372 matches
-
poseda aptitudinea de execuție și abilitatea comportamentului modelat, dar învățarea poate rareori să fie activată într-o performanță deschisă dacă apar sancțiunile negative sau condițiile nefavorabile. Ca atare, când sunt introduși stimuli pozitivi, învățarea observațională este pusă prompt în acțiune (Bandura, 1965). Variabilele de întărire nu numai că reglează expresia deschisă de potrivire/adecvare comportamentală, dar pot, de asemenea, să afecteze învățarea observațională prin exercitarea unui control selectiv asupra tipurilor de indicatori de modelare la care o persoană aspiră cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
atenția în exclusivitate pe controlul răspunsurilor prin consecințele administrate extern. Potrivit teoriei banduriene, comportamentul este menținut nu numai prin urmări experimentate direct, apărute din surse externe, dar, de asemenea, prin întărire delegată și prin autoîntărire (Lovaas, Rehm, Schreibam, 1960, apud Bandura, 1977). În viața de zi cu zi, oamenii observă în mod continuu acțiunile celorlalți și ocaziile în care aceștia sunt răsplătiți, ignorați sau pedepsiți. Consecințele observate nu numai că joacă un rol vital în reglarea comportamentului, dar asigură un standard
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
care descriu răspunsurile de potrivire/adecvare ca fiind controlate doar de stimuli externi și consecințe întăritoare sunt, de asemenea, evidente în situații unde prezentarea repetată a stimulilor modelatori în condiții favorabile de întărire eșuează în producerea de răspunsuri de potrivire. Bandura ia ca exemplu dificultățile întâmpinate de Lovaas în producerea comportamentului imitativ în cazul unor copii autiști, precum și unele cercetări privind deficiențele de atenție (Lovaas, Rehm și Schreibam, 1969). Descoperirile preliminare duc la concluzia potrivit căreia copiii autiști au dificultăți în
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Schreibam, 1969). Descoperirile preliminare duc la concluzia potrivit căreia copiii autiști au dificultăți în procesarea informațiilor transmise prin diferite modalități senzoriale. Totuși, rata acestora în procesul învățării este mult redusă de procedee variate de mărire a atenției (Wasserman, 1969, apud Bandura, 1977), or, acestea pot fi utilizate în mod eficient în situații de modelare. Dovezile date cum că observatorii eșuează adesea în reținerea a ceea ce au învățat obligă teoriile nonmediaționale să considere procesele de retenție ca atare. În orice situație dată
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
rezulta din eșecuri în înregistrarea senzorială a evenimentelor modelate, codarea inadecvată a stimulilor de modelare pentru reprezentarea memoriei, decrete de reținere, deficiențe motorii sau întărire neadecvată. 4.5. Teoria procesului de modelare socialătc "4.5. Teoria procesului de modelare socială" Bandura a simțit nevoia să își sintetizeze ideile într-o teorie concretă a procesului de modelare socială, specificând în mod clar rolul „modelator de răspuns” al „transmițătorilor unanimi”, specificul modelării verbale, modul de învățare a răspunsului și, desigur, răspunzând concluziilor și
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
descoperit că primatele, observând performanța abilă a unui model, au găsit instantaneu soluții la problemele intrinsece, spre deosebire de demonstratori, cărora le-a trebuit destul de mult timp pentru a învăța baza întăririi diferențiate a performanțelor. Aceste cercetări i s-au părut lui Bandura revelatoare. Elaborarea teoriei modelării le-a folosit ca axiome care permiteau formularea unui fel de teoremă. Bandura a subliniat aici că modelarea este, în principal, axată pe procesele reprezentând activități tipice ce simbolizează funcția direcționării răspunsurilor și doar secundar pe
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
demonstratori, cărora le-a trebuit destul de mult timp pentru a învăța baza întăririi diferențiate a performanțelor. Aceste cercetări i s-au părut lui Bandura revelatoare. Elaborarea teoriei modelării le-a folosit ca axiome care permiteau formularea unui fel de teoremă. Bandura a subliniat aici că modelarea este, în principal, axată pe procesele reprezentând activități tipice ce simbolizează funcția direcționării răspunsurilor și doar secundar pe forma particulară a răspunsurilor și felul în care este prezentată informația. După el, un număr de confuzii
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
se făceau cu mâna, mișcând obiectele cu fir de nylon sau printr-un cadru larg al camerei cu obiectele singure inițial, apoi în locurile repartizate. Nu neașteptat, s-au obținut aceleași performanțe indiferent de modul de procedură. Transmițătorii umani - susține Bandura - sunt larg folosiți în experimente de modelare, nu pentru că sunt singurul mod de a obține informații esențiale despre răspuns, ci pentru că, în condițiile vieții de zi cu zi, tiparul răspunsurilor dorite este evitat (deliberat sau nu) -, fapt demonstrat social. Mai
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
condițiile vieții de zi cu zi, tiparul răspunsurilor dorite este evitat (deliberat sau nu) -, fapt demonstrat social. Mai ales în cazul compoziției sociale, acțiunile modelului sunt evenimente critice; de aceea, a șterge modelul social înseamnă a șterge comportamentul în general. Bandura sesiza o graniță a behaviorismului pe care nu era decis să o respecte habotnic. Cum poate formula cineva un răspuns în lipsa unui interlocutor sau cum poate cineva da un pumn fără un bătăuș? - se întreba, deloc amuzat, Bandura. După el
