429 matches
-
opere literare arabe care s-au păstrat până astăzi provin din secolele V- VI d.Hr., perioadă numită "Jăhiliyya" ("Epoca ignoranței"). Majoritatea acestor opere sunt poeme, cu același ritm și metru pe toată lungimea lor, având ca temă principală viața beduinilor. Printre cei mai apreciați poeți din această perioadă se numără: Antara, Zuhayr și Imru' al-Qais. Principalele antologii de poezie preislamică sunt: "al-Muallaqat", "al-Mufaddaliyyat" și "Cartea cântecelor" (în arabă: "Kităb al-aġăni"), aceasta din urmă realizată de Abul Faraj al-Isfahani. Coranul, Cartea
Literatură arabă () [Corola-website/Science/314207_a_315536]
-
la motivele iubirii auzul cântecelor și flirtul ("ghazal"). Sufismul, pe de altă parte, promovează dragostea prin "dhikr" (menționarea numelui lui Dumnezeu). Dragostea pentru Dumnezeu este adusă la suprafață de "dhikr", care poate fi considerat și o reîmprospătare a sinelui . Iubirea beduină a fost reconstituită în prima perioadă a Islamului din legendele și poeziile care circulau pe vremea aceea, urmând să fie perpetuată în literatură de-a lungul secolelor. În cartea de convorbiri cu Jamel Eddine Bencheikh, André Miquel prezintă „amorul” într-
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
de o dragoste nefericită care îl are ca protagonist pe cel numit Majnun, adică cel posedat de "jinni", un poet nebun din dragoste: „nebun de Layla” ("Majnun Layla"). Povestea a început să circule mai mult după apariția Islamului, atunci când mediul beduin apare ca izvor al tuturor virtuților, al iubirii pure, caste, care poate duce la moarte. "Majnun" nu a fost porecla unui singur poet ci a mai multora, trei sau șase, potrivit surselor. Era cunoscut faptul că se putea înnebuni din
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
misticii persani au văzut în legenda lui Majnun expresia simbolică a căutării mistice. Ghazal definește o poezie lirică de origine persană, în monorimă, împărțită în jumătăți de versuri (misra`) având ca temă centrală dragostea. Poeții de "ghazal" sunt în principal beduini: Urwa ibn Hizam (poet din clanul Udhra, se spune că a murit din dragoste pentru verișoara sa Afraa), Jamil (poetul suferinței, devotamentului pentru Buthayna), Magnun („nebunul din dragoste” pentru Layla). Există de asemenea, cupluri poetice celebre: Bishr și Hind, Kuthayir
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
femeia îi răspunde sentimentelor, uniunea este interzisă din cauza societății, ceea ce duce la chin, suferință, boală, nebunie, moarte. Inimile poeților din acest clan sunt ca cele ale păsărilor, care se topesc precum sarea în apă. Iubirea Udhri este întâlnită la poeții beduini din Hijazul de Nord și Najd în Islamul timpuriu. La dezvoltarea ei au contribuit abstinenta("zuhd") sau castitatea ("iffa"). Conform unui hadith al Profetului, cine iubește pasional, discret și este răbdător va muri, devenind martir. Această idee se regăsește și
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
iubirii”. Lucrarea a fost scrisă între 1025 și 1030 și redescoperită în Occident în secolul al XIX-lea. Cartea are un caracter autobiografic, Ibn Hazm deplânge vremurile fericite apuse ale califilor omeyyazi. Cartea poate fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-a face cu poveștile beduinilor. El dorește să fie original prin redarea propriilor experiențe, dar se pot auzi vocile poeților din vechime pe care și-i
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
are un caracter autobiografic, Ibn Hazm deplânge vremurile fericite apuse ale califilor omeyyazi. Cartea poate fi intepretată cu referire la tradiția beduină a iubirii caste, chiar daca autorul spune de la început că nu vrea să aibă de-a face cu poveștile beduinilor. El dorește să fie original prin redarea propriilor experiențe, dar se pot auzi vocile poeților din vechime pe care și-i asociază pentru a cânta iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
iubirea pură, „"care trăiește în inima și nu dispare decât odată cu moartea"”. Ibn Hazm adaugă că "aceasta nu trebuie confundată cu iubirea rudelor, prietenilor sau cu amorul carnal". Ibn Hazm compară acest cod al iubirii curtenești cu cel al iubirii beduine. Acest cod presupune păstrarea secretului iubirii de către cel în cauză, dar și de confident. El considera că iubirea împlinită este fericirea supremă și că numai moartea îi poate despărți pe cei ce se iubesc cu adevărat. În final, el afirmă
Iubirea beduină în literatura arabă () [Corola-website/Science/336213_a_337542]
-
