180 matches
-
thanks, Bringing the murderous coward to the stake. He that conceals hîm, death. EDMUND: When I dissuaded hîm from hîș intent, And found hîm pight to do it, with curst speech I threatened to discover hîm. He replied, "Thou unpossessing bastard, dost thou think, If I would stand against thee, would the reposal Of any trust, virtue, or worth în thee Make thy words faithed? No. What I should denyAs this I would, ay, though thou didst produce My very character
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
De-aduce pe-ucigașul las la stîlp; Cine-l ascunde, moartea. EDMUND: Cînd am cercat să-l scot din gîndul lui, Fiind hotărît să-l facă, cu blestem L-amenințai că-l dau de gol. El a răspuns: "Tu sărăntocule bastard, au crezi Că de te-aș dezminți, încrederea-n Virtutea, cinstea și valoarea ta, Ți-ar da crezare? Nu, eu aș nega (Și aș nega eu, de mi-ai arată Chiar caracteru-mi), aș întoarce tot Că-ndemnu-ți e, complotu,-urzirea ta
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
hrănit, fapt pentru care femeile însărcinate erau de cele mai multe ori abandonate, duc la apariția unei clase de bastarzi, condiție de amărăciune care va fi reflectată în tango, așa cum menționează Horacio Sălaș: "Omul tangoului, fiu al unei clase de bastarzi și bastard el însuși (faptul că Gardel a fost nu este o întâmplare), fără tată, fără familie. Toată afectivitatea lui se revarsă asupra personajului stabil al vieții lui: mama"154. Chiar dacă se simte ispitit să cunoască femeia, decepționat de "perfidia și minciuna
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
oficiat cu cinică, părtinitoare, asasină acribie de medicul Lazaretului. Textul calificat al călăului-psihiatru se acuplează monstruos cu comentariul sardonic al victimei. Sfârșitul îl decide totuși "mânia populară". Al. Ecovoiu găsește cele mai corozive expresii pentru a sugera truculența și happy-end-ul bastard al "loviluției": "Un popor are numai ceea ce merită! Pot dovedi că, încrucișând doar brațele, un neam poate înlătura orice Împărat, Dictator sau General! Președinte! Un Comandor e un fleac! Dar pentru aceasta trebuie să te naști liber. Să rătăcești, vreme
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de vampirism de care beneficiază aparent diverse cupluri din urbe ce i se adresează. Dar, în cele din urmă, latura lui malefică învinge și Sadim se consacră tot mai mult alchimiei sale vindicative, dihoniei și destrămării familiei, răzbunării prin piatra bastardă, Este linșat(ă) și îngropat(ă) sub gunoaiele orașului, pe măsura propriilor insanități. Învierea lui Sadim nu întârzie să se producă, căci la experiențele sale luciferiene va asista tăcută și supusă victima. Anii de ucenicie lângă o creatură eteroc1ită, cu
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
renunțe la vechile discursuri prudente și moderate, să se radicalizeze, măcar pentru a ține pasul cu opinia publică, altminteri vor trece în uitare. În acest timp, conservatorii par să fi găsit un nou model pentru Iran: China, cu combinația sa bastardă de autoritarism politic și liberalizare economică. Autoritarismul e asigurat, mai rămîne în față un lung și plin de neprevăzut proces de liberalizare economică și socială pe care nu sunt convins că puterea de la Teheran e gata să și-l asume
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nerozia incultă a unui grup, disimularea propriilor erori, uneori monstruoase, sub pulpana generoasă a împărtășirii unor "valori comune" de către o întreagă generație ce comunică fără opreliști, virtual, de la un capăt la altul al lumii. Morgan Sportès ne oferă un roman bastard, multiplu, o carte-fotografie în care ne privim ca în oglindă, pentru că această autopsie crîncenă ne privește pe toți. Nu e cazul să-i mai aștepăm pe barbari, ca să împrospăteze sîngele unei lumi înțepenite, aflată în derivă ; ei sunt deja aici
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Lumea coincide cu momentul în care acesta produce orbirea față de lumea contemporană, față de noile puteri, față de noile exploatări, față de noul imperialism, față de URSS, fată de Europa. În realitate, vulgata marxistă reprezenta raționalizarea "științifică" a marii Religii a Mîntuirii terestre, vlăstar bastard al Creștinismului și Umanismului, care convertise în lume mult mai mulți intelectuali decît popoare. Cînd Moscova și-a pierdut statutul privilegiat de nou Ierusalim, Beijingul a preluat ștafeta, iar religia a subzistat în Europa, sub forme mai virulente sau mai
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
