175 matches
-
speria, sunt eu, Americanul, dă-mi mie lanterna, te rog, să verific starea tuturor; tu ești bine?! Simți vreo ruptură de os sau mușchi? Miramoț nu putu răspunde micului rechizitoriu pentru că se simți ca paralizată. Nu recunoștea vocea Americanului, voce baritonală, cu accente de engleză de peste ocean, era vocea în schimbare a unui puști de liceu! Înghițind greu, întinse lanterna spre sursa vocii necunoscute și, într-un flash, descoperi îngrozită că Americanul nu mai era cel cu care porniseră urcușul pe
CAP.9 (PARTEA A II-A) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372112_a_373441]
-
nimic. Doar expresia fețelor le trăda nerăbdarea descărcării prin râs. Așteptau plecarea sancționatului ca să se elibereze de un prea plin de satisfacție. Dădu Sfantu’ că tânărul se ridică și, în drum spre Matiz, își descătușă el întâi obida printr-un baritonal plăcut, în discordanță cu silueta-i minionă: Dați-o-ncolo de treabă! Să fiu al naibii, nici azi nu vă deschid!!! Referință Bibliografică: Dați-o-ncolo...! / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1689, Anul V, 16 august 2015
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
din spate, i-am prins umerii. Nu s-a întors, n-a făcut nici o mișcare. A trebuit să mă explic și, cu voce subțire, de strigoi, i-am spus: Am vrut să vă sperii. Nu m-ați speriat... a sunat, baritonal, vocea poetei. Acum? Unde-i acea Ileana Mălăncioiu, legendă frumoasă și stenică, în vreme lugubră? Îi citesc rubrica din "România literară", revistă fanion, și de fiecare dată nu-mi pot reprima disconfortul ce mi-l produce înverșunarea ei de ani
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a dreptul frumoasă merită să fie văzută. Nu și auzită. Dintre vocile Naționalului ieșean, una singură n-ar fi meritat uitată (deși actorul ce o deținea e de mult uitat), și anume vocea lui Veniaș. Cu ce vibrațe nobilă, ușor baritonală, își învăluia replicile! Dar vocea inconfundabilă a unui mare actor bucureștean, Critico! În Hoții de Schiller. Dar suprema performanță cea a fenomenalului Vraca! Singurele voci "subțiri", care ar fi putut irita auzul interbelicilor, dar n-au făcut-o, era vocea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de duh, spune șugubăț bancuri cu iz politic, face câte o hermeneutică a mai știu eu ce verset biblic, Își dă cu părerea În legătură cu o recentă ieșire la rampă a unui demnitar al zilei. „Hai, să trăiți!”, spune cu voce baritonală la un moment dat ridicând paharul, Îndemnându-ne să sorbim cu toții din vinul liturgic ce așteaptă să fie aprobat de nu știu ce instanță europeană. Noi, mesenii, ne Încurajăm din priviri, prindem vervă, poftă și alunecăm pe nesimțite Într-un registru cât
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Culturii. Este membru al Uniunii Scriitorilor și al Uniunii Ziariștilor. Publică versuri și proze scurte și susține rubrici în revistele „Teatrul”, „Cinema”, „Contemporanul”, „Libertatea”, „Cronica română”. Cea dintâi carte, Vizite, îi apare în 1985. Actorul de mare suprafață, cu voce baritonală, puternică, plină, cu dicție impecabilă, sever și subtil ironic chiar și atunci când interpretează roluri de comedie, profesează o poezie rafinată, cu asociații metaforice căutate, revendicându-se fie din folclor, fie din atenta cântărire a temelor și procedeelor teatrale. Organizate în jurul
ALBULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285229_a_286558]
-
răspuns simplu: „Fratele Bordeianu este un om blajin” - declanșând astfel furia lui Zaharia, care l-a călcat în picioare și l-a snopit în bătaie 1. Dumitru Bordeianu spune că, deși era o brută, avea talent muzical și o voce baritonală foarte frumoasă, cânta și fluiera diverse arii de operă și operetă înainte de a-și alege victima. Tot el a observat că, după Paștele din 1951, Zaharia și-a schimbat atitudinea, lipsind mult mai des din cameră și devenind „absent, gânditor
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
