182 matches
-
acuzației rituale de "reducționism". Între tehnologie, istorie și sociologie nu mai există oare decît locuri nesigure pentru un popas? Întîlnirea dintre viața intelectuală, viața materială și cea socială oferă imaginea unei discipline de răscruce, sau pe cea a unui sub-produs bastard? Viitorul va decide. Proiectul nostru disciplinar este, în orice caz, mîndru de originea sa. El se mărturisește și se vrea impur fiindcă impuritatea îi este obiect și chiar metodă. Interferența e o binecuvîntare și un blestem. O binecuvîntare epistemologică, pentru că
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
e fiu nelegitim, dar e "os domnesc", recunoscut, însemnat cu fierul roșu chiar de mâna lui Ștefan. I-am văzut semnul: pecetea cu cap de bour pe umărul stâng. Am auzit că-i obiceiul domnilor ăștia să-și însemne odraslele bastarde cu fierul roșu ca pe harmăsari -, să nu-și încurce progeniturile, râde ea sarcastic. Maria! o dojenește el. Poate să-l ardă și-n... unde vrea, dar să nu cuteze careva să ridice pretenții asupra "Scaunului Sucevei"! Voi lupta! Leoaică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu se grăbesc s-o trimită Încoace. Sau poate nu se gră bește el cu nunta... Toată lumea știe că se gândește de trei ori până se hotărăște să facă ceva. Deci singura mlădiță din neamul Zähringer rămâne Adelheid, chiar dacă e bastardă. Bertold a recunoscut-o doar. Chiar dacă oficial nu poartă titlul de ducesă... Oricum asta se poate aranja la Curtea Imperială. Odată ce-ai pus mâna pe averile lor... și cine să urce atunci pe tron? Ginerele, cine altul! Dacă n-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Petru. De aceea a plecat și jupânul Urs așa de grabnic Într-acolo. Putem doar aș tep ta, rugându ne ca fiul său să se Însănătoșească. Vă veți mira poate, dar el e negustorul pe care-l iubește așa zisa bastardă. și ea a dispărut, a fost răpită, nu i se mai știe de urmă... Totul ne face să credem că Eglord a răpit-o... Giancarlo păli: — Am ajuns prea târziu. Eglord și-a atins scopul. Poate că putem totuși Împiedica
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
are stare, e mulțămit de afaceri, vorbește destul de bine italienește, franțuzește, nemțește, englezește, olandeza. Românește se cam încurcă. Între străini n-a mai vorbit și vechiul graiu al copilăriei s-a redus, s-a subțiat. Ascultăm un fel de jargon bastard amestecat din când în când cu câte-o vorbă franțuzească și italienească. Fecior de boier nu-i. A fost un băiat sărac dintr-un sat de munte. Poate să fie evreu. Protestează, nu-i evreu, deși-l chiamă Arnold. A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
am numit-o, „metafora epică” a lui Mitia Karamazov. Un ins acuzat de a-și fi ucis părintele, care, după ce Își neagă hotărât vina - e, de altfel, nevinovat, vinovații sunt alții și sunt doi: inspiratorul crimei, Ivan, și executantul, copilul bastard, Smerdiacov! -, o acceptă și pleacă În Siberia, Însoțit de Grușenca, s-o ispășească. Deși n-a comis-o! Or, În această acceptare a unei crime niciodată comise eu Întrevăd o metaforă capabilă - ca orice meraforă, nu stilistică, ci psihologică, paradoxală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
niște premii ușor de doborît (Doru Bușcu) ; în toată înșiruirea asta de citate nu există nici măcar o afirmație adevărată, nici măcar un termen folosit corect. Distincția e aceea dintre o viziune de autor-showman, în care cinemaul reprezintă spectacolul total, o superartă bastardă, metisată (cum scria Pauline Kael a noastră), care le subsumează și le extinde pe toate celelalte, și o viziune puristă, în care cinemaul trebuie să se lepede, pe cît posibil, de influența celorlalte arte, ca de tot atîtea haine de
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
povestirii-ramă. Primul roman gravitează în jurul boierului Amărășteanu, pater familiae și figură tutelară. Povestea de dragoste dintre bărbatul matur și prea tânăra soție, care nu îi va rămâne credincioasă, cea a iubirii cu o țărancă, al cărei rod e un fiu bastard, povestea conacului și moșiei de la Amărăști vor fi descoperite, de fiu, atunci când găsește jurnalul tatălui. Trama detectivistă - urmărirea adevărului despre propria familie, implicit și despre sine - conduce nu doar la revelarea unor secrete surprinzătoare, dureroase, dar și la concluzia că
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290032_a_291361]
-