musulmane i-au învins pe bizantini, după care au supus centrul Palestinei și au ajuns la porțile Ierusalimului. Ele au cucerit Ierusalimul în 638. La 12 octombrie 1806 scriitorul francez Chateaubriand l-a întâlnit în zonă pe șeful tribului de beduini Abu Gosh, care controla drumul spre Ierusalim. În zilele Războiul arabo-israelian din 1948-1949, cunoscut ca Războiul de Independență al Israelului, valea a fost parcursă de „convoiul celor 35” soldați israelieni trimiși în ajutorul kibuțurilor asediate de arabi în Gush Etzion
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]
-
aventuri din războiul european” și și-a mărturisit admirația pentru „un om care ar fi putut fi regele deșertului și a refuzat totuși orice titlu onorific... și orice funcție în imperiul colonial britanic”. Personajul s-a identificat cu membrii triburilor beduine, adoptându-le modul de viață și de gândire și reușind astfel să-i mobilizeze la luptă împotriva inamicului comun. Cartea colonelului a fost tradusă în limba română și prefațată de Mircea Eliade la recomandarea lui Alexandru Traian Rally, secretar al
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
ajuns la înlocuirea acestor tentative de definire cu un singur criteriu de tip lingvistic și anume că „arabii sunt deținătorii limbii arabe” (Nadia Anghelescu). Încă din perioada de dinaintea apariției Islamului, limba arabă era pusă la loc de onoare de către triburile beduine ce locuiau în Peninsula Arabă. Stilul nomad de viață al acestor grupuri a impus o importantă trăsătură - oralitatea, folosirea cuvântului în scopul creării unei forme de artă. A existat încă din această perioadă și până în zilele noastre, în cadrul poporului arab
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
de cuvântul rostit sau scris, ca arabii”. Stilul de viață al arabilor din aceea vreme nu favoriza constituirea unor grupuri mai mari de dimensiunea unui trib, fapt ce a dus la dezvoltarea unui pronunțat spirit de grup și a mitului beduinului ideal. În ochii locuitorilor deșertului și în conformitate cu marea lor pasiune pentru logos, prima calitate a acestui om era cea de poet. Trăsătura psihologică principală ce trebuia să-l definească era onoarea, un amestec de demnitate și orgoliu, din care rezultau
Poezia arabă preislamică () [Corola-website/Science/331830_a_333159]
-
fiind încă legat de trecutul preislamic, însă acesta avea să devină un erou al lumii islamice și un simbol al naționalismului arab. La scurt timp de la nașterea sa, Khalid a fost luat de lângă mama sa și trimis la un trib beduin din deșert, acesta fiind obiceiul la marile clanuri ale tribului Quraysh din Mecca. O mamă adoptivă i-a fost găsită, care avea să îl alăpteze și să îl crească. Faptul că a trăit în deșert, l-a făcut pe Khalid
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
1389. Fiind prins, Barkuk a fost închis la Kerak, la est de Iordan.In Egipt a continuat instabilitatea pricinuita de confruntări între diversele grupări de mameluci. Profitând de aceasta, Barkuk a evadat, a adunat o oaste de cerchezi și de beduini arabi beduini, și în fruntea ei a revenit la putere la Cairo în februarie 1390. El a schimbat apoi pe toți guvernatorii și funcționării superiori din sultanat. Principalul conducător al rebelilor, Mintash, a fost urmărit și ucis. În anii 1393-1394
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
prins, Barkuk a fost închis la Kerak, la est de Iordan.In Egipt a continuat instabilitatea pricinuita de confruntări între diversele grupări de mameluci. Profitând de aceasta, Barkuk a evadat, a adunat o oaste de cerchezi și de beduini arabi beduini, și în fruntea ei a revenit la putere la Cairo în februarie 1390. El a schimbat apoi pe toți guvernatorii și funcționării superiori din sultanat. Principalul conducător al rebelilor, Mintash, a fost urmărit și ucis. În anii 1393-1394 primejdia unei
Barkuk () [Corola-website/Science/329660_a_330989]
-
de 6,775 locuitori, la care, însă se adaugă 96,000 locuitori ai orașului Aqaba. Aqaba poate fi considerată, analogic cu Eilat din partea israeliană, capitala regiunii Wadi Araba din Iordania. În afara Aqabei, populația este reprezentată de cinci triburi principale de beduini arabi: Al- Seyidiyin (السعيديين),Al Ihewat (الإحيوات), Al Ammarin (العمارين), Al-Rashaideh (الرشايدة ) și Al-'Azazmeh (العزازمة). Ele trăiesc în cinci așezări. Mai sunt și triburi mai mici, ca de pildă Al-Oseifat (العصيفات), Al-Rawajfeh (الرواجفة), Al-Manaja'h (المناجعة), și Al-Marzaqa (المرزقة
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
Ihewat (الإحيوات), Al Ammarin (العمارين), Al-Rashaideh (الرشايدة ) și Al-'Azazmeh (العزازمة). Ele trăiesc în cinci așezări. Mai sunt și triburi mai mici, ca de pildă Al-Oseifat (العصيفات), Al-Rawajfeh (الرواجفة), Al-Manaja'h (المناجعة), și Al-Marzaqa (المرزقة). Principalele activități economice ale acestor beduini constau din creșterea ovinelor, unele culturi agricole, meșteșuguri și ocupații militare în cadrul armatei iordaniene.