creat certitudinea că întreaga istorie modernă a colonizării și terorizării celor necivilizați a fost dominată de violență în așa grad încît se poate spune, cu o oarecare ironie amară, că actuala răspîndire mondială a atracției pentru societatea civilă este vlăstarul bastard al violenței civilității metropolitane. Libertatea legală sau neoficială de asociere în diverse forme complexe, de care se bucură membrii oricărei societăți civile îi face, de asemenea, înclinați spre violență internă. Există mai multe explicații pentru aceasta, una dintre ele fiind
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
înțeleptul Esop, care a găsit o simbolică modalitate de a sugera că "limba" este în același timp și cea mai bună și cea mai rea "hrană" din lume? Vom înțelege din acest context de ce Rappaport a definit minciunile drept "progeniturile bastarde ale simbolurilor". Poate tocmai de la acest exemplu a pornit Umberto Eco, cînd în reprezentativul său Tratat de semiotică a echilibrat elogiul adus cuvîntului-semn printr-o afirmație aparent peiorativă: minciuna este prezentă pretutindeni unde semnele ei cuvintele își fac simțite puterea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Rappaport (1979:180, 224, 226) comentează: însăși libertatea semnului față de semnificat permite discursului să depășească limitele prezentului și, dacă nu cumva face chiar posibilă apariția minciunii, cel puțin o favorizează și o încurajează din plin. Minciunile, spune el, sînt "progeniturile bastarde ale simbolurilor" și el mai susține că "minciuna extinde enorm aria posibilităților de a înșela". În termeni evoluționiști, era avantajos pentru strămoșii noștri să-și dezvolte inteligența machiavelică, prin care, alături de alte facilități, ei puteau să-și înșele semenii cu
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Charlotte de Württemberg și ducesa-văduvă de Saxa-Coburg-Saalfeld. Tatăl ei era prințul Edward, duce de Kent (1767-1820) și Strathearn, cel de-al patrulea fiu al lui George III. În anul 1818, după două căsătorii morganatice din care au rezultat doi copii bastarzi, prințul Edward s-a însurat (mai întîi la Schloss Ehrenburg din Coburg, apoi în palatul Kew din Surrey) cu Maria Luise Viktoria (1786-1861), fiica lui Franz Anton, duce de Saxa-Coburg-Saalfeld și a Augustei Caroline Sophia care se trăgea din lunga
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
în toate dimensiunile ei, oricât ar fi ele de contradictorii, de la sublim la grotesc, drama atinge un adevăr profund, niciodată atins până atunci, după părerea lui Vigny, care declară, în 1836, în Jurnalul unui poet (Journal d'un poète): "Genul bastard, era tragedia fals antică a lui Racine. Drama este adevărată, fiindcă, într-o acțiune când comică și când tragică, după caractere, ea se termină trist ca viața oamenilor cu caracter puternic și cu pasiuni energice. Drama nu a fost numită
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a Cleopatrei se născuse băiatul pe care părinții săi îl numiseră Ptolemaeus Caesar, băiatul pe care, într-o zi de toamnă, Augustus îl ucisese printr-o trădare josnică la Alexandria, iar după moartea lui îl mânjise cu noroi, numindu-l bastard lipsit de drepturi și spunându-i, disprețuitor, Cezarion. A declarat că se recunoștea legitimitatea numelui său și că i se respecta memoria. Când ajunse la acest punct, un grup de nobili senatori protestă. Le răspunse: — Julius Caesar a așezat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să fac o mesalliance scârboasă, ca să-mi Împrospătez sângele puturos cu vigoarea plebeie a rasei tale slave“ „Totul rămâne valabil În ceea ce am spus. Dar după ce l-am citit pe Shakespeare În Întregime, mi-a venit ideea experienței, a Încrucișărilor bastarde, din care ies genii sau dezaxați. Dar dacă iese din noi un Richard al III-lea? Mâine mergem la sfat să facem actele de căsătorie!“ „Bine, dar eu nu i-am anunțat pe babaci...“ „Nici eu. Nici nu e nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
său fusese atenian, mumă-sa însă tracă. Ca discipol și ca învățător el era deci mărginit la locul de educațiune (???? ); (cînele alb), un sat pe un deal spre nord de Atena, consfințit lui Ercule și loc de educațiune a copiilor bastarzi. Aci-și preda Antistene lecțiile și de aici elevii lui au lat numele de cinici. Numele acestui {EminescuOpX 269} sat venea de acolo că, cu prilejul unei jertfe aduse lui Ercule, un câne alb, răpind o bucată din cărnurile de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
mari, nașterea de copii nelegitimi de către văduve și fete mari (poporul român a găsit una din acele expresii fericite, ocolind limbajul juridic, scoasă din comuniunea cu natura - copii din flori - atât de 67 expresivă și umană, opusă, deși identică, expresiei bastard, care în românește sună barbar), numite dușegubine, apoi gloabe în caz de tâlhărie la drumul mare sau furt de vite, de cai și stupi, furt din case și de produse agricole, pentru cauzarea de rană sângerândă, călcarea hotarului vecin în
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