om fără de suflet. Pentru că nu sunt om. Pentru că mă pot uita la capetele tăiate ale prietenilor mei și pentru că, fiind încă în viață, pot încă respira și mă pot încă bucura de bătăile inimii mele. Pentru că sunt un bastard, fiu bastard cu tată bastard, ultimul dintr-un lung șir de lași fără valaore, iar faptul că știu asta nu schimbă nimic. Voi mânca și voi dormi și-i voi scrie o scrisoare tatălui meu și poate că într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Pentru că nu sunt om. Pentru că mă pot uita la capetele tăiate ale prietenilor mei și pentru că, fiind încă în viață, pot încă respira și mă pot încă bucura de bătăile inimii mele. Pentru că sunt un bastard, fiu bastard cu tată bastard, ultimul dintr-un lung șir de lași fără valaore, iar faptul că știu asta nu schimbă nimic. Voi mânca și voi dormi și-i voi scrie o scrisoare tatălui meu și poate că într-o bună zi mă voi însura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
este o coincidență interesantă, nu-i așa, că numele de pe licența de prostituată a Liliei este Semienov. Foarte asemănător cu numele dumneavoastră de familie de Simonov. Poate că ea s-a considerat într-un fel aproape soția dumneavoastră, un fel bastard de soție cu nume bastradizat. Dumneavoastră i-ați luat virginitatea. ă Sau, pur și simplu, așa o chema pe ea și, precum spuneți, este doar o coincidență. ă Am învățat să nu cred în coincidențe. ă În schimb vă puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
greci, români, francezi, dar și din literatura română. Examinând procedeele poetice, figurile de stil, autorul întreprinde implicit și o critică a poeziei românești: opțiunile, însă, nu sunt totdeauna inspirate. Despre romanul istoric se spune aici că ar fi o alcătuire bastardă, de istorie și ficțiune. Privit printr-o grilă morală, romanul, în genere, e socotit a fi „un mijloc țintitoriu la învățătura spiritelor și la îndreptarea moravurilor”. Istoriei literare i se cere ca, în urma unui studiu judicios și nepărtinitor, să caute
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287390_a_288719]
-
de marcă ai acestui gen îi amintim pe Théophile Steinlen (Fig. 71), Ben Shahn, Marcel Duchamp, Robert Rauschenberg , Andy Warhol , Lucas Samaras, Andrew Stasik, Roy Lichtenstein și alții. Monotipul Ca tehnică de imprimare, este de cele mai multe ori considerat o tehnică „bastardă” a gravurii, aflându se undeva la mijlocul drumului între pictură și gravură, rămânând una dintre cele mai simple tehnici. În prima etapă, artistul pictează, șterge sau freacă desenul său direct pe placă, folosind o cerneală pe bază de ulei, pentru ca uscarea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
plasa chiar în finalul paragrafului. Anume că, dacă stăm să le comparăm raportat la ordinea platonică, caracterul accidental revine tocmai enormei distilerii pe care-o reprezintă stirpea nobiliară văzută în timp. Accidental și - adaugă malițios și perfect caragialesc autorul Palimpsestelor - bastard. În acest moment, întreaga exegeză a relațiilor subtile dintre tată și fiu și întregul conținut istoric al genealogiei inventate de Mateiu se reactivează cu succes. Și se justifică în cadrele unei tradiții exemplare. E, cred eu, punctul forte al unui
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
hermeneutica rece a celorlalte capitole. Descoperim aici savoarea trasului cu ochiul, recompunerea unor detalii biografice puțin cunoscute, gustul pentru picanterii ce se pot identifica în operă. Câteva din subiectele atinse în acest capitol sunt relația lui Mateiu cu tatăl său ("bastardul caută o legitimare de ordin ficțional pentru a o opune lipsei de legitimitate în plan social"), legătura lui cu Bogdan-Pitești (figură bizară de care se aude tot mai puțin în zilele noastre, cu faimă de escroc pentru unii, și de
Decadentism la bani mărunți by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9421_a_10746]
-
fără sfială,/ Ne fac pușchii de dârvală!” etc. De parcă n-ar fi fost suficient puști , o evoluție semantică asemănătoare s-a petrecut cu un alt termen colocvial de desemnare a copilului: pici. Și acesta este de origine turcească - din piç, „bastard”, dar și termen peiorativ pentru copil (tradus în engleză prin „brat” de Redhouse 1998). Cuvântul e atestat la Creangă, în Acul și barosul: „Ia ascultă, te prea întreci cu șaga, piciule!”. În momentul de față, cuvântul e folosit mai ales
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
ales cu conotații afectuoase, de simpatie. E riscant să cauți explicații mai generale, legate de contextul istoric sau de mentalitate. Totuși, e cel puțin surprinzătoare frecvența termenilor negativi în desemnarea copilului (de altminteri, chiar copil are, în textele vechi, sensul „bastard”).