Arava () [Corola-website/Science/325424_a_326753]
-
îndrăzneală deșertul. Cu toate că nu e sapiențială, ci mai degrabă descriptivă, "mu’allaqa "lui Imrū’u-l Qays deschide această antologie nu numai pentru a păstra tradiția sau datorită poeticității sale, ci și pentru că scoate în evidență vechile valori ale vieții beduine, inclusiv cele vădind deschiderea nomazilor față de imperiile înconjurătoare ( comparațiile legate de monahismul creștin ). De asemenea, e vădită o ierarhie a simbolurilor ( iubirea călăuzitoare, vânătoarea ca ritual, furtuna purificatoare regenerând timpul și repetând creația ). Textul poate fi citit ca un poem
Divizia 3 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/333420_a_334749]
-
de acord să ridice "ḥadīṯ" -ul la rangul de fundament pentru legea și cultura islamice. Ei aveau încredere doar în Coran, bucurându-se, în același timp, și de tradiția orală a triburilor arabe nomade. Acești puritani, depozitarii tendințelor egaliste ale beduinilor (în cultura cărora decizia de a îndepărta sau a exclude grupările disidente este firească ), au recunoscut totuși legitimitatea primilor doi califi și cu unele rezerve, pe aceea a lui ʽUṯmăn și ‘Alī. La început, kharigiții nu s-au deosebit de sunniți
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
ambasadorul israelian în Statele Unite ale Americii, a afirmat "amenintțarea demografică arabă" ca fiind una dintre cele "Șapte amenințări existențiale" cu care se confruntă Israelul. În 2011 Israelul a aprobat un plan de a muta cu forța zeci de mii de beduini în "așezările de barăci aprobate de guvern" ceva etichetat cu o purificare etnică. Guvernul malaezian a fost acuzat de efectuarea Proiectului IC pentru a modifica structura etnică a statului Sabah. Rusia se teme de o "amenințarea demografică" ce rezidă în
Amenințare demografică () [Corola-website/Science/328326_a_329655]
-
manuscrise, în limbile ebraică, greacă și arameică, au fost considerate de specialiști dovada aplicării legii lui Moise de către grupul de credință iudaică eseniană în secolul al II-lea î.e.n. Primele 500 de tăblițe de la Qumran au fost descoperite de către un beduin, în mod întâmplător. Astăzi manuscrisele pot fi văzute în două muzee din Ierusalim: Muzeul Rockefeller și Muzeul Național. Nivelul scăzut al apei și salinitatea mare sunt explicate prin evaporarea intensă și aportul scăzut de apă dulce, existând pericolul de secare
Marea Moartă () [Corola-website/Science/303975_a_305304]
-
chipurile apostolilor au fost făcute în Rusia. Pe zidul ușii bisericii se văd picturi înfățișând muntele lui Dumnezeu, muntele Sinai, mănăstirea, muntele lui Moise, unde acesta a vorbit cu Creatorul, muntele Sfintei Ecaterina și celelalte mănăstiri din acest ținut, cu beduini și altele de acest fel. Ai crede că vezi aceste locuri aievea”. Generațiile următoare ale neamul Urecheștilor au rămas atașate mănăstirii, făcând în continuare danii și preocupându-se de bunăstarea ei. Astfel, Gheorghiță spătarul, un stră-strănepot al lui Nistor Ureche
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
familia nobilă, Banu Khaldun (fiii lui Khaldun), care au trăit în regiunea Sevilliei (Andaluzia) timp de mai multe generații. În autobiografia sa, el își prezintă arborele familiei până la epoca profetului Islamului, Muhammad. El arată că provine dintr-un trib de beduini, originari din Yemen, care s-au deplasat înspre Spania la începutul cuceririi musulmane din secolul al VIII-lea. Familia sa numără în Andaluzia mulți înalți funcționari și exercită până la începutul secolului al XIII-lea un rol politic important, fiind una
Ibn Khaldun () [Corola-website/Science/328164_a_329493]
-
dacă acest cuvânt era folosit în perioada islamică timpurie, în rândul Profetului Mahomed și a adepților săi, dar se poate afirma că rădăcina de la care provine - "fată", însemnând “un tânăr de sex masculin”, era folosită încă de pe vremea preislamică a beduinilor Peninsulei Arabe pentru a desemna războinicul arab ideal . Acest cuvânt apare mai apoi în Coran, devenind astfel parte a vocabularului întregii lumi islamice. Cel mai probabil o mișcare de origine persană, care a pornit cu scopul de a conserva valorile
Bresle islamice () [Corola-website/Science/331181_a_332510]
-
și Philip R. Davies. Mai mulți experți consideră că aceste manuscrise sunt falsuri. Conform relatărilor, cândva între 2005 și 2007 o inundație rapidă a lăsat descoperite două zone din interiorul unei peșteri situate într-o vale din nordul Iordaniei. Un beduin iordanian a găsit una dintre zone, fiind marcată cu simbolul unui sfeșnic. Deschizând "capacul" care acoperea acea zonă, a găsit ascunzătoarea care conținea cărțile și alte relicve. Cărțile se află acum în Israel, în posesia unui beduin israelian, Hassan Saeda
Manuscrisele de plumb din Iordania () [Corola-website/Science/322467_a_323796]