțelesul cuvintelor rostite de doctor... Petrache, băiete! Doctorul trăiește, dar arată mai rău decât arătam eu. Are capul bandajat și o mână legată de gât. Și câte cuvinte i-au ieșit din gură într-o minută! Nu le-am înțeles eu pe toate, dar i-a făcut cu ou și cu oțet pe legionari. Asta-i ca o frecție
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
Lui Jiag Ching i se pare ciudat că trupului ei a încetat să-i mai fie dor de el. O rază de soare se furișează înăuntru, trecând pieziș peste colțul biroului. Vechiul scaun al lui Mao, cu piciorul din spate bandajat, stă ca un soldat rănit. Peretele e murdar. După o tăcere stânjenitoare, Mao își întinde brațele și o trage pe Jiang Ching spre el. Fără să vorbească, își plimbă mâinile de pe umerii ei pe talie. Și apoi mai jos. Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ciudată și tristă privire. El n-a zis nimic toată seara, a stat pur și simplu în bucătărie și a citit ziarul. Sunt sigur că trebuie să-l fi citit de peste zece ori. M-au pus până la urmă în pat, bandajat tot și cu dureri și răni pe tot corpul. Mama a dormit cu mine, pentru că am auzit-o când i-a spus lui tanti Mae că nu poate să doarmă cu tata, nu în noaptea aceea. M-a întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
refugiații. Lefty se uită În largul Mării Egee. Cum trăise pe un munte timp de douăzeci de ani, nu mai văzuse marea. Undeva, dincolo de apă, era America și verișoara lor, Sourmelina. Adulmecă aerul marin, pâinea caldă, dezinfectantul de la degetul lui mare, bandajat, și apoi o văzu - Desdemona, stând pe geamantanul pe care o lăsase - și se simți și mai fericit. Lefty nu putea determina cu precizie momentul În care Începuse să aibă gânduri legate de sora lui. La Început fusese doar curios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Violetă Își consolida supremația În contrabanda din oraș. Era doar o chestiune de timp până când aveau să intre În conflict. Între timp, pe strada Hurlbut se legăna o lingură. Sourmelina stătea Întinsă pe spate la ea În budoar, cu picioarele bandajate, În timp ce Desdemona dădea primul dintre multele ei pronosticuri, care aveau să se Încheie cu mine. ― Spune-mi că-i fată. ― Nu vrei o fată. Fetele sunt prea mare bătaie de cap. Trebuie să-ți faci griji pentru faptul că or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
continuare ce nenorociri va mai nevoită să suporte planeta noastră...!!” VIII STARE DE URGENȚĂ După o jumătate de noapte de somn zvârcolit, plin de tulburătoare vise În care era de viu amestecat cu dărâmăturile clădirilor, plin de sânge, uneori chiar bandajat În totalitate aflându-se prizonier la subsolul unei clădiri, resemnat, așteptând să moară, se trezi În zorii dimineții pipăindu-se. Realizând Întradevăr grozăvia visului, răsuflă ușurat. Bucuria de-a trăi, Îl ajută să-și revină din șocul suportat, să aibă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu uniforma C.A.L., până la un ultim detaliu: o vipușcă lavand deschis pe cusătura exterioară a pantalonilor. Numele clădirii era prins de buzunarul lui de la piept. „Căminul silvestru“ se numea clădirea, deși singurul copac de lângă ea era un puiet bandajat, protejat cu o împrejmuire metalică. L-am întrebat pe negru ce sărbătoare era. Mi-a spus că era Ziua Veteranilor. — Ce dată-i azi? l-am întrebat. — 11 noiembrie, domnule, mi-a răspuns. — 11 noiembrie e Ziua Armistițiului, nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison pentru că m-au chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată spre picior: — Nici ăsta nu mi-a dat pace. Livia îi potrivește cuvertura sub locul bandajat. Augustus suspină: — Dar a venit însoțit de toată haita lui de discipoli. Mi-au zgândărit rana cu penseta. M-au palpat peste tot. O sută de mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră dar, uite, acuma am. Încearcă să glumească
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
conduse printr-un labirint de coridoare până la subsol. Într-un final, ajunseră la o bandă de culoare galbenă purtând însemnele poliției, în fața unei uși. Tot acolo, găsi un detectiv stând de vorbă cu o femeie în uniformă și cu nasul bandajat. Sachs se prezentă și îi anunță că urma să investigheze locul. Detectivul se depărtă și Sachs o întrebă pe Linda ce se întâmplase. Cu o voce nazală și aproape de nedeslușit, aceasta povesti că în drum spre celula ce-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga casă, îmi dreg vocea, privesc fierbințeala amiezii plutind deasupra terasei, păcat că nu este încă noapte, ce vom face cu rămășița asta de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată, trebuie îngrijită, dar eu nu mai am putere. Mi se pare că telefonul sună o secundă, după care se oprește, probabil că a răspuns el, îi aud vocea în depărtare, surprinzător de binevoitoare, din ziua în care se îmbolnăvise, ignorase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Se pare că subconștientul le înregistrează și că sunt benefice. O puteți ajuta doar mângâind-o și șoptindu-i vorbe frumoase, mai spune femeia după care se retrage cu discreție. Victor se apropie cu o neînțeleasă timiditate de micul cap bandajat care i se pare ca o adevărată încremenire a suferinței. Îndrăznește să mângâie ușor, cu un deget, bărbia Dorei, în timp ce o între-bare necontrolată se fofilează printre buzele întredeschise "Ce ți-au făcut, scumpa mea ? " Întâlnește privirea nemulțumită a Dorinei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
