178 matches
-
parte. Pe de alta - Liviu Lăzărescu, „profesor emeritus” la Institutul Nicolae Grigorescu din București, este un pictor rarisim, de o teribil de mare forță creatoare, un pictor esențial, subtil, dramatic și exuberant, însumând tonalități, uneori, de o altitudine apropiată vibrației beethoveniene. A scrie un amplu eseu despre un astfel de pictor, așa cum face Zoltan Terner în recentul album monografic, intitulat „O aventură picturală”, dezvăluindu-l și supunându-l atenției întregului mapamond (așa cum i se cuvine) este, desigur, un act de curaj
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
parte. Pe de alta - Liviu Lăzărescu, „profesor emeritus” la Institutul Nicolae Grigorescu din București, este un pictor rarisim, de o teribil de mare forță creatoare, un pictor esențial, subtil, dramatic și exuberant, însumând tonalități, uneori, de o altitudine apropiată vibrației beethoveniene. A scrie un amplu eseu despre un astfel de pictor, așa cum face Zoltan Terner în recentul album monografic, intitulat „O aventură picturală”, dezvăluindu-l și supunându-l atenției întregului mapamond (așa cum i se cuvine) este, desigur, un act de curaj
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
parte. Pe de alta - Liviu Lăzărescu, „profesor emeritus” la Institutul Nicolae Grigorescu din București, este un pictor rarisim, de o teribil de mare forță creatoare, un pictor esențial, subtil, dramatic și exuberant, însumând tonalități, uneori, de o altitudine apropiată vibrației beethoveniene. A scrie un amplu eseu despre un astfel de pictor, așa cum face Zoltan Terner în recentul album monografic, intitulat „O aventură picturală”, dezvăluindu-l și supunându-l atenției întregului mapamond (așa cum i se cuvine) este, desigur, un act de curaj
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]
-
despărțiri, se întrebă în sinea lui ce va mai însemna Viena pentru el fără prezența acestei femei. - Nu doresc, Corina, ca în aceste frumoase clipe să mă gândesc la despărțire. Mergem pe unde ni-i drag nouă să continuăm pastorala beethoveniană! Femeia îi spuse c-o strâng pantofii și-i e greu să meargă pe jos; Eminescu se aplecă, îi trese pantofii din picioare, îi mângâie gleznele și-o luară așa prin iarba mare, ca în copilărie pe meleagurile nemțene. Veronica
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
dezvelind obrazul feciorelnic al astrului nopții, părea că alunecă ca o corabie de argint pe valurile line ale unei mări și din când în când se ascunde după câte un val înspumat... -Seara asta, Mihai, parcă e ruptă din pastorala beethoveniană... De ce ești trist? - îi dădu ea un bobârnac peste nas. -Stau și mă-ntreb cum va mai fi viața noastră de după Viena... -Nu știu, Mihai! - zise Veronica trist. Tăcură amândoi, Veronica nu vru să mai continuie răspunsul. Răscolea trecutul și
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
feerice clipe, unice poate-n Univers, puseră stăpânire pe ființele lor... Cânta noaptea, cânta Dunărea, cânta Viena, cântau, jubilau inimile lor, fericite, și cerul cânta, și luna, și stelele, și iarba, și pădurea, totul-totul cânta în această noapte a pastoralei beethoveniene... Printre bătrânele sălcii, undeva spre răsărit se zăreau zorii zilei, jerbe de lumină se ridicau spre cer ca niște enorme linii alb-sângerii, trimise spre Univers de cine știe ce explozie fantastică de lumină. -Hai acasă, Mihai, că ne-au prins zorile!- se
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
