158 matches
-
publicat alte romane după Singur în fața dragostei, dintre care (dacă mai există) știu numai de Unchiul din Paris (1973) și, mai recent, Lătrând la lună (1997). Cea mai evidentă și mai convingătoare vocație de romancier are, după părerea mea, Vladimir Beșleagă, publicând după Zbor frânt (într-adevăr, cartea sa cea mai bună): romanul pentru adolescenți Durere (1979), romanul pe tema familiei Ignat și Ana (tot în 1979), un roman istoric în două părți - Sânge pe zăpadă (1985) și Cumplite vremi (1990
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Meniuc e nostalgic și poetic în Disc, Vasile Vasilache e comic și satiric în Povestea cu cocoșul roșu, Aureliu Busuioc e neorealist și ușor melodramatic în Singur în fața dragostei, Serafim Saka e socializant și psihologizant în Linia de plutire, Vladimir Beșleagă e analitic și panoramic în Zbor frânt, Ion Druță e simbolic și patetic național în Clopotnița, iar Emilian Galaicu-Păun e experimentalist și postmodern în Gesturi. Există o suficientă diferențiere între stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
fantasticului nu au un debușeu semnificativ. Creația de personaje memorabile e și ea în suferință. Dar problematizarea existenței (limitele și perpetuarea vieții împotriva vicisitudinilor istoriei în Povara bunătății noastre de Ion Druță, confruntarea cu moartea în Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, sentimentul trecerii ireversibile a timpului în Disc de George Meniuc) atinge uneori tensiuni demne de toată atenția. Deficitară mi s-a părut inventivitatea tehnicilor narative moderne și postmoderne. Ar încăpea aici o discuție lungă despre exigențele sincronizării romanului, dar sunt
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
Ion Simuț Opera lui Vladimir Beșleagă nu poate fi redusă la romanul Zbor frânt (Chișinău, 1966), oricât ar fi acesta de reprezentativ pentru prozator, pentru o epocă și pentru generația șaizecistă basarabeană. (Am scris despre el în România literară, nr. 20 din 25-31 mai 2005.) Nu
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
albastră, nuvela Cel de-al treilea dacă ar fi fost acolo, din diferite etape de creație, și un roman de sertar, extrem de interesant prin tehnica narativă, asupra căruia vreau să mă opresc acum în mod preferențial. Romancier de vocație, Vladimir Beșleagă își desfășoară foarte bine posibilitățile analizei psihologice în "poemul tragic" (așa se subintitulează) Viața și moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoașterii de sine. Romanul fusese scris în intervalul august 1969-mai 1970, dar nu a putut fi publicat până în
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
personaje, reflecția stăruitoare despre identitate. Titlul lung și (aparent) explicit dă o idee aproximativă despre intențiile întortocheatei narațiuni. Simțim din primele pagini tensiunea și că se desfășoară un dramatic proces de conștiință. Dintre scriitorii basarabeni, nici unul nu are ca Vladimir Beșleagă o asemenea disponibilitatea a limbajului analitic și reflexiv. Autoanaliza "nefericitului Filimon" e tot ce a dat mai bun proza basarabeană în sfera "anevoioasei căi a cunoașterii de sine", pe care o poate străbate un personaj. Cine este acest Filimon, anunțat
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
cititorului să reconstruiască motivațiile faptelor, logica episoadelor, coerența conflictului și a evenimentelor. Înțelegi progresiv confruntarea fatală dintre Filimon și Nichifor Fătu, iscată dintr-o paternitate ascunsă, vinovată, și amplificată de o nefirească rivalitate în dragoste dintre fiu și tată. Vladimir Beșleagă redă foarte bine stările de vertij, de confuzie interioară, de dedublare, de frică, de semitrezie, de prag dintre viață și moarte - necesar a fi echivalate printr-o tehnică narativă specială a vocilor conștiinței tulburi. Rezultatul e un roman de investigație
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
investigație psihologică, având schițate câteva elemente de roman-anchetă, în spiritul înnoitor al deceniului opt al secolului XX, așa cum îl cunoaștem, exersat pe alte teme, din proza lui Augustin Buzura, D. R. Popescu sau Nicolae Breban. E remarcabil faptul că Vladimir Beșleagă estompează politicul și privilegiază existențialul, atenuează stilul de anchetă judiciară, în care existau roluri clare de anchetatori, martori și victime, pentru a evita clișeele justițiarismului (vinovăția nu e de-o singură parte) și pentru a da astfel câștig de cauză
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