amărâtă pe o stradă de cartier și două fiice din care, cel puțin una, era cam stranie. Ce fel de viață era asta? mă întrebam eu. Oare ce se afla în creierii aceia tulburi, așa cum zăcea în pat, cu capul bandajat și cu privirile ațintite pe mine? Tot gândindu-mă la tatăl lui Midori, m-a cuprins un sentiment de tristețe cumplită și m-am dus după rufele de pe terasă înainte de a se usca complet. Am plecat apoi spre Shinjuku ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
vorbă cu cineva și abia atunci mi-am dat seama că nu îl mai văzusem de mult timp. Nagasawa bea bere și urmărea o lecție de spaniolă la televizor. — Ce naiba ai pățit? m-a întrebat el când m-a văzut bandajat. — M-am rănit și eu puțin. — Vrei o bere? — Nu, mulțumesc. — Te rog să aștepți puțin, se termină imediat, spuse el, văzându-și de lecție. Mi-am fiert niște apă și mi-am făcut un ceai. O spaniolă citea niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
manifestare care ne-a atacat. Beth Îi aruncă o privire neutră. — Tu ce crezi, Norman? — Că nu e de vină Harry. — Nu. Nu este. — Atunci, ce se Întâmplă? Norman se ridică, Înfășurându-se mai strâns În pături, Își Îndoi genunchiul bandajat: Îl durea, dar nu prea tare. Se apropie de hublou și se uită afară. În depărtare se Întrezărea șirul de lumini roșii ale explozibilelor interconectate de Beth. Nu putea pricepe de ce ținuse morțiș să facă asta. Se comportase straniu. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
prima oară, să Înțeleagă sensul real al centrului de detenție. Domnul Partridge și bătrînii stăteau lîngă saltelele lor, zăngănindu-și gamelele de tablă spre paznici și cerîndu-și masa de seară. Marinarul rănit Îi făcu semn lui Jim cu mîinile lui bandajate, bătînd În gamela goală În același ritm ca și cerșetorul muribund de la porțile din Amherst Avenue. Chiar și soldatul slab găsise capacul unei gamele. Cu fața lipită de perete, izbea capacul de podea. Jim Începu și el să zăngăne spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să intre. Auzind zăngănitul lanțurilor, englezul cu mîinile bandajate, care Îl Împușcase pe soldatul Kimura, veni dinspre casa paznicilor. Deși slab, avea un fizic puternic, nervos și o paloare accentuată de Încheieturile Însîngerate ale degetelor. Jim văzuse aceeași piele albă ca de cretă și aceeași ochi bolnavi la prizonierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Scapă de el! O să primim aici pe toți care au un Packard...? — În regulă, locotenente. Întinde-o băiete. Ești șmecher. Jim Încercă să țină poarta deschisă cu pantoful de golf, dar locotenentul Price Îl lovi În piept cu un pumn bandajat. Cu răsuflarea tăiată, Jim căzu În șezut, pe jos, În fața chinezilor care priveau. Ținu bine cutia Spam și cartușul de Chesterfield, dar cele șase reviste Reader’s Digest de sub cămașă căzură pe iarbă și fură imediat Înhățate de țărănci. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
curînd morților suprahrăniți. MÎncarea hrănește moartea, moartea care dorește și așteaptă propriile lor trupuri. Jim ascultă strigătele de beție din casa paznicilor și rafala de gloanțe trase de Price peste capetele chinezilor din fața porții. Cu paloarea lui subpămînteană și mîinile bandajate, această figură de albinos Îl speria pe Jim; era primul mort care se ridicase din mormînt, dornic să pornească următorul război mondial. Își odihni ochii pe geometria liniștitoare a pistei de aterizare a aeroportului. La patru sute de metri depărtare, tînărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parașută. Se ținea de cutiile de rații stivuite În jurul lui și Îi asculta pe Tulloch și pe locotenentul Price strigînd unul la celălalt peste vuietul motorului. Prin camuflajul decolorat al geamului din spate al cabinei, Jim putea vedea mîinile bandajate ale locotenentului, ridicate În mod deliberat de pe volan, În timp ce lăsa camionul În viteză să se bălăbănească și să se Îndepărteze de mijlocul drumului. Cauciucurile ajunseră la margine, stîrnind o furtună de praf și de frunze. Tulloch ședea pe locul pasagerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]