Puști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5946_a_7271]
-
moarte". Că și, hélas: "La Băneasa am ascultat jalnicele creații ale lui Enescu. Suita să săteasca este nociva datorită lipsei de forță. Și atît de ovreiasca, încît mi-a amintit prin transpunere de Marcel Iancu! Cum se mai răzbuna elementele bastarde ale unei rase pentru că nu au fost luate în seamă". Această "Walkyrie excepțională" (astfel aprecia ea însăși un personaj dintr-un spectacol de operă dirijat de Furtwängler), prietena o vreme cu Nae Ionescu (la Băneasa se găsea vila filosofului), nu
Amazoana artistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17873_a_19198]
-
proză și în teatru readuce motivul vechilor incapacități, drogurile, femeile, iluziile pierdute. Încă în romanul Gilles, reproduce spovedania unui înger căzut pe care o proclamă grandilovent noaptea în mijlocul unui spațiu pustiu, în Place de la Concorde: "Sunt născut pentru solitudine, orfan, bastard, fără familie și mă voi returna tot la solitudine." Ceea ce rostește cu emfază e de fapt o autoamăgire. Lepădarea de fascism nu-l mai poate scăpa de catastrofe. Are un sfârșit lamentabil. La 16 martie 1945, în bucătăria unui imobil
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
ulterior, de altcineva, deasupra). În Complexul Studențesc, chiar și „Lia Perjovschi”. După modul de realizare a matriței și după vopsea, toate par a purta semnătura uneia și aceleiași persoane. În prima parte a lui 2004, orașul fusese umplut cu graffiti „bastard”. După execuție, la fel, pare a fi fost una și aceeași persoană. Deosebit de bine realizate sunt însă două desene: un tanc și un autoturism (pare-se marca BMW): tancul, realizat pe pereții unei clădiri de lângă Palatul Dicasterial, a fost făcut
Agenda2005-04-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/283315_a_284644]
-
recitirea pe care Mateiu Caragiale i-o face istoriei. De fapt, zațului rămas în urma ei, în care se dezleagă foste destine. Oameni promiși măreției, față cu neputința ce li s-a dat. Se vede că ei sînt ginta acestui ręveur bastard. Toți cîți trăiesc din amintiri ticluite, din miedul otrăvitor al lui cum ar fi fost dacă. Dacă faptele, pripite, nedrepte, neștiutoare și de potriveala planetelor, și de fair-play--ul filosofiei, nu i-ar fi împins undeva în marginea din care zăresc
Iluzia luptei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7557_a_8882]
-
obiect: chiar dacă Regele ar fi dovedit un criminal de cea mai joasă speță, banii compensatorii pentru confiscările făcute de statul român tot la el ajung! Indiferent că Regele e sau nu autorul ,statului nazist", Paul Lambrino nu e mai puțin bastard, după legile monarhiei românești, și mai puțin delator, după orice definiție a bunului-simț. Blamat sau nu, Regele și nu Lambrino va încasa milioanele promise de statul român! Această jenantă istorie de familie aruncă asupra noastră, a tuturor, vălul păcatului și
Prinț și delator by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11533_a_12858]
-
scurtă perioadă de restabilire a regimului anterior lui 1938, s-a instalat comunismul ( 1940-1948) o formă încă mai gravă a totalitarismului, care însă în patru decenii a evoluat de la simpla și absoluta slugărnicie față de ocupantul rus la o formă mai bastardă de naționalism, culminînd cu social-fascismul lui N. Ceaușescu" ( p. 51). Spre deosebire de mulți dintre cei de astăzi care scriu din auzite sau din citite despre întîmplările și oamenii care au ocupat prim-planul scenei politice și literare în acest lung segment
Confesiuni polemice by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13682_a_15007]
-
coloniști s-a familiarizat doar cu rutina și accesoriile pe care le presupune viața urbană, dar nu și-a putut însuși și caracterul ei. S-au conservat obiceiurile rurale, dar ele au fost treptat adaptate vieții de la oraș. Iar formulele bastarde s-au perpetuat, cu mici modificări, prin generații“. Un colonialism întors pe dos s-ar zice, în care primitivul, aici perifericul, e cel care învinge și își impune modul de a fi. Aceasta și e, formulată răspicat, concluzia lui Adrian
La margine de București by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13451_a_14776]
-
de fata morgana ale unei rîvnite libertăți. S-au acordat, în vreme, pe individualități ce s-au antrenat în această activitate, fragmente de libertăți, în a căror lipsă cetitorul nici n-ar mai fi luat cartea în mînă. O Putere bastardă, poftitoare de legitimizare întru a cărei dobîndire nu s-a dat în lături de la crime și genocid, a dus în raporturile cu scriitorii jocul de-a șoarecele cu pisica, avantajîndu-i pe cei la care relația vicioasă cu Puterea acționa organic
"Sub Cortul Luciditații" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12659_a_13984]