723 matches
-
colaje ale diverselor mele prezente în mass-media în timpul campaniei electorale din anul 2000, alăturate însă unor pretinse “informații la zi” care vizau viața mea privată și dreptul meu la imagine și la intimitate. În material sunt prezentată într-un mod batjocoritor, pusă în ipostaza unei victime a fostului meu soț, în ipostaza unei femei care “riscă să fie aruncată în stradă”, a unui avocat ce a eșuat profesional, a unui om care ar fi “naufragiat” în plan politic și social dar
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93497_a_94789]
-
de Facebook. În toate aceste materiale, pentru care nu mi s-a solicitat niciodată, în nici un mod, punctul de vedere - încalcându-se astfel art. 226 cod penal, deciziile CNA și nu în ultimul rând, deontologia jurnalistică - sunt prezentată într-un mod batjocoritor, pusă în ipostaza unei “victime” a fostului mariaj cu Lucian Cornescu, o “amarata” care fie riscă, fie este deja “aruncată în stradă”, un avocat ce ar fi “eșuat în plan profesional”, un om care ar fi “naufragiat” în plan politic
Când jurnalismul este lipsit de deontologie [Corola-blog/BlogPost/93493_a_94785]
-
Rezerva numele, nimic n-o îndupleca s-o ia la trap măcar. Zadarnice erau imboldurile din călcâie, zadarnice smuciturile frâului, pasul plictisit al animalului nu cunoștea vreo modificare. Vedea cu coada ochiului incisivii proeminenți, îmbrăcați în viplă, ai instructorului lucind batjocoritor. Se simțise umilit. Îl bătuse gândul să renunțe. Ei, mai reziști, mai reziști?... îl lua în derâdere tatăl. Sigur, lui îi dădea mâna s-o facă, el știa cum stătea treaba cu caii, făcuse armata la vânătorii de munte, luptase
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
al viitoarei Universitas a cetății sale! O târfă triumfătoare, care umbla slobodă prin cârciumi, fără veșmintele și semnele infamiei sale. Cineva avea să plătească, la Comună, pentru această evidentă corupție. Ce minunată alegorie a timpurilor, Își zise, Înghițindu-și zâmbetul batjocoritor care Îi urcase pe buze. O prostituată Înălțată la cerul zeiței iubirii. Glasul sonor al lui Veniero i se vârî printre gânduri. Acesta părea să Îi fie cel mai pe plac dintre toți. — Ce părere ai, messer Durante, despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
i-ar fi deșteptat o emoție dureroasă. Sau poate că numele patriei pierdute era cel care Îl chinuia. — Zile și nopți de trudă și de jale, consumate pentru o căutare nesăbuită, adăugă el după o scurtă pauză, pe un ton batjocoritor. — De ce vorbești așa? Să Înaintezi În cunoaștere e cea mai nobilă Încercare. Nu crezi? — Nu cred nimic, messer Alighieri, și totuși sunt sigur că nu am nici o nevoie de toate acele cifre ca să cârmuiesc o galeră la asaltul coastelor maure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Știam că a avut dintotdeauna o afinitate pentru Tom. E în hol, am spus cu răutate, privind melancolic înspre Julia Seddon. E înnebunit după ea de luni de zile. —Spălăcita! a spus Baby pe un ton care trebuia să fie batjocoritor, dar a sunat mai degrabă iritat. Așa îi plac lui, mici, deschise la culoare și aparent lipsite de apărare, animăluțele firave din pădure. Baby a pufnit. —Aia e la fel de firavă ca... ca... —Ca un picamăr. Exact. Aproape că lăsasem garda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
unul din zâmbetele care îi arăta dinții și nu avea pic de amuzament în el, ci doar un rânjet. —Ești isteață, nu? Sau cel puțin așa crede fratele meu. E paranoic din cauza ta. A zis cuvântul frate pe un ton batjocoritor, ca și cum își bătea joc de Clifford Hammond, sau cel puțin așa se referea la el. —Și tu ce crezi? —Și eu cred că ești isteață, a spus Nat. Nu știi tot, dar cine știe? Pun pariu că sunt lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
celor de la a VIII-a C nu mai rămăsese nimic, ori rămăsese nimicul, căci se poate spune oricum, după cum am arătat mai sus. Acolo unde cândva Robert și colegii săi răspundeau veseli la lecție, zâmbind inteligent, se întindea acum, nemărginit, batjocoritor și iluzoriu prin superioritatea și perfecțiunea sa în raport cu rasa oamenilor, spațiul cosmic. Noaptea stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
negru și creț, care Începuse să se rărească În creștet, barba Însă, la fel de Învîlvoiată și creață, era deja Înspicată. Avea nas coroiat și profil de oaie. Un ochi părea mai mare decît celălalt și asta Îi dădea chipului o expresie batjocoritoare. De urechea stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