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
în general. Bandura sesiza o graniță a behaviorismului pe care nu era decis să o respecte habotnic. Cum poate formula cineva un răspuns în lipsa unui interlocutor sau cum poate cineva da un pumn fără un bătăuș? - se întreba, deloc amuzat, Bandura. După el, această frază nu trebuie să trimită cercetătorii la inițierea unor studii în care brațe de plastic acționate de fire invizibile lovesc „obiecte”, încercând să dovedească astfel că „oamenii sunt surse dispensabile de comportament”. Problema era alta, și ea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
deschidă granițele pentru medierea simbolică. Fenomenul modelării verbale este relevant pentru problema controlului verbal al comportamentului. În examinarea teoriei banduriene a procesului controlului verbal este esențial să distingem și modelarea funcțiilor de control, și maniera în care trebuie executate. După Bandura, ar fi puțin de câștigat, de exemplu, prin simpla „ordonare” adresată unei persoane, care nu a urcat niciodată la volan, să conducă un autovehicul. Comparând eficacitatea relativă a instrucțiunilor și modelarea verbală, se poate constata că ambele moduri de influențare
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
verbală și diferă doar prin explicitatea cu care au fost definite răspunsurile necesare. Performanțele se îmbunătățesc mult mai mult atunci când comportamentul dorit este clar explicitat verbal decât atunci când este doar exemplificat fizic. O altă problemă ce necesită un comentariu - crede Bandura - este definirea învățării răspunsului. A tratat-o printr-o satiră virulentă. Cele mai complexe tipare de comportament se dezvoltă prin organizarea elementelor răspunsului; acestea sunt prezente fie ca produse de maturație, fie ca produse premergătoare de învățare și ale condiționării
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
o gamă largă de sunete ca rezultat al învățării lor naturale. Prin combinarea sunetelor existente însă, cineva poate crea un roman sau un răspuns verbal extraordinar de complex, precum „supercalifragilisticexpiailidoci”. Unii autori (Aronfreed, 1969; Patterson, Littman, Bricker, 1967) citați de Bandura s-au întrebat dacă nu cumva comportamentul format prin combinații unice de elemente disponibile reprezintă răspunsul educației, „deoarece componentele existau deja în culegerile de subiecte”. Potrivit acestui raționament, un pianist care și-a însușit un concert de pian al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Social Learning and Imitation (1941) și Personality and Psychoterapy (1950). Teoria învățării sociale enunțată de Miller și Dollard include o sinteză impresionantă de cunoștințe din domenii aparent ireconciliabile: teoria comportamentală a lui Hull, psihanaliza freudiană și teoria culturii. Ca și Bandura, ei încercau să depășească limitele behaviorismului clasic. Considerând comportamentul atât un rezultat al condițiilor sociale, cât și al legilor psihologice, ei accentuează rolul proceselor mentale superioare, în special al abilității minții de a rezolva probleme intelectuale, sociale sau emoționale. Teoria
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
A. (1969b), „Social-learning theory of identificatory processes”, în Handbook of Socialization Theory and Research, Rand McNally, Chicago, pp. 213-262. Baer, D.N.; Sherman, J.A. (1970), „Vicarious and self-reinforcement processes”, în R. Glaser (ed.), The Nature of Reinforcement, Merrill, Columbus, Ohio. Bandura, A. (1977), Social Learning Theory, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A. (1986), Social Foundation of Thought and Action, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A.; Barab, P.C. (1969), Conditions Governing Nonreinforced Imitation, lucrare nepublicată (comunicare orală), Stanford University. Bandura, A.; Grusec, J.E.; Menlove
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
of Socialization Theory and Research, Rand McNally, Chicago, pp. 213-262. Baer, D.N.; Sherman, J.A. (1970), „Vicarious and self-reinforcement processes”, în R. Glaser (ed.), The Nature of Reinforcement, Merrill, Columbus, Ohio. Bandura, A. (1977), Social Learning Theory, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A. (1986), Social Foundation of Thought and Action, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A.; Barab, P.C. (1969), Conditions Governing Nonreinforced Imitation, lucrare nepublicată (comunicare orală), Stanford University. Bandura, A.; Grusec, J.E.; Menlove, F.L. (1966), „Observational learning as a function of symbolization
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Sherman, J.A. (1970), „Vicarious and self-reinforcement processes”, în R. Glaser (ed.), The Nature of Reinforcement, Merrill, Columbus, Ohio. Bandura, A. (1977), Social Learning Theory, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A. (1986), Social Foundation of Thought and Action, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A.; Barab, P.C. (1969), Conditions Governing Nonreinforced Imitation, lucrare nepublicată (comunicare orală), Stanford University. Bandura, A.; Grusec, J.E.; Menlove, F.L. (1966), „Observational learning as a function of symbolization and incentive set”, Child Development, nr. 37, pp. 499-506. Bandura, A.; Harris