și exprimare, atârnă greu în cântarul valori, germinând ideile mari, habitudini și principiile estetice de bază ale artistului ajuns la maturitate. Un exemplu elocvent este cea privind Sinfonia a IX-a care n-ar fi existat, probabil, fără celelalte producții beethoveniene, în gradație ascendentă, după cum ar fi absurd să reducem personalitatea creatoare a lui Dante la geniala sa Divina Comedie, sau la Eminescu la genialul său Luceafăr, din care izvorăsc în raze concentrice atâtea fațete noi, de aceeași strălucitoare forță a
PARTICULARITĂŢILE MANIEREI ARTISTICE ALE MARILOR OPERE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370918_a_372247]
-
XX,când naționalismul a devenit ideologie. Pe lângă duiosul patriotism al lui Esenin, care încântă prin muzicalitate, Maiakovski pare un barbar, dar la noi au fost Goga, poet de mare talent, Păunescu, hiperproductiv, mai înainte Coșbuc, cel care cerea pământ, faze beethoveniene ale poeziei. Unora o să li se pară că fac un melanj nepermis de nume. Nu, eu urmăresc o idee. Nu-mi place pumnul în poezie. Asta nu înseamnă că Beethoven nu este cel mai mare compozi- tor, dar Ceaikovski, Chopin
MICROESEU DESPRE ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370409_a_371738]
-
roșu trecu în fugă, ne ură iubire veșnică. Dar roșul este ucigaș, m-am gândit. Domnilor copii, veniți și vă înmulțiți. Jurnalul unui bătrân nebun era deschis la pagina cincisprezece. Soarele este gol, așa spun savanții. Momentan, Simfonia a Cincea beethoveniană, trec mașini, cineva e lovit mortal,un câine urlă prelung, mă grăbesc spre casă, voi scrie poemul de dragoste, așteptat. Mi-am irosit viața, mi-am mirosit moartea, un iz de nectar și sulfină, mergeam pe ape-lumină, dar Domnul mi-
DESNUDA de BORIS MEHR în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357670_a_358999]
-
vii, semnificative, nu de puține ori însă contradictorii și așezate în anumite cadre de ermetism compozițional, să-l numim, înfățișat auditoriului, unde cu ușurință se pot deopotrivă întâlni atât arcul de lumină generat de „coeziunea profundă” (Vasile Donose) a creației beethoveniene, cât și tenebrele bulversante ale întunecatului spirit mahlerian. Iar dacă toate aceste cromatici componistice așezate cu maximă voluptate pe portativul conceput cândva de către Guido d'Arezzo au ajuns să coexiste vizibil în gama finită a istoriei lumii, atunci avem curajul
DIMENSIUNEA ABISULUI EXISTENŢIAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350671_a_352000]
-
XX. Când naționalismul a devenit ideologie. Pe lângă duiosul patriotism al lui Esenin, care încântă prin muzicalitate, Maiakovski pare un barbar, dar la noi au fost Goga, poet de mare talent, Păunescu, hiperproductiv, mai înainte Coșbuc, cel care cerea pământ, faze beethoveniene ale poeziei. Unora o să li se pară că fac un melanj nepermis de nume. Nu, eu urmăresc o idee. Nu-mi place pumnul în poezie. Asta nu înseamnă că Beethoven nu este cel mai mare compozitor, dar Ceaikovski, Chopin, Schubert
PUMNUL ŞI PALMA de BORIS MEHR în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359786_a_361115]
-
a urma joaca serioasă din textul lui Horea, tentația lui ludicum, care poate fi și ceva ludicrum. Un mic exemplu, ca o pauză anecdotică. La pagina 5 din textul lecturat găsim o Întrebare care Începe brutal, așa, ca un atac beethovenian: „Ce este himenul?”. Este orizontul În care se desfășoară istoria și discursul? Da. Este verticalitatea ce taie „cu tăiș fioros”, „mă tai de privirile/care fără să le-nvoiesc mi-au crescut”, cet invisible du visible (Merleau-Ponty)? Un impuls ludic
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
viața, București, 1963; Gustav Mahler, București, 1964; Muzica, temă de meditație filosofică, București, 1965; Eu, Richard Wagner, București, 1966; Înnoirile muzicii, București, 1966; Dincolo de muzică, București, 1967; Noi și clasicii, București, 1968; Arta de a înțelege muzica, București, 1970; Meditații beethoveniene, București, 1970; Muzica și lumea ideilor, București, 1973; Cazul Schoenberg, București, 1974; Mică filosofie a muzicii, București, 1975; Muzica, București, 1975; O istorie a muzicii europene, București, 1975; Das Musikhören als Weg zum Geist, Sankt Peter, 1981; Beruf: Musikhören, Sankt
BALAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285569_a_286898]
-
altul. Ieșea parcă din proptia-i piele, făptura lui se mărea pe nesimțite, lua proporțiile unui uriaș care ne stăpânea cu forța verbului său sclipitor. Uitam de el, uitam de noi și ascultam o simfonie de cuvinte rnai fermecătoare decât muzica beethoveniană. Astfel, dreptul roman încete să mai fie o disciplină aridă de care fugeau mai toți studenții, ci o artă care urca la creier, pe scări de mătase. Când a isprăvit, m-am frecat la ochi cu necaz, ca după un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Gilbert Durand o vedea, semnificativ, drept cea mai radicală formă a alterității. Câteva dintre ele se și construiesc, din acest motiv, ca descripții expresive ale feminității dintotdeauna, doar întâmplător încarnate în iubita poetului: "iubita are nurii expresivi/ ca o sonată beethoveniană/ cu sâni și șolduri de statuie/ pare o statuie chtoniană/ ea se exprimă liber și carnal/ mater genitrix și Beatrice" Desigur că ceea ce prevalează este semnificația acestei existențe cu funcția de alter ego, în care actantul aventurilor lirice grandioase se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Încă organ pentru Mozart; mi se pare prea grațios, prea efeminat, prea de salon. Poate tocmai pentru asta el place foarte mult azi, fiind deci un anticipator al gustului actual, devansându-și adică epoca. Eu m-am obișnuit cu uraganul beethovenian și urechea mea pare puțin tocită pentru rafinatețurile mozartiene. (luni) Uneori sunt foarte Încordat; când trebuie să termin ceva, să scriu un text și să-l elaborez, mă apucă o stare indefinită: deodată, corpul meu are alte reacții; Îl simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
e talentat și așa mai departe, Însă este Îndrăgostit. Lucrul cel mai frumos din Running on Empty este povestea de dragoste dintre River Phoenix și fata profesorului de pian, spusă cu economie de mijloace, cu tandrețe, pe acorduri de sonate beethoveniene perfect Întrerupte din cînd și cînd de cîte-o reclamă la Tampax, verde, pentru mers la pădure, una la hîrtie igienică Zewa și alta la Timotei, cu extract de castravete. Și-ar mai fi și proba de interpretare a lui Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minor de J.S.Bach. Orchestra, sub bagheta talentului și imaginației necesare pentru a căuta și pune dirijorului Theo Wolters a realizat un frumos în valoare imensul potențial filosofic și estetic al opusului acompaniament în care s-a remarcat acuratețea la beethovenian. Credem că propunerea pe care a făcut-o compartimentele instrumentelor de suflat și finul dozaj Remus Azoiței a fost una dintre cele mai inspirate, care s-a mulat pe viziunea solistului. Partea a doua a cuprins Simfonia I de Gustav
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
și a ornamentării liniilor deja binecunoscut publicului românesc, împreună cu muzicale s-au folosit subtile mijloace de expresie. Remus orchestra Filarmonicii „George Enescu” aflată într-o Azoiței a relevat încărcătura filosofică a gândirii dispoziție de autentică angajare în actul interpretativ, au beethoveniene, care în cazul concertului este una mai oferit o variantă interesantă și dinamică a opusului puțin amprentată de drama existențială imediată ci mahlerian. În general orchestrele noastre au o sobrietate îndreptată către consolarea și contemplarea celestă. În scenică, uneori vecină
