222 matches
-
patul meu. E o ființă cât se poate de Înțelegătoare. S-a atașat de mine ca un cățel, se confesă gazda. Pe unde mă duc, hop și ea după mine... Pe vreme rea sau când e luna plină, Începe să behăie de una singură și o ține tot așa până o bag Înăuntru. Probabil, văzându-mă singură, se gândește că mi-e urât și vine să-mi țină companie... - Ce mai damă de onoare! exclamă surâzând Extraterestrul, după care adăugă, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de acolo. Odată am visat că mi-o pusesem cu el... cu ea. Iisuse, ce lupte-au mai fost! Te-ar fi rupt în două, pă puțin, domnule De-Două-Ori. — Voi încerca totul... a început blând Vânătorul. — De două ori, a behăit Cale-Bătută Peckenpaw, acoperind vocile ascultătorilor săi. Mda. în fine. Era o plăcere să-l urmărești. Ca și când ai fi fost pe urmele unei femei nărăvașe, care trebuie îmblânzită. Mă gândeam cum ar reacționa o femeie ori de câte ori îi vedeam urma piciorului lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
potolească. Glasurile ce cântau la unison pierdură din avânt. Fiecare cânta acum În legea lui. Unii măcăiau ca rațele, alții sâsîiau, alții clămpăneau din limbă, scoțând sunete asemenătoare cele pe care le scot berzele În perioada lor de rut, unii behăiau, alții mugeau sau nechezau, părea ca Însăși Întreaga arcă a lui Noe, În care se adunaseră toate lighioanele pămîntului imediat după potop, să se fi vărsat la Corso. Glasul lui Bikinski trâmbiță de trei ori, mâinile sale bătură darabana În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se aruncă gunoaiele. Se văd mai multe grămezi negre din care câteva fumegând. Poate că aici se aruncă boasca fierbinte care a rămas În cazan după extragerea alcoolului. Se aud talăngi și zgomote de oi Închise În țarc. Bușituri surde, behăit de miei care și-au rătăcit mama și vor să se apuce de supt acum, pe Întuneric. Trebuie să lași În dreapta țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
țarcul și saivanul cu cele aproape două sute de oi ale omului care e și proprietarul cazanului. Te gândești că, poate, și În 1939 cazanul de țuică al acestui sat se afla tot aici și că oile, pe atunci ale altcuiva, behăiau la fel În timpul nopții. Auzi zgomot de voci și vezi o lumină slabă licărind, prin ușa unei construcții lipsite de orice măreție. Te apropii. Doi tipi ies cu o roabă metalică pe ușa pe care te pregăteai să intri. Conținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am dat capul pe spate: ― Heeee! Și de-aia ai tras tu căruța la marginea drumului!! Din mers nu puteai să-mi spui, heeee! Și l-am arătat cu mâna ca să-l mai vadă și alții și am continuat să behăi. ― Nu, că putem să întoarcem caii și să ne ducem acasă! a zis el atunci cu simplitate, vrând parcă cu o ultimă sforțare să rămână în mijlocul acestei simplități care ne-ar fi izbăvit de toate grijile și de toate temerile
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
adormisem. Ceea ce, în fond, nu era de mirare, dacă luam în considerare cât de puțin dormisem în noaptea precedentă și subiectul sclipitor de care mă ocupam: memoriile unui bărbat care avea cel mai mare... din lume. — Claire, ești acolo? a behăit intercomul. Vocea lui Vivian era plină de un bâzâit ostil. — Sunt aici, am bolborosit eu, apăsând butonul roșu. — Vreau să te văd la mine în birou, a trosnit vocea lui Vivian. Acum! În biroul ei? La gândul ăsta, mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pălește: Mioriță lae, lae bucălae... -; că Turcul este lupul. Buuun... Fiara sălbatică de lup a-Înhățat-o pe biata oaie, a-nghițit-o pe jumătate, cea cu buci, de unde: bucălaia - Însă prin cealaltă, cea cu doar bucca (de aici: buciumul ciobanului cu pricina), oaia behăie, zbiară, buciumă, cere ajutor - de la cine? De la mine, Rus, eu, Ursul am fost totdeauna gata să-mi vărs sângele pentru libertatea altuia - că noi o ducem și-așa făr-de, În svoboda noastră tradițională, slavă, cum ar veni: sclavă... Dar cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