evita clișeele justițiarismului (vinovăția nu e de-o singură parte) și pentru a da astfel câștig de cauză scrutării interioare plutind printre cele mai neliniștitoare incertitudini. Într-o literatură de poeți, cum e cel mai adesea percepută literatura basarabeană, Vladimir Beșleagă consolidează de unul singur un reper al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
al epicii reflexive, conectate la sensurile modernității. De cealaltă parte, Ion Druță a perseverat în direcția prozei de inspirație rurală și de viziune tradiționalistă, îmbinând o pronunțată apetență lirică și sentimentală cu o evocare epopeică a colectivității. Individualitățile lui Vladimir Beșleagă, excepții insolite, personaje labirintice în narațiuni labirintice, străbat anevoios un proces de conștiință morală și existențială, pentru a ieși epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
epuizate la limanul eșecului și pentru a accede în zona tragicului modern. Ionicul basarabean are un foarte bun exemplu în Viața și moartea nefericitului Filimon. Romanul Zbor frânt al aceluiași prozator fusese primul în acest stil al psihologiei autoscopice. Vladimir Beșleagă (născut la 25 iulie 1931 în localitatea Mălăiești din Transnistria), unul dintre cei mai importanți scriitori ai Basarabiei și ai întregii literaturi române, împlinește în această vară 75 de ani. Opera sa epică merită să fie mai bine cunoscută în
Scriitura unei agonii by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10410_a_11735]
-
nu chiar moarte. Și seniorii literaturii basarabene sunt reprezentați tot de texte din ultimii cincisprezece ani. Sumarul este organizat, în mod firesc, pe generații, literatura contemporană beneficiind de partea leului. Din generația cea mai vârstnică figurează prozatorii Vasile Vasilache, Vladimir Beșleagă și Serafim Saka, dintre șaizeciști sunt prezenți criticii Eliza Botezatu, Gheorghe Mazilu, Ion Ciocanu și Mihai Cimpoi, dintre șaptezeciști poeții Nicolae Dabija, Andrei }urcanu (mai mult critic decât poet), Leo Butnaru și hispanistul Sergiu Pavlicenco, dintre optzeciști își spun opiniile
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
este puțin prea mare în favoarea celor dintâi, dar s-a asigurat în acest fel o mai largă arie de cuprindere a fenomenului literar basarabean. Vasile Vasilache glosează despre devastările istoriei. Demn de tot interesul este eseul confesiv al lui Vladimir Beșleagă despre experiența sa cu cenzura. Serafim Saka meditează despre ,puterea și slăbiciunile scriitorului în fața puterii". Arcadie Suceveanu îl evocă pe George Meniuc, considerat unul din marii precursori, un zeu tutelar. Poetul Nicolae Dabija își exprimă credința în ,salvarea prin cultură
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
tonul acestor declarații: "Altfel, pe undeva, nu înțeleg această tendință exagerată de-a fi neapărat într-o tabără sau alta. Cu toate că sunt fracturist ca gândire și simțire, îmi sunt simpatici și foarte mulți scriitori postmoderni sau câțiva literați, ca Vladimir Beșleagă, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Serafim Saka sau Andrei Burac, din generațiile mai în vârstă. Îmi mai plac și poeziile lui Mihai Vakulovski, dar și ale lui Alexandru Mușina, cu toate că cei doi scriitori nu au ochi să se vadă. Nu cred
Steaua fără Dumitru Crudu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9961_a_11286]
-
rezonabilă, pentru toate domeniile. Rezultă un relief semnificativ al valorilor. Semnalez câteva diferențe de accent de la o antologie la alta, în raport cu perioadele politice și generațiile de scriitori. Mihai Cimpoi reține șapte romane, câte unul de Constantin Stere, George Meniuc, Vladimir Beșleagă, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Serafim Saka și Emilian Galaicu-Păun. Primul e din 1931, deci din perioada interbelică, următoarele cinci sunt din anii 1966-1972, iar ultimul din 1996. Precumpănește în selecție generația ´60, din care face parte și antologatorul. Înclin să
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
antologator al prozei scurte, generos reprezentată în două volume. Se achită onorabil de această sarcină, dând o imagine convingătoare a prozei scurte basarabene. Primul volum e ocupat cu texte de George Meniuc, șaizeciștii Ion Druță, Vasile Vasilache, Aureliu Busuioc, Vladimir Beșleagă, Vlad Ioviță, Serafim Saka și șaptezecistul Nicolae Esinencu. Al doilea volum se deschide cu proza unui șaptezecist, Nicolae Vieru, și continuă cu proza optzeciștilor Ioan Mânăscurtă, Nicolae Popa, Constantin Cheianu și Grigore Chiper, pentru a se încheia cu cei mai
Regiunea Literară Autonomă Basarabia by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11345_a_12670]
-
