138 matches
-
frumos înainte, iarăși dând pe față sărăcia și primitivismul ce ne stăpânesc. Starea mea psihică fiind labilă și înclinată spre melancolie, deodată am văzut spectacolul eroic de mai înainte descompus în scene cotidiene, unul scobindu se în nas, câțiva jucând barbut, altul ușurându-se aproape la vedere, un grup aruncând vorbe deșucheate generoaselor noastre doamne, altul tratând cu niște servitoare unguroaice... în continuare, bine cunoscuta năuceală de când compar spectacolul vieții și imaginea ei ideală. Dar propria mea cenzură, introdusă odată cu cea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un alibi pentru noaptea În care a fost răpită Inez Soto: era În arestul bețivilor, la secția de pe Strada 77. Davis Walter Bush, agresor sexual cu cazier, alibi dat de o jumătate de duzină de martori: fuseseră cu toții la un barbut În camera de recreere de la sus-numita Biserică Metodistă și Episcopală a Sionului din Noul Betel. Fleming Peter Hanley, agresor sexual cu cazier, Își petrecuse toată noaptea la Urgențe, la Spitalul Central: un travestit Îl mușcase de cocoșel. O echipă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
holbîndu-se la el. „Știe de mine și de Inez.“ CAPITOLUL 44 Misiune de supraveghere: Hank’s Ranch Market, intersecția dintre Strada 52 și Central. Un afiș deasupra ușii: „Acceptăm cecuri de la Asistența Socială“. 3 ianuarie, zi de plăți -asistații jucau barbut pe trotuar. Brigada de Supraveghere 5 primise un pont anonim: o gagică spunea că prietenul ei și amicul lui vor veni să jefuiască magazinele. Era supărată pe individ fiindcă și-o trăsese cu sora ei. Jack, În mașina din frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
doar niște pocnete Înfundate. Mai Încolo, pe culoar, doi bețivi morți și o ușă Închizîndu-se. Petievich trase și spulberă ușa. Un bărbat traversă În goană aleea. Jack Își goli Încărcătorul. Omul sări peste un gard. Strigăte de pe trotuar: jucătorii de barbut ovaționau. Jack puse alt Încărcător, sări gardul și ajunse Într-o curte. Un doberman se repezi la el, mîrÎind și rînjind. Jack Îl Împușcă pe loc. CÎinele Începu să verse sînge. Jack auzi Împușcături și văzu gardul explodînd. Doi polițiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
porumb. Izbucnirea lui Ripley n-a mai iscat alte comentarii, iar militarii, după ce și-au terminat masa, au mers în sala de briefing. Pe rastelele dindărătul lor se înșirau cele mai ciudate arme. Strânși la un loc, câțiva încropiră un barbut. Se îndreptară din șale alene când intră Gorman și Burke, dar săriră în picioare când Apone lătră la ei: ― Aten...țiune! Toți, ca unul: brațele lipite de corp, cu ochii ficși, concentrați asupra ordinului ce urma să vină din partea sergentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
altceva, mai ales că această clasă a dumneavoastră e, oricum destul de slabă. Și măcar de-ați lucra ceva ca lumea acolo, la pregătire. Dar am auzit că le vorbiți elevilor de fleacuri, de jocuri, mă mir că nu jucați și barbut, sau cine mai știe ce! Aveți ceva de spus? (,,Prostia pe care am auzit-o este atât de mare, că nu se mai poate spune nimic. În orice caz, socot că ar fi mai bine să mai citiți și dumneavoastră
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Țintar. Remi, pocher... Acuma, după ’89, s-o dat oficial. Dar făceam, înainte făceam din carton. Banu-i țigara, la noi. Da, înrăit. Adică, am fost. Și șah. Șahul era singurul joc care era oficial. Table? Nu. Că se juca barbut. Erau zaruri... mai multe zaruri erau atunci, ca acuma în pușcărie. Din os. Se șlefuiește. Sau faci din perete. Frica de moarte? Nu se discuta așa ceva acolo. Nu se plângea. Eu aveam o singură victimă. Și cum era politica aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
și 12. Am băgat zarurile într-un pahar și lumea mizează. Care vrea, pune pe mic, deci în partea asta. Cine vrea, pune pe mare. Dacă n-a pus nimeni la șapte și dai șapte, iei totul. Am jucat și barbut, și pocher, și 21. Trebuie să faci 21, sau până-n 21. La pocher se fac și șmecherii. Joci c-o pereche. Dar trebuie să știi să bagi în ele. Le mesteci și când le-mparți, dumneavoastră, eu știu, vă dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
