198 matches
-
întâi fabricarea unui clei moralist de tip puritan. Mutarea atenției de la chestiunea prefacerii noastre lăuntrice întru Hristos și a creșterii noastre în Trupul Bisericii către registrul obiectivabil de aparențe ale pietății (cum ar fi numărarea crucilor, a mătăniilor sau a baticurilor regulamentare din biserică) reprezintă semnul sigur al acestei derive. O religiozitate adogmatică, emoțională și sentimentalistă (cu hramul Veronica Micle și loc de pelerinaj la mormântul acesteia de la Văratec) pune în paranteză spiritualitatea liturgică și sobrietatea teologică a Părinților neptici. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
văzuse lucruri pe care nu dorise să le vadă. Dar nu se dusese el de zeci de ori la Columbus Circle În căutarea hoțului negru? Neînfrânată, În termeni direcți, Angela descria evenimente unchiului ei. Intrând În cameră, scoțându-și haina, baticul, eliberându-și părul cu șuvițe vopsite ca blana de raton, mirosind a mosc arăbesc, un damf ce apoi adăsta pe țesăturile ieftine, pe pernele de scaun, pe pled, chiar și pe draperii, căpos ca o pată de nucă pe deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
multe ori puneau în dificultate partenerul de discuție, erau foarte spirituale dar și foarte reci, hotărâte parcă, să nu închege nicio relație pe durata școlii. Moldovencele, dimpotrivă, cu toate că aveau trăsături deosebite, erau îmbrăcate cel mai sărăcuț, își ascundeau părul după baticuri înflorate, erau modeste și se rușinau chiar și de dialectul pe care-l vorbeau. Deveniseră mai toate complexate de ceea ce reprezentau și singurul loc unde se puteau regăsi era biserica din piața sârbească. Nu lipseau nicio duminică fiindcă acolo se
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de profile care s-au înmulțit în România ca ciupercile după ploaie, că amatori sau amatoare de senzații tari sunt cu duiumul. Și citește biata, că știa să citească și încă foarte bine: -Ești măritată?.... Nefericita își leagă mai bine baticul la spate, își aranjează cuminte șorțul, privește vinovată spre haina lui bărbată său din cuier, lăcrimează (de la ceapă, firește) și răspunde cuviincios: -Da... -Și ce faci acum? Stai?... -Da...Stau...adică fac mâncare și ascult melodia „Alejandro”, a lui Lady
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
-i aceea, mamă: aici? - Nu știu, n-am văzut - și ia-o Înainte, singur, de-acum ești mare. Sigur că sunt. Mare. De-acum. Îi cer mamei să-mi dea să duc o legătură - mama Îmi dă să-i car baticul. Îl arunc și-o iau la fugă-napoi, spre grupul femeilor. Mă apropii de Ileana, Îi dau un ocol, Încă unul, dimpotrivălea, ca să știu cum adie vântul și așa, și așa - o apuc de mână, Îi fac semn să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cei vii? Trebuie să-i adunăm și să-i Îngropăm! Cât mai repede și cât mai adânc! Atunci când a fost discuția asta, eu eram ascuns În tufele de liliac, cu băieții. Tufele din țintirim. Am văzut că mama Își scosese baticul și sufla așa, În față, ca atunci când vrei să alungi țânțarii; ori musculițele. Dar nu erau țânțari, la soare - era altceva: mirosul. Am șters-o acasă, am ocolit biserica pe lângă mormântul lui Petrică, frate-meu: când s-a-ntors mama, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
zice mama, Încuviințând din cap. - El arde, Petrolul-și-țițeiul! El arde În lămpi de luminat, el arde-n motoare de mișcat, el arde foarte frumos și Înalt, când te uiți la el de departe... - Doamne ferește-i pe Ploieșteni, murmură mama În baticul ei de-nvățătoare. Americanii. Ei, cu avioanele lor zburătoare. Vedem bine: sunt foarte mici avioanele Americanilor, dar-Însă ele conțin bombe foaaaarte. Noi nu vedem, de-aici, bombele foarte-marile, dar-Însă-totuși, vedem Petrolulși. Cum arde el foarte mare. Și foarte Înalt, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine era altfel. Dar pe tata nu eram niciodată invidios. Tații trebuie să aibă picioarele sănătoase, ca să-și poată duce copiii în brațe, încât copiilor să le fie bine. În brațele tatei mă simțeam bine, nu mai aveam nevoie de baticul doamnei Sanowsky. Și fără el mi-era cald. S-au adus la masă bere în cutii, hamburgeri cu fasole și plăcintă cu mere cu frișcă, din care eu am primit două bucăți. Când tata a tras în sus urechea cutiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