două adaosuri la impozite", destinate să acopere cheltuielile pentru întreținerea trupelor rusești. Tumansky îi relata lui Nesselrode faptul că „noua generație” caută să ponegrească cele mai bune intenții ale Rusiei, „principiile subversive ale Occidentului au intrat în sângele acestor descendenți bastarzi [...], care se bucură de tot ceea ce ar putea contrazice interesele Puterii care-i apără”. La 3 mai 849, generalul Duhamel îl informa pe Nesselrode de faptul că i-a comunicat lui Mihail Sturdza că a sosit momentul să-și ceară
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
de marcă ai acestui gen îi amintim pe Théophile Steinlen (Fig. 71), Ben Shahn, Marcel Duchamp, Robert Rauschenberg , Andy Warhol , Lucas Samaras, Andrew Stasik, Roy Lichtenstein și alții. Monotipul Ca tehnică de imprimare, este de cele mai multe ori considerat o tehnică „bastardă” a gravurii, aflându se undeva la mijlocul drumului între pictură și gravură, rămânând una dintre cele mai simple tehnici. În prima etapă, artistul pictează, șterge sau freacă desenul său direct pe placă, folosind o cerneală pe bază de ulei, pentru ca uscarea
Tehnici şi maniere în gravură by Florin Stoiciu () [Corola-publishinghouse/Science/618_a_1363]
-
titular al unei catedre de filozofia culturii la Iași și la București într-o apoteoză binemeritată) și de ce ne pun ele pe gânduri? Poate din cauza precarității tocmai actului de a gândi "just", tot mai străin "fondatorilor de opinie" și "modelelor" bastarde, ale unei culturi care se sprijină de multișor în cârjele unei gândiri antiromânești și profund dăunătoare tinerelor generații. Al doilea lucru fiind aplicat unui "exercițiu de admirație", cum se spune mai nou, pe paginile unor scrieri frumoase de extracție eminesciană
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
capul lui Zeus, nu te auzeam, telefon de la tine, poezie, ieșire din Lețcani, lumea după naștere vrea în spațiile ei libere, creație cu spațiul și timpul predeterminate, nou-născutul în escapada țară de călătorie, circumspect, mimez peisajul, bănuiesc intenția, complex al bastardului gen note de călătorie, cu el mă știu greșit, inevitabil să spui Budăi, orfelinat, din care aurolaci cu legănări perpetue, m-am abținut o stație, pruncul cu Sîrca redevenită prezent, celelalte în nedescifrarea lor pe timp de calculator, Und das
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
contele de Anjou și de Provența, Carol, pentru a-i elimina pe urmașii lui Frederic II, oferindu-i fratelui lui Ludovic cel Sfînt coroana Siciliei. În 1265, Carol răspunde chemării acestuia și-i nimicește rînd pe rînd pe Manfred, fiul bastard al Împăratului mort, lîngă Benevento (1266), apoi pe ultimul Hohenstaufen, Conradin, venit grabnic din Germania și executat după înfrîngerea sa în fața angevinilor la Tagliacozzo. Stăpîn al Italiei de Sud, Carol de Anjou încearcă să-și extindă autoritatea și asupra celorlalte
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]
-
amintit că Iorga nu l-a prezentat întotdeauna pe Mihai Viteazul într-o lumină favorabilă, numindu-l condotier și criticîndu-i comportarea avută în Transilvania. Panaitescu întreba dacă Iorga ar fi cumva mai mulțumit dovedind că Mihai Viteazul a fost fiul bastard al unui domnitor și nu al unei hangițe care vindea țuică 173. Nu exista nici o lege care să asigure succesiunea liniară în principatele române și erau foarte multe controverse în legătură cu originea lui Mihai Viteazul, cu acțiunile, motivațiile și contactele lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
Tripla Alianță 1878-1914, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1979, pp. 57-58. Baroana Witzleben era însoțitoarea reginei Elisabeta. Robert Scheffer, care a cunoscut-o în 1886, când a devenit secretarul reginei, o descrie în felul următor pe baroană: „Respectabila doamnă, descendentă bastardă a prinților von Hessen, avea la curte o situație nedefinită, pentru că era exclusă de la recepțiile oficiale. Întrucât avusese mari necazuri în viață, fusese adăugată de prințesa von Wied la trusoul reginei, fiica ei, în calitate de damă de companie și de cameristă
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
descris într o nuvelă celebră de către Costache Negruzzi. Iacob Eraclide avea o cultură temeinică căpătată în insula Chios, colindase Italia, Franța și Germania, unde Carol Quintul îl împuternicește să numească notari și judecători, în tot imperiul, să acorde legitimări copiilor bastarzi, părăsiți, să instituie tutele, curatele, să facă bacalaure ați, lic ențiați, magiștri și doctori, să încununeze poeți. Călătorește apoi în Danemarca, unde ar fi funcționat ca profesor de matemati că la Un iversitatea din Rostok, desfășoară o activitate științifică și
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]