dau chintă roială de romb și eu să iau de treflă. Iar v-am dat încredere să jucați. Și ne războim. Trebuie să-ți așezi cartea. Ori deasupra, ori la fund, ori la mijloc, depinde cum taie respectivul cartea. La barbut sunt mai multe feluri de zaruri. Terțe mici, mari și trebuie să știi să tragi cu ele. Dacă ai terțe, trebuie să ai ghiul pe mână. Pentru că un zar, deci unu’ din zaruri are 1, 3, 5 și 6. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pice cele mari. Când ai nevoie de zar mic, dai în partea cealaltă, unde nu-i macara. Când ai nevoie de zar mare, de fugă, dai la macara. Dacă-l prinzi, plătește dublu. Deci așa se face. Joc cu tine barbut și, dac-ai câștigat și văd că ești nașpa, îmi plătești dublu cât am pierdut eu. Și-atunci, dacă vrea, bine; dacă nu, nu joci cu el când știi că sunt șmenite. Și n-are rost să pierzi. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
început, n-ai încă tupeul să te rezolvi. Apoi spui, bă, stop, lucru care s-a întâmplat. După trei luni de zile de stat în aceeași clasă, un individ, renumit barbagiu în școala respectivă, m-a invitat la joc, la barbut, pentru că ajunsesem... - acolo era: cine se ducea la vizită din clasă era obligat să vină cu pachetul la șeful de cameră, sau de atelier, dar de obicei era același. El își alegea de acolo ce vroia - apoi putea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
în cartierul de blocuri, parcăm undeva pe o străduță. De ani de zile n-am pus piciorul în zonă și adunătura asta de cutii de chibrituri îmi strânge stomacul. În fața scărilor murdare, lumea mănâncă semințe, sunt movilițe de coji, joacă barbut. Câte-un bătrân pe scăunel stă acolo și așteaptă pensia sau moartea, una tot trebuie să vină până la urmă. Am ajuns, biserica îngrămădită între blocuri încă nu e terminată pe dinafară, cărămizile deja s-au înnegrit. Parcă e o găleată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
-un vânt rece din baaaarcă, la Chilia-n port... Ete, fleoșc, cine dracu` să mai intre-n pârnaie? Poate doar dacă vrea vreunul să ajungă președinte, că pușcăria a devenit rampă de lansare În politică. Da` dacă nu Învață și barbut pe acolo tot degeaba, n-au școala vieții... Bă, da` bun film a mai fost ăla după Preda, hai să mai bem niște beri și niște vin și să ne dăm cu capul de mese... Mi-a trecut supărarea. Vedem
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
de fizică și pe asistenții săi, profesori tot de fizică, invitați din alte licee ale LUMII. S-au adunat și au început să dea cu banul, ca să hotărască arbitrul continuitatea examinării sau întreruperea ei. Și, încet-încet, profesoarele au încins un barbut pe cinste, atrăgând în joc și pe profesori, finalizat cu pedepse, după cum aveau să ne transmită observatorii din băncile apropiate. Pe noi nu ne privea numărul din ce în ce mai rar al profesorilor care dispăreau perechi în lanuri, ci copierea în draci direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cupe cu vin. Vin grecesc,vin dacic și vin... slavii ! Intre două etape,faraonul se plimba cu corabia pe Nil.Sclavii vâsleau domol printre crocodili. Corabia era cucerită în luptele cu vikingii de la marginea lumii. Pe corabie se juca fotbal,barbut,se bea vin de Xerxes și se dansa din buric,”à la turca,bre!”. Piramidele serveau drept paravan pentru jocurile piramidale. Credeți că veniturile se împărțeau la palestinieni? Nu !!! Faraonul lua tortul ! Mai lua și jumătate din birul strâns pentru
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
ia o fată și aștepți rezultatul care va apărea, în câteva minute, pe un ecran. Se joacă bacara, poker mecanic, se joacă la ruletă, la roata norocului, se joacă aproape orice, cu orice, cu cărți, cu zaruri (un fel de barbut), cu jetoane; singura care absentează e "alba-neagra", de la gurile metroului din București; se joacă la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
poate deocamdată. — Al naibii Curist, s-a descurcat de minune, spune Roja. — Ambiția lui e să pună pînă la urmă mîna pe toată clădirea și să facă din ea un fel de mini Las Vegas. Dar să nu înțelegeți greșit, barbutul și pockerul se joacă doar la separeu, în rest e ilegal. — Să vezi că o să-i iasă, prevestește Roja. Iar ăsta e doar unul din planurile sale minuscule, zice Patru Ace, un moft de duminică dimineața, e băgat pînă la