persoane cu figuri de afaceriști serveau masa risipite prin separeuri. Ne-a ieșit în întâmpinare un chelner zâmbitor - credea, probabil, că suntem niște milionari excentrici: cu ce vă pot fi de folos? Vă pot servi cu ceva? Aranjându-și cu cochetărie baticul verde cu floricele galbene, Sabina l-a pus în temă: Buona sera! Am trecut doar ca să-i cunoașteți și pe mama mea, doamna Maria Firidă, și pe logodnicul meu, Leo Tupilat. Știți că sunt urmărită peste tot de o limuzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu, nu vreau să spun că așa s-au petrecut lucrurile și că un amărît de covor a dus la o astfel de declarație capitală ! Dar, așa cum iadul este pavat cu bune intenții, și multiculturalismul este populat de multe covoare, baticuri și cîte și mai cîte alte neînțelegeri similare. Toate acestea ne aduc aminte că multiculturalismul rămîne doar o astfel de „bună intenție” dacă nu este însoțit și de o comunicare interculturală grijulie și răbdătoare. Iar asta este treaba noastră, a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
era firesc, ba chiar necesar, un puști, copilul unor oameni nevoiași de la hipodrom, care-i aștepta În fiecare zi ca să aibă grijă de automobil. Îl chema Manuco și-i spunea domnișoară, cînd Îi deschidea portiera și aștepta să-și lege baticul alb sub bărbie și să-și aducă aminte de numele lui, răsplătindu-l cu un zîmbet. De cealaltă parte a automobilului, Julius Închidea portiera și o ruga să se grăbească fiindcă probabil Începuse slujba. Bum, bum, bum, totul răsuna În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acasă, dar nu vedea de ce ar fi trebuit să se grăbească și rămase nemișcată, proptindu-se cu mîinile de volan. Julius, care se topea de dragul ei, Îi scoase din poșetă cheia de contact și i-o Întinse. „Ah!“ spuse, scoțîndu-și baticul de mătase, scuturîndu-și părul blond pînă simți În nări mirosul de suc de portocale de la micul dejun, cu Juan Lucas așezat la masă În fața ei. „Numai să nu țină să merg cu el la golf, se gîndi; azi trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
că lumina șuvoiului de oțel topit făcea ca bobițele de sudoare să strălucească pe fruntea lor asemenea unor mărgăritare de preț. Tot așa încinse de vipie erau și femeile de la seceriș din cadrul alianței clasei muncitorilor cu țăranii care își legau baticul cu nodul la spate, în așa fel încât torpoarea de iulie să fie mai ușor de îndurat. Femeile țărănci erau tinere: din câmpia Bărăganului ele trebăluiau pe lângă baloții de paie care aminteau de cuburile lui Matisse. De fapt, acea vagă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
același Balaur. — Bună seara... ăăă, doamnă. — Doamne ajută! Epiharia avea fața rotundă, ca de copil, pielița obrazului albă și o gropiță tot rotundă, ca un bumb, sub buza de jos. Din păr nu i se vedea decât o șuviță, pânza baticului îi cobora peste urechi, trecea pe sub bărbie, strângând-o, și se înnoda nevăzut undeva, la ceafă. Căutătura ei era serioasă. Bărbatul arăta obosit. Avea, slavă Domnului, voce fără gând ascuns, voce necăjită, așa că femeia se simți iar la larg cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
din Taq-e Bostan și fusese un tată bun. Când îl cunoscuse, purta șalvari și turban cu fir, în care ascunsese odoarele pe care le păstra pentru ea: o salbă și lanțuri pentru fiecare picior, un ilic de mătase și două baticuri. Dar nici ea nu era ca atunci când o trimisese după a doua fecioară: pielea îi sclipea ca zahărul brun și-avea sfârcuri tari sub cămașă. Știa să cârpească, să coasă și să gătească, dar, mai ales, știa să aline o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În realitate, ele erau doar o floare care nu aducea primăvara. Se convinsese: la finalul prelegerii din Tunis încercase să scrie un material, adresând întrebări în public. Nicio sunnită nu acceptase să îi vorbească. Înflăcărate pe loc și lăsându-și baticurile să cadă, ca să semene cu Shirin, musulmanele se calmaseră de îndată ce ieșiseră din clădire. Ceva tot aflase: niciuna n-avea de gând să spună soțului, fraților sau cumnaților cum își petrecuse după-amiaza. Era treaba lor și atât. Cu alte cuvinte, totul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