Întâmplau În camera lui Sammler, cu hârtiile ei, cu cărțile, umidorul, chiuveta, firul electric, recipientul de laborator Pyrex, documentele. — O să spun o rugăciune pentru tine, Walter. Bruch se opri din plâns, clar surprins. — Cum adică, unchiule Sammler? Te rogi? Muzica baritonală Îi dispăru din voce și din nou era gâjâit și vorbea gâlgâit ca un curcan. Unchiule Sammler, eu sunt cu brațele. Dumneata ești cu rugăciuni? Scoase un râset plin, din burtă. Râdea și fornăia, bălăbănindu-și trunchiul Înainte și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
că el era un nebun prețios, dar asta am ținut-o pentru mine. — Ei bine, nu sunt sigură, am început eu, dar deja atenția lui Richard se îndrepta spre altceva. — E timpul pentru desert, țipa el acum, pe tonul lui baritonal care se voia glumeț. Hai, Bash, spune-ne ce avem ca desert? Desertul era înghețată de vanilie și prăjituri de ciocolată cumpărate. — Mă tem, Barbara, că suntem oameni care caută satisfacție imediată, a zis el, în timp ce tăia felii din prăjitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Îi luase vederea de dincolo de viață, căci Îi străpunsese ochiul stâng. - „Căci nu vei mai vedea niciodată Eternul Cer Albastru”... murmură, Încremenit, Alexandru. Pedeapsa pentru trădare. Grupul Apărătorilor păstră liniștea. După clipe lungi de așteptare, Yves spuse, cu vocea lui baritonală: - Mon Dieu! O adevărată lovitură de maestru... Aproape neîncrezători, arcașii Apărătorilor se apropiară de cadavrul tătarului. Un murmur de admirație străbătu grupurile de luptători. Amir bătu ușor coama calului, care fornăi bucuros, apoi se apropie de căpitanul Oană și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a muților asurziți. E noapte. E răcoare. Preotul anunță, baritonal, că mai sunt trei stări până la poarta încuiată a cimitirului.Vinul e vechi... S-au sacrificat trei viței... Întinzi mâna spre umărul meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce eu ascultam vocea aceea vorbind la telefon, Harry îi făcu un semn de salut cu mâna lui Tom, apoi înălță un deget arătător, anunțându-l pe tăcute că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
nu îi intre în nas colțurile gulerului tare al cămășii, personajul își ținea bărbia ridicată, cu o expresie de dispreț suveran pentru restul lumii. ― Îngăduiți-mi, Alteță, să vi-l prezint pe monsieur... ― D’Autrey-Lès-Gray, interveni personajul cu o voce baritonală, marcat insinuantă. Sunt încântat să vă cunosc personal, Alteță. ― Monsieur D’Autrey s-a născut în Franța, dar în prezent e nevoit să locuiască la Londra și... aiurea. Și-a păstrat însă spiritul francez, fidelitatea față de rege și încrederea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ziua cârtiței: disperat, știristul american prins între ghețuri o ia mereu de la capăt. Fiecare zi e la fel. Ceasul-radio îl trezește la 6 cu aceeași discuție glumeață despre orașul înzăpezit. Toți prezentatorii vorbesc sau șmecherește sau foarte grav. Oricum tonul baritonal, de macho, e obligatoriu. Absolut toți arată însă ca naiba. Vocea le iese dintr-un corp butucănos, costeliv, burtos, rahitic. Vocea lor - penisul lor. Așa, despre știristul ăla prins între ghețuri, repetând de câteva sute de ori aceeași zi. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Talpa-Iadului stă la pândă, e cu pleoapa pe tine, sigur bagă la cap ce spui tu. De-aia m-am făcut profesor, ca să nu fiu nevoit să le învăț engleza pe drăcoaice după cutremur. Din reverie mă smulge o voce baritonală, cu un puternic accent franțuzesc: citiți teoriile lui Sterne despre botezul copiilor înainte de naștere? Vocea iese dintr-un cap pătrat, tuns scurt, destul de hidos pentru a mă irita. Craniul cubic, care anunță o memorie prodigioasă, se continuă cu un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fel, veneam dimineața devreme, să nu mă deranjeze nimeni. Mă baricadam în cabina din mijloc. Dacă totuși pica vreun tolomac cufurit și ciocănea la cabina din dreapta, îl avertizam cu ton de soprană: ocupat! Apoi la cea din stânga, cu o voce baritonală: ocupat! Abia ajuns la mine îl trimiteam la plimbare cu vocea mea naturală. Mocofanul pleca să urineze în curte, bodogănind: da’ cât stați băi acolo!? Hai mai repede că ne căcăm pe noi! Femeile și ele se împart în două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