bătălii navale, torpilele țintesc întotdeauna sub linia de plutire, de altfel, presupun că nu au altă soluție, tocmai pentru asta au fost fabricate. Ministrul de interne se ridică brusc ca împins de un arc, voia să-l apere de fraza batjocoritoare pe colegul său de la apărare, să denunțe poate lipsa empatiei politice evidentă în acel consiliu, dar șeful guvernului dădu o lovitură seacă în masă cu palma întinsă cerând liniște și le-o reteză, Domnii miniștri ai culturii și ai apărării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ca oricând. Era adevărat că hotelul la care trăsese dovedea o situație financiară jalnică. — Și ce-o să te faci după ce le cheltuiești și pe astea? — O să câștig altele prin muncă. Era perfect calm și ochii lui își păstrau acel zâmbet batjocoritor care reducea la ridicol tot ce-i spuneam eu. Am făcut o mică pauză ca să chibzuiesc mai bine cum aș putea să revin la atac. Dar a întrerupt el tăcerea: — Amy de ce nu se recăsătorește? E relativ tânără și destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ultima persoană care să nu se arate înțelegătoare față de... față de asemenea aspirații. Dna MacAndrew strânse din buze. Îmi închipui că niciodată nu privise cu ochi buni atracția și înclinația surorii ei față de persoanele care cultivau artele. Ea vorbea cu dispreț batjocoritor despre cultură - cuvânt pe care-l pronunța pompos. Dna Strickland continuă: — La urma urmei, dacă ar fi avut talent, eu aș fi fost prima care să-l încurajeze. N-aș fi ezitat s[ fac orice fel de sacrificiu. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
pregătească dimineața cafeaua și să-mi facă curățenie. Apoi m-am dus să-l vizitez pe prietenul meu Dirk Stroeve. Dirk Stroeve era una dintre acele persoane la care - în funcție de caracterul fiecăruia - nu puteai să te gândești fără un râs batjocoritor sau fără să dai jenat din umeri. Natura îl făcuse bufon. De fapt era pictor, dar picta foarte prost. Îl cunoscusem la Roma și încă nu-i uitasem tablourile. Avea un entuziasm sincer pentru banalitate. Sufletul lui palpita de dragoste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dimpotrivă, nu se văicărea niciodată, nu cerea nimic, tăcea tot timpul, însă nu părea să privească deloc cu ochi buni îngrijirile care i se dădeau. Întâmpina toate întrebările - cum se simte sau de ce ar avea nevoie - doar cu un rânjet batjocoritor, cu o glumă răutăcioasă sau cu o înjurătură. Mi se părea detestabil și, de îndată ce a fost în afară de orice pericol, i-am spus-o de la obraz. — Du-te naibii! mi-a răspuns el fără menajamente. Renunțând total la munca lui, Stroeve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
o prostie cumplit de siropoasă. — Presupun că ți-a ieșit din minte faptul că i-ai distrus viața, nu? Își frecă bărbia dus pe gânduri. — E un pictor mizerabil. — Dar e un om admirabil. Și un bucătar excelent, adăugă râzând batjocoritor. Împietrirea lui era de-a dreptul neomenească, și în indignarea mea nu mai eram dispus să-mi îndulcesc vorbele. Chiar dacă e o simplă curiozitate, aș vrea să-mi spui dacă ai simțit cumva măcar o undă de remușcare pentru moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
legăturile obișnuite din sânul omenirii. Vino să te uiți la tablourile mele. — Te-ai gândit vreodată la moarte? — Ce rost ar avea? Nu contează câtuși de puțin. M-am uitat lung la el. Stătea în fața mea, nemișcat, cu un zâmbet batjocoritor în priviri. Și totuși, o clipă am avut parcă intuiția unui spirit înflăcărat și chinuit care țintește la ceva mai măreț decât poate fi conceput de orice lucru legat de carnea muritoare. O clipă am avut senzația căutării inefabilului. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cu picioarele mele. - Ei bine? - Ei bine, am socotit treizeci de pași Întocmai, dar el m-a reclamat pentru Înșelătorie... și iată-mă aici. - De ce? Mi se pare că tu ai respectat Învoiala. Celălalt izbucni pe dată Într-un râs batjocoritor, ca și când toate suferințele i s-ar fi risipit când Își amintise cele Întâmplate. - Am făcut treizeci de pași alergând, messere. Dar, În loc să aprecieze farsa, fățarnicul acela de vecinu-meu a dat fuga să mă pârască. Fără să vrea, Dante se apucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