o nouă măsură de precauție care la stilul necunoscutei nu-i va surprinde." Grifona, plimbîndu-și ochii de la Scarlat la Ioniță Dragu: "Posibil ca pânzele să fie în safe sau în încăperea secretă. Încercați rafturi, bibliotecă". Desprinse ușor foaia și săltă baticul aruncând o privire scurtă în bilet. " E destul de clar, draga mea. Vor bănui că l-ai scris cu mâna stângă. Doar nici unul nu-i grafolog și oricum n-au timp să-și bată capul cu fleacuri." Împături biletul și-l
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
un y la nume. Tot prima ninsoare... Ajunseseră pe jos până la lacuri. O adevărată expediție. Băuseră apoi țuică fiartă într-o cârciumă cu rumeguș pe dușumea, din căni ciobite de lut. Se priveau în ochi și râdeau. Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
a se opune procesului de pace. Se uită la pancarte. „Doar cu foc și sânge va pleca Yariv“, spunea una dintre ele. „Arestați-i pe trădători“, spunea alta. Prima schimonosise portretul prim-ministrului care purta un keffiyeh alb cu negru, baticul tradițional palestinian. Celălalt îl prezenta pe Yariv în uniformă de ofițer nazist, nelipsindu-i literele SS de pe guler. Femeia care ținea pancarta cu keffiyeh-ul o văzu pe Maggie uitându-se. Strigă: —Vrei să salvezi Ierusalimul? Asta e soluția. Avea un accent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mersese, văzuse necontenit același lucru și i se făcuse scârbă. O imagine, aceeași dintotdeauna, plutea în mintea ei și trebui să închidă strâns ochii pentru a o alunga. Mergeau pe drumuri aglomerate, trecând pe lângă o cafenea plină de femei cu baticuri negre. Lee ocoli câteva căruțuri trase de niște băieți tineri, pline cu fructe: pere, mere, căpșuni și kiwi. Toată lumea folosea șoseaua: oameni, mașini, animale. Era lentă și zgomotoasă, claxoanele răsunând fără întrerupere. — Am ajuns. Au parcat lângă o clădire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
am să plătesc. Zilele astea am să mă strâng de niște datorii și-am să plătesc. O să vedeți voi că nu va trece bine săptămâna și-o să vă treziți toți cu niște prime babane și o să vă cumpărați la genți, baticuri și poșete, până o să înnebuniți. L-am privit și m-am liniștit. Nu părea dintr-aceia care, la bucurie, provoacă prea mari stricăciuni. - Parcă vă explicasem, s-a încăpățînat flăcăul fistichiu și tomnatic, cu fața poroasă, buboasă și plină de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
preferate, una plisată, portocalie, alta de un vișiniu foarte frumos și rochia largă de plajă, practic transparentă, făcută după neckermann și furouri, între care cel cu dantelă neagră în care te-am văzut și pălării, și vulpi și pardesie și baticuri și museline și cozondraci. Procedeul enumerării ne duce cu gândul la interminabilele liste ale lui Rabelais, de o diversitate monotonă, dar și la veritabilul carnaval al obiectelor din poezia lui Dimov, de care am amintit deja. În acest bric-à-brac al
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
ouăle calde încă de la curul găinilor și de asta te-ai repezit pe roșu în intersecție și arăți ca și cum ai fi căzut de pe tractor. EL: Și eu după ce am pus ouăle deoparte, îți pun la loc mângâietor o șuviță sub baticul tău pestriț, care plină de voiciune îți alunecase pe față. EA: Foarte firește, căci sunt mândră că tocmai am străpuns câinele din curte cu furca, pe care va trebui să-l îngropi, dar care nu o să mai schelelăie atunci când se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de a prinde un loc mai bun. In partea dreaptă a ecranului, se transmitea imaginea unor mulțimi întregi de pelerini autohtoni, ce își ocupau locul strategic, în dispozitiv, în fața Izvorului Tămăduirii de la Târgoviște. Aici pălăriile doamnelor, erau suplinite corespunzător de baticuri sobre și bine legate sub bărbie. Interesant era de privit mulțimile acestea, pe măsură ce ora evenimentului se apropia, cameramanii și de-o parte și de alta a continentului reușind să surprindă emoțiile în creștere accelerată. Fiecare participant agita ce avea în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Anica. Pentru prima dată mâna ei, sărutată de vântul rece și de frig, era în mâna lui, caldă de la sângele ce-i clocotea prin vene. Se uita cu coada ochiului la ea și îi vedea fața îmbujorată, ascunsă de colțurile baticului. Era lângă ea în horă. Ar fi furat-o. Ar fi dus-o mâne-si acasă de noră, iar fi spus că o iubește, ...dar nu a îndrăznit. A tăcut. - și iar verde foi de plop, hai cu fata la mijloc! Comanda
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]