de vedere al lui Dumitru Matcovschi, profund decepționat de noul mers al literaturii și al valorizărilor. Pe de altă parte, am constatat o resemnare, dar și o privire senină, detașată, a seniorilor șaizeciști: Aureliu Busuioc, Serafim Saka, Vasile Vasilache, Vladimir Beșleagă, Nicolae Esinencu - asistând cu detașare la această dispută, care va duce, inevitabil, la o nouă așezare a valorilor într-o ierarhie ce se va afla întotdeauna în mișcare. E zadarnic să te opui schimbărilor din canon. Ele se vor întâmpla
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
literatură ardeleană, bănățeană, munteană sau moldovenească pentru vremea de până la 1918, nu-i astăzi nepotrivit să vorbim de o literatură basarabeană, constrânsă atâta vreme să existe separat. Problema gravă nu ar fi să calificăm literatura pe care o scriu Vladimir Beșleagă sau Aureliu Busuioc literatură basarabeană, problema gravă e că proza lor nu e citită în nici un fel în România. Când circulația cărților și a valorilor dintr-o parte sau alta a Prutului va fi naturală și vizibilă, calificativul de ,basarabeană
Măr de ceartă la Chișinău by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11138_a_12463]
-
vedere ca postfață. În faza de proiect editorial, această antologie preconiza să cuprindă: Smaragda Theodorovna, primul volum din romanul memorialistic În preajma revoluției de Constantin Stere, Disc de George Meniuc, Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, Singur în fața dragostei de Aureliu Busuioc, Linia de plutire de Serafim Saka și Gesturi de Emilian Galaicu-Păun. Exista speranța de a obține acordul autorului pentru a introduce un roman de Ion Druță: Frunze de dor sau Povara bunătății noastre. Atunci când
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
s-ar putea vinde separat de drama Basarabiei. Cine o reprezintă epic cel mai bine? Până acum, numai Paul Goma și Ion Druță. La ce idei generale mă gândeam citindu-i pe prozatorii George Meniuc, Aureliu Busuioc, Vasile Vasilache, Vladimir Beșleagă, Emilian Galaicu-Păun, Serafim Saka (în această ordine i-am citit)? Pe Constantin Stere și Ion Druță îi cunoșteam dinainte, dar i-am reluat într-un nou context. Gesturi de Emilian Galaicu-Păun iese din discuție, pentru că este o narațiune experimentală, perfect
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
oamenii, pentru a răspunde la orice sarcină i se dă...” se pregătește să încheie contabilul-șef. Și se așază, tocmai când se aude foarte clar, dinspre colțul unde era plasat Lulu Chiracu: „ - Ful de ași!” MUNCA FACE PE OM! Periodic, Beșleagă, adică tovarășul Beșleagă C. Vasile, te cheamă în birou. Așteaptă totdeauna cu nasul în hârtii, absorbit cu totul, pur și simplu absent! Cât de concentrat este și cât se preface? Greu de spus! Nimeni nu a reușit să afle adevărul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
răspunde la orice sarcină i se dă...” se pregătește să încheie contabilul-șef. Și se așază, tocmai când se aude foarte clar, dinspre colțul unde era plasat Lulu Chiracu: „ - Ful de ași!” MUNCA FACE PE OM! Periodic, Beșleagă, adică tovarășul Beșleagă C. Vasile, te cheamă în birou. Așteaptă totdeauna cu nasul în hârtii, absorbit cu totul, pur și simplu absent! Cât de concentrat este și cât se preface? Greu de spus! Nimeni nu a reușit să afle adevărul, nici chiar prin
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
prezența celui chemat. Timp suficient pentru ca, nu demult, femeia de serviciu să-și poată pune o pereche de ciorapi abia cumpărați de la magazinul de vizavi: dacă tot îi avea în mână, de ce să nu-l verifice pe tovarășu'?... Într-adevăr, Beșleagă nu s-a dezmințit! Studia atât de atent un dosar, încât nu a văzut nimic, n-a auzit nici măcar fâșâitul excitant (zice-se!) al nailonului pe piele. Toți au recunoscut îndrăzneala gestului, mai ales că femeia nu mai era la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
birourilor de pe lungul culoar de la parterul D.J.I.C.P.T.-ului (Direcția Județeană de nu mai contează ce - nota autorului). Am grăbit pasul, dar nu nu mi-am dat seama cine vorbise. Toți erau cufundați în hârtii, scriau, calculau, total absorbiți, conform modelului Beșleagă C. Vasile. Nu am putut afla nici de la cine a pornit povestea cu ultimul test de concentrare și hărnicie apli131 cat șefului. Un chemat a intrat, s-a așezat fără nici o invitație și a reușit să-și pilească unghiile de la
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
dacă nu i-o fac eu într-o zi!...” Și i-a făcut-o, la prima ocazie. A lăsat să curgă alt lichid (aflat, în mod natural, la purtător!) decât apă în vaza chinezească de pe măsuța fantezi din biroul lui Beșleagă, în timp ce acesta nu reușea să mai dea de capăt unui dosar voluminos. Dosar în care s-a prăbușit din nou, chiar înainte ca Radu Costică să iasă cu hârtiile aduse la semnat. De data aceasta comentariile au ținut săptămâni. Femeia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]