elegant, culoarea muștarului. Lângă el, o doamnă între două vârste, distinsă. Îi puteam vedea profilul și îmi dădeam seama că era impresionată de funeraliile Seniorului. Toată masa aceea de suflete vibra în consonanță cu glasurile severe ale slujitorului Domnului, intonând baritonal „în veci pomenirea lui”. În mod ciudat, senzația era că Seniorul revenise în mintea poporului nu atât prin activitatea sa politică de după Revoluție, cât prin moartea-i discretă. Probabil datorită acestui fapt ne aflam toți acolo - să vedem cum moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia de zulufi, din care se răspândea un parfum ce amintea de Bulgari. Habar n-aveam ce să fac. Onoarea de bărbat mă îndemna să iau atitudine. Din adâncuri, un glas baritonal îmi spunea să mă fac că plouă, să n-o caut cu lumânarea. I-am trecut degetele prin zulufi. S-a întors ca un arc și m-a luat în brațe. A început să mă sărute și mi-a tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să-ți modernizeze gura, să ți o cimenteze ca la dânsul ! T De-aia sunt eu taciturn. B Au-auuu-auu ! T De ce țipi, domnule? S Fiindcă-l doare, săracul. Continuați. B Aua-auuuu-aau ! S Așa, bravo. Văd că aveți o voce interesantă. Baritonală. B Auauaua-aaaau ! S Parcă-i la Operă. Sunteți de meserie ? B Professsionisssst. S Poate că v-am văzut și pe micul ecran... B Possss....ssssibil. Aaaaaa ! S Continuați, că-i de la curent. Vă ascult cu plăcere. B Auuua-aua-uuuuuuuu ! T Aaaaaaaaa
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
în monolog și monologul în conferință. Când venea, vara, în Lisa, făcea, duminica, operă de iluminist. Le explica oamenilor, strânși în jurul lui, pe uliță, că pământul se învîrte sau îi lămurea cum s-a născut poporul român. Avea o voce baritonală, bine timbrată, și un pronunțat instinct pentru teatru. Își lăsa capul pe spate, iar bărbia voluntară, înfiptă în aer cu câțiva centimetri mai sus decât poziția normală, și nasul acvilin dădeau chipului său, în acele momente, un plus de energie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică”, de s-a auzit în toată biserica. Slujba s-a întrerupt, toată lumea a izbucnit în râs, iar preotul, enervat, a ieșit din altar și i-a întors-o: “Nea Lisandre, suntem în lăcașul lui Dumnezeu, dă-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi, eu mi-am dorit întotdeauna să mor odată cu Thorson... Mă așteptam să fiu ucis de îndată ce-mi dezactivasem sistemele de apărare... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
însuși. Se gândi îngrozit: "Va trebui să-l fac să vorbească cu forța". Se aplecă și-l scutură pe bătrân, strigându-i: ― Trezește-te! Corpul rănitului avu o tresărire. Ochii strânși se în-tredeschiseră și-l priviră gânditori. ― Încercam ― șopti vocea baritonală ― să pun în funcțiune un reflector de energie ca să-mi ucid trupul. Dar nu pot... Mă-nțelegi, eu mi-am dorit întotdeauna să mor odată cu Thorson... Mă așteptam să fiu ucis de îndată ce-mi dezactivasem sistemele de apărare... Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
convorbiri de afaceri și cu două scaune. Pe masă se aflau șapte teancuri de dosare, fiecare teanc având o culoare diferită, rânduite în fața unui glob mare, alb-lăptos, care arunca o lumină blândă. Din adâncurile acestui obiect se auzi o voce baritonală: - Fara Clark? - Da. - Înainte de a se pronunța verdictul în cazul dumitale, continuă liniștită vocea, vrei să scoți un dosar din teancul albastru? Lista îți va indica A CINCEA BANCĂ INTERPLANETARĂ în relația ei proprie cu dumneata și cu lumea întreagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
cu secretarul adjunct Sanchez și cu Bruce Miller. —Maggie, sunt Robert Sanchez. Lucrurile s-au înrăutățit puțin în decursul zilei de azi... —S-au înrăutățit puțin? S-au înrăutățit puțin? Acesta era Miller, pițigăiala lui sudistă contrastând cu vocea ușor baritonală a lui Sanchez. Și-l imagină plimbându-se de colo până colo, în timp ce Davis și Sanchez stăteau jos. —Vrea să spună că s-a înrăutățit foarte mult, Costello. Țara asta arde mai repede ca o cruce Ku Klux Klan. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]