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zici tu, au fost regi serioși, Chiose... Cu bărbi, centurioane, basculante, elefanți și nepoți. Ăștia, dacă te călcau c-o singură roată, o oră, ca să-i ierți, te plimbau cu ei în caleașcă. Dacă se întîmpla de-ți câștigau la barbut vreun castel, nobili, cum erau, a doua zi, de rușine, își trimiteau pîn' la tine aghiotantul și-ți înmîna, din partea lor, o moșie, pe care scria: "Bruță, te rugăm ca să ne scuzi. Asta nu ne mai trebuie. Te implorăm, bea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cei patru, de sfârcul urechii stângi. Ca și cum ar fi retezat, în joacă, patru codițe de măr. Adună sfârcurile urechilor în palma stângă și, înainte de a le înmîna străinului, le sună, la propria ureche, ca pe niște zaruri de barbut. Străinul preluă fărâmiturile de carne zvîcnindă, își deschieie trenciul, scoase de la brăcinarul pantalonului o curelușă de piele pe care avea înșirate, ca niște mărgele, celelalte porțiuni de ureche colectate până atunci. Cele vechi, se văzu, erau separate unele de altele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mai adânci. Era spătos și pe obrazul muncit, stflcit în bătăi, nu se citea nimic. Mișca greu palmele mari și cu degetele își aruncă mai spre ceafă șapca unsuroasă. Când se urnea, în buzunarele largi u sunau creițarii câștigați la barbut. În picioare purta pantofi în două culori: alb și roșu, legați cu șireturi de piele, ca orice staroste de hoți. Paraschiv scoase de sub brâul de piele un șiș lung, Cu lama ascuțită, îndoit la vârf. - Doi am tăiat cu el
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tânărul. Paraschiv adulmecă locul și nu-i mai ascultă. Îl aștepta pe Florea, și acesta nu mai venea. Focul abia se vedea. Bătrânul Q înteți cu buruieni uscate și un fum gros se răspândi împrejur. Pungașii se apucaseră iar de barbut. Oacă, cel mai mic, ședea deoparte, că se curățase, și ronțăia semințe. Lângă flăcări, bătătoriră pământul cu palmele, și Bozoncea scoase zarurile. De data aceasta, meșter se dovedi codoșul. Scuipă și-și făcu semnul crucii, că era bisericos. Babaroasele cădeau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i scape pe cei liberi. Pârnaia era plină. Nu mai văzuse ucenicul. Toți zulitorii Bucureștiului, șuți, hoți de cai, trosnitori, carditori, tâlhari de drumul mare, toată crema caramangiilor. Ședeau pe ciment și așteptau să fie trimiși la ocne. Jucau barbut pe șest, înțeleși cu paznicii, să le mai treacă timpul. Cum i-a văzut Gheorghe, s-a înveselit. Îi cunoștea aproape pe toți. Pe unii din ei el îi învățase să ciordească. Acum erau șefi de bandă, cu morți pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă ca zarurile la barbut, copii botezați la gura cuptorului, semănînd cu niște Îngerași de boia, flăcăi Întinși pe un pat de pietriș, burta lor un mac sîngeriu cu petalele larg desfăcute și femeile sfinte, galbene pînă-n albul ochilor, litania lor tărăgănată, potrivită după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de treabă. Da’ ar trebui să se mai pună la punct cu politica, spre binele lui. În camera de la hotel se strînsese o grămadă de lume. Se puseseră discuri la gramofon, era plin de fum și pe podea se juca barbut. Tovarășii tot intrau ca să se spele, și-n cameră se amestecaseră mirosurile de fum, săpun, uniforme murdare și abur venit din baie. Manolita, spanioloaica, foarte curățică, Îmbrăcată cuminte, etalînd ostentativ un fel de șic franțuzesc, foarte jovială, foarte demnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
scris, acoperită pe jumătate cu o foiță de celofan, era o bucată uriașă de șuncă rozalie cu margini albe și, din cînd În cînd, cîte un tovarăș se-ntindea Își tăia o felie cu briceagul, după care se-ntorcea la barbut. Îmi tăiai și eu o felie. — Tu urmezi la baie, i-am spus lui Al, care pînĂ atunci se uitase prin cameră. — E drăguț aici, la tine, spuse. Șunca aia de unde-a mai apărut? — Am cumpărat-o noi de la intendencia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]