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Reinforcement, Merrill, Columbus, Ohio. Bandura, A. (1977), Social Learning Theory, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A. (1986), Social Foundation of Thought and Action, Englewood Cliffs, New York. Bandura, A.; Barab, P.C. (1969), Conditions Governing Nonreinforced Imitation, lucrare nepublicată (comunicare orală), Stanford University. Bandura, A.; Grusec, J.E.; Menlove, F.L. (1966), „Observational learning as a function of symbolization and incentive set”, Child Development, nr. 37, pp. 499-506. Bandura, A.; Harris, M.B. (1966), „Modification of syntactic style”, Journal of Experimental Child Psychology, nr. 4, pp. 341-52
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Cliffs, New York. Bandura, A.; Barab, P.C. (1969), Conditions Governing Nonreinforced Imitation, lucrare nepublicată (comunicare orală), Stanford University. Bandura, A.; Grusec, J.E.; Menlove, F.L. (1966), „Observational learning as a function of symbolization and incentive set”, Child Development, nr. 37, pp. 499-506. Bandura, A.; Harris, M.B. (1966), „Modification of syntactic style”, Journal of Experimental Child Psychology, nr. 4, pp. 341-52. Bandura, A.; McDonald, F.J. (1963), „The influence of social reinforcement and the behavior of models in shaping children’s moral judgments”, Journal of
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
A.; Grusec, J.E.; Menlove, F.L. (1966), „Observational learning as a function of symbolization and incentive set”, Child Development, nr. 37, pp. 499-506. Bandura, A.; Harris, M.B. (1966), „Modification of syntactic style”, Journal of Experimental Child Psychology, nr. 4, pp. 341-52. Bandura, A.; McDonald, F.J. (1963), „The influence of social reinforcement and the behavior of models in shaping children’s moral judgments”, Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 67, pp. 274-281. Bandura, A.; Mischel, W. (1965), „Modification of self-imposted delay of
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
Journal of Experimental Child Psychology, nr. 4, pp. 341-52. Bandura, A.; McDonald, F.J. (1963), „The influence of social reinforcement and the behavior of models in shaping children’s moral judgments”, Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 67, pp. 274-281. Bandura, A.; Mischel, W. (1965), „Modification of self-imposted delay of reward through exposure to live and symbolic models”, Journal of Personality and Social Psychology, nr. 2, pp. 698-705. Bandura, A.; Ross, D.; Ross, S.A. (1963), „A comparative test of the status
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
moral judgments”, Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 67, pp. 274-281. Bandura, A.; Mischel, W. (1965), „Modification of self-imposted delay of reward through exposure to live and symbolic models”, Journal of Personality and Social Psychology, nr. 2, pp. 698-705. Bandura, A.; Ross, D.; Ross, S.A. (1963), „A comparative test of the status envy, social power and secondary reinforcement theories of identificatory learning”, Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 67, pp. 527-534. Bandura, A.; Walters, R.H. (1963), Social Learning and
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
and Social Psychology, nr. 2, pp. 698-705. Bandura, A.; Ross, D.; Ross, S.A. (1963), „A comparative test of the status envy, social power and secondary reinforcement theories of identificatory learning”, Journal of Abnormal and Social Psychology, nr. 67, pp. 527-534. Bandura, A.; Walters, R.H. (1963), Social Learning and Personality Development, Holt, Reinehart and Winston, New York. Braden, W. (1967), The Private Sea, Quadrangle, Chicago. Bugental, J. (1967), Challenges of Humanistic Psychology, McGraw-Hill, New York. Dollard, J. et al. (1939), Frustration and Aggression, Yale
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
a strâns cel mai mult. 3. Utilizarea conflictului în învățaretc "3. Utilizarea conflictului în învățare" Putem, desigur, să racordăm această categorie de metode direct la cercetările aparținând lui Festinger, dar să nu uităm că paradigma învățării sociale reprezentată aici de către Bandura, pe de o parte, și Miller și Dollard, pe de altă parte, conține, la rândul său, suficiente argumente pentru a fi considerată un jalon important în redefinirea metodologică. De altfel, s-a observat de ceva timp în literatura de specialitate
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
principiilor 'organizării (M. Wertheimer); Teoria insight-ului/gestaltului (W. Koh1er; K. Koffka) ; Teoria câmpului (K. Lewin; E. ToIman); Teoria schemelor cadru/frame-ului (F.C. Bartlett). • Paradigma psihosocială: Teoria imitației (N.E. Miller; J. Dollard); Teoria învățării observaționale a proceselor mediate de imitație (A. Bandura; F. Winnykamen) ; Teoria comportarnemelor interpersonale (R.F. Bales); Teoria atribuirii (B. Weier) ; Teoria resocializării conduitelor deviante (A.S. Makarenko); Teoria sociogenezei culturale (L.S. Vîgotski); Teoria dezvoltării competențelor personale (R. Cohn; f. Argyle); Teoria învățării prin cooperare (R.E. Slavin; N. Davidson; M. Barbara
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]