foc de tabără, ca niște drumeți cu cămilele, care și-au făcut tabăra În deșert. Ăsta ar fi paradisul tău? Asta-i răsplata pentru amarul și pentru căcatul pe care trebuie să le Înghițim În viața asta? izbucni celălalt, râzând batjocoritor. Pe cuvântul meu, eu le Înțeleg credința mahomedanilor, cu paradisul lor plin de lapte, de miere, de vin și de femei frumoase. O expresie scârbită apăru pe chipul lui Dante. Făcu un semn cu mâna, scuturându-și capul de parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ruineze sub copitele animalelor, Într-un naufragiu fără sfârșit. De acum, doar umbra formelor de odinioară mai apărea ici și colo, printre porțiunile desfundate, unde buruienele creșteau În voia lor. Aproape că ajunseseră la scara din partea opusă, când un glas batjocoritor Îi răsună În urechi. - Oh, priorule, acum vii să Îmi aduci femei, În loc să le cauți aici? Ori micuța Pietra nu Îți mai este de ajuns? Dante se răsuci brusc, roșu la față. De sub portic ieșise o femeie cu privirea obraznică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Pentru o clipă, dulcea fantasmă a Amarei se suprapuse peste acele trăsături aspre, ascunzându-le. Pietra Îi studia cu luare-aminte Înfățișarea febrilă. Apoi explodă În râsul ei vulgar. - Care va să zică, ai Încercat cu femeia aceea? Și cu ea? Râse din nou, batjocoritoare. - Și ți-a plăcut, ia zi? - Pleacă! murmură Dante cu silă. - N-ai vrea o femeie adevărată, ca s-o uiți pe cealaltă? Nasul scurt și drept, puternic la rădăcină, și buzele subțiri Îi accentuau Înfățișarea felină. Purta o tunică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pribegie, departe de țară, de o moarte lipsită de mângâierea speranței. Asta Îți prezic eu. Dante ascultase ultimele cuvinte cu buzele strânse, În timp ce perplexitatea și furia Îi năvăleau În suflet. - Dar dumneata, Marcello? Unde e scrisă moartea dumitale? replică el batjocoritor. Sau poate că nu ai știință decât despre viitorul altora? - Sfârșitul meu e scris, la fel ca toate. La ora și În locul stabilite de stele și pe care eu le știu. Va fi o moartea lichide cea care mă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Ceva se mișcă În dreptul primul etaj, unde o ferestruică dădea către un balcon Îngust din zidărie. Doi bărbați apăruseră, atrăgându-le atenția celor de jos. Unul trăgea de păr o ființă omenească. - Uitați-vă pe cine am găsit! strigă el batjocoritor. Cu o smucitură violentă Împinse trupul peste balustradă, atârnându-l În gol. - Fecioara din Antiohia... și Încă Întreagă, gata pentru un al doilea miracol! Femeia izbucni Într-un geamăt de groază, cu picioarele goale zbătându-i-se În gol, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Cu aceasta fusese ucis Frederic. De un mișel, de un „om neîntreg”. Fixă chipul filosofului, deja neclar printre umbrele serii. Ca și când un geam de cristal s-ar fi interpus, Îndepărtându-l de lume. Pe trăsăturile sale Încă nu coborâse masca batjocoritoare a morții. Avea o Înfățișare senină, ca și când ieșirea sa din scenă ar fi fost ultimul act dintr-o reprezentație pregătită din timp, o ultimă poartă căutată și trecută fără larmă, cu pasul solemn al unui roman din antichitate. Iar dinaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
afară. Amory a văzut fete făcând lucruri care până și În mintea sa ar fi fost imposibile: mâncând la trei dimineața, după dans, În bistrouri compromițătoare sau pălăvrăgind despre toate aspectele vieții cu un aer pe jumătate serios, pe jumătate batjocoritor, și cu o excitație ascunsă care, considera Amory, echivala cu o renunțare la morală. Dar nu și-a dat seama cât de răspândit era fenomenul decât atunci când a văzut orașele dintre New York și Chicago ca pe o vastă scenă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
puțin corporală dintre vremi; o zi a viselor, a speranțelor de viitor și a viziunilor clare. Era o zi ușor de asociat cu acele adevăruri și purități abstracte care se dizolvă În lumina solară sau se pierd Într-un râs batjocoritor sub razele lunii. Copacii și norii erau sculptați cu o clasică severitate. Zgomotele campestre se armonizaseră, formând o melodie monotonă, metalică, asemenea sunetului de goarnă care-ți tăia răsuflarea, asemenea frumuseții unei urne grecești. Vremea Îi insuflase lui Amory o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]