Beethoven-Mahler/ Azoi?ei/ Wolters by Corina BURA () [Corola-journal/Journalistic/83457_a_84782]
-
pentru pian și orchestră, în do minor, op. 37, de Ludwig van Beethoven. Abordarea acestui concert reprezintă un act muzical de maturitate, ca rezultat al unor acumulări în domeniul tehnicii și interpretării pianistice. Inteligența muzicală, frazarea, elaborarea sunetului, cunoașterea stilului beethovenian, sensibilitatea - sunt doar câteva dintre calitățile tinerei pianiste deosebit de tenace în cultivarea unui repertoriu care cere mult studiu și renunțări. La bis, a interpretat Toccata din Suita nr. 2, în Re major, op. 10 de George Enescu. În partea a
Pianista Sabina Oprea si violonista Aurora Zodieru-Luca by Mariana Popescu () [Corola-journal/Journalistic/83532_a_84857]
-
de după anul 1800, creații semnate de Mozart, de Beethoven, mai apoi de Schubert, simfonii și muzică cu caracter concertant...; lucrări ce ne-au fost oferite - trebuie spus răspicat - "în haină nouă". Mă refer în primul rând la cele două simfonii beethoveniene, cea de a patra, în si bemol major, și cea de a șasea, celebra "Pastorală", ambele prezentate cu participarea Orchestrei Naționale Radio, lucrări ce aparțin perioadei deplinei maturități a tânărului maestro. Nu împlinise încă vârsta de patruzeci de ani. Sunt
Cu Horia Andreescu și Mihaela Ursuleasa ..."a new look" al clasicismului vienez by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8682_a_10007]
-
Aveau și nu aveau. De fapt nu aveau, căci astfel nu făceau decât să-l desarmeze, chiar dacă ceea ce urmă părea să confirme teama lor irațională de animale care simțeau că aveau să fie hăituite... Așa era, ca o nouă temă beethoveniană a destinului, bubuiturile în ușă ale securiștilor făcură în curând ca râsul să înceteze și ironia să înghețe. Scuză-mă, sânt patetică, dar am pentru întîia oară sentimentul că pot comunica din plin cu cineva... Ți s-a părut că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a ușurătății în greutate, după cum Parmenide este acela care transformase greul în ușor, negativul în pozitiv. La Beethoven, pozitivul e greul, iar negativul ușorul. Și Milan Kundera reinterpretează întâmplarea care a stat la baza viziunii muzicale a destinului din opera beethoveniană. Un oarecare domn Demscher îi datora lui Beethoven 50 de forinți. Iar cum compozitorul era veșnic lefter, l-a somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher l-a implorat, la rându-i, să-l păsuiască, adresându-i-se: Muss
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
somat pe datornic să-i înapoieze suma. Dembscher l-a implorat, la rându-i, să-l păsuiască, adresându-i-se: Muss es sein? (Trebuie neapărat?). Es muss sein! A răspuns imperativ Beethoven. Muzica acestor cuvinte se întrupează în cunoscutul cvartet beethovenian, cu acel Trebuie, trebuie, da, da, da! Și Scoate odată portmoneul!, pentru ca în cvartetul opus 135 să nu mai poarte nici urmă de glumă, ci să fie cuvintele grele ale destinului (Der scher gefasste Entschuss). De aici răsărise, în definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ușurătate și greutate. Ficțiunea narativă a lui Kundera are complexitatea simplă a structurii muzicale a lumii. Romancierul este un extraordinar muzician din cuvinte. Laitmotivul "muzical" central este totuși dragostea dintre Tereza și Tomas și se leagă chiar de rezonanța cvartetului beethovenian. Se interferează repetitiv-savant, prin reveniri succesive asupra poveștii centrale, diverse metafore și mituri incifrate oniric, de la eterna reîntoarcere (piatra unghiulară a construcției simfonice) până la mitul lui Don Juan, al lui Tristan și al Isoldei, de la mitul lui Oedip și de la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]