istoric zicea că, la 1812, Turcul-Lup abia-și ținea bășinile, nu mai avea dinți În gură, cu-un dos de mână-l puneai jos? Ce conta că Lupul-Turc nu Înhățase oaia-moldovoaia - Ursul a Înghițit jumătatea dinspre el, cea care, pasămite, behăia după ajutor... - Însă În ’39, Lupul-Neamț chiar hăpăise mai bine de jumătate din oaia poloneză, când i-a sărit În ajutor (ne-cerut!, ba chiar... temut) Ursul-Rusul...Ajutorul a fost dat Neamțului, Întru lichidarea Poloniei... Oii i-a șoptit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întoarce pe dos istoricii de partid, oricum le-ar suci - adevărul rămâne, chiar dacă azi nu ne e Îngăduit să-l rostim, să-l scriem. Faptele rămân, de s-ar da Rusul cu curul de pământ, de s-ar apuca să behăie ca oaia: tot lup rămâne... E drept, după ’45, n-a mai liberat direct alte nefericite de țări, alte biete neamuri (și-a băgat coada În China, În Coreea, În Vietnam - dar furiș, hoțește) - dar faptu-i fapt: ce ocupă Rusul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aproape patruzeci cât o avea, cu trei copii făcuți cu te miri cine, cu doi sau trei bărbați, da’ după câtă veselie dădea din ea, n-ai fi zis că are viața prea grea, și auzi-o pe Getuța cum behăie că ți s-a dus, Roșioaro, cu datu’ din craci, te-ai gârbovit și te-ai lățit... Adevărul e că Getuța, așa roșcovană și bățoasă, și băiețoasă, arată mai bazată decât Roșioara și-i totodată mai grijulie pentru sufletul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prețuri. Nu erau zgârciți, dar mie mi s-a părut că au considerat mai puțin scumpă o clarinetă mică de bachelită, În Întregime neagră, cu clape argintii. «Nu-ți place mai mult asta?» m-au Întrebat. Eu am Încercat-o, behăia destul de mulțumitor, Încercam să mă conving că era foarte frumoasă, dar În realitate socoteam și-mi ziceam că unchiul și mătușa voiau ca eu să iau clarineta fiindcă costa mai puțin, trompeta costa probabil o avere și nu puteam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e o femeie, iar un băiat e un mucos. Și pe urmă ea-l plăcea pe un saxofonist contralt, unul Papi, oribil și cu câteva fire de păr, mi se părea mie, și n-avea ochi decât pentru el, care behăia lasciv, căci saxofonul, când nu este cel al Ornettei Coleman și când cântă În fanfară - și mai și cânta la el Papi cel urâcios - este (sau așa mi se părea mie atunci) un instrument căpresc și vulvar, are o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
până la mal, să facă dragoste cu el. De ciudă, inginerul-șef prinse un păstrăv de vreo șapte kile, gras ca un porc, îl trăsese în proțap chiar în fața noii curți a văduvei și-l înfulecase stropit cu mujdei, clefăind și behăind cât îl ținea gura: Corbane, ești tu cam dolofan, da’ cu nițică busuioacă aluneci pe gât în jos de nu te mai prinde nimeni, nenică! mmm, bun, bun! Ne-am întors în noapte, frânți. Dibuisem drumul de întoarcere cu ajutorul lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mea, cățea, boarfă fără căpătâi! Eu mă spetesc, ca un bezmetic, pentru tine, și tu..., tu... Insecto! Zdreanțo! Fufo! ocăra Vierme cu patos, pe când ușa se trântea din balamale, pe urmele zburdalnicului cuplu, Coco și Năică, care se hârjoneau și behăiau excitați, căprește, fugărindu-se la pas și chirăindu-se pe scări, în sus, grăbiți să nu se scape. Cărați-vă, cărați-vă, japițelor și rupeți-vă gâturile, mâinile și picioarele! Dar-ar boalele venerice-n voi, să dea! Mânca-v
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
că unul, lung cât prăjina din mijlocul curții școlii mahalalei,îi tot presară, în pălărie, bani mărunți, zornăitori, și nu se mai oprește. Ridică privirea. Ei?, sughiță, darnicul din fața pălăriei așezată cu fundul în jos, aproape plină cu bani. Ei,?, behăi, acela, din nou.îți pare bine că te-am găsit? Cerșetorul sări drept în picioare și era gata să o rupă de fugă. N-a putut,însă, din cauza lunganului. Acesta-l apucase, cu o mână, de beregată, și îl strângea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
condamnat spre ușă. În spatele său, cu fața plină de apă și ochii ascunși între pielițe bubate, Lică îi ură cu glas transpirat succes. Podidit de lacrimi, asudase, ca și cum cineva i-ar fi tras o palmă. PODU VECHI - Rifcă, aghibăr băț ! behăi din ușă Zeida. Zorit, bătrânul aștepta să iasă. - Ai răbdare, ai răbdare ! boscorodea madama Rifcă, învelindu-i umerii cu șalul ; îi puse în mână bățul și-l împinse afară. Zeida porni târșit, adunând picioarele și observând cu agerime ulița. Peste
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite-le, ordonă căpitanul Free. Îi aruncă o privire lui Gosseyn. - Crezi că flota lui Enro a și ajuns? Gosseyn voia alte dovezi. "Am fost eliberat de Ashargin, se gândi, la câteva minute după ce Enro a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
rătăcit, aveam să ajung la timp. Mai sus, din gura pădurii, venea un drum, îl cunoșteam, n-aveam pic de încredere în el. Apoi au năvălit oile, turme întregi. Cât vedeam cu ochii părea că pulberea pământului tresare, zvâcnește și behăie. O avalanșă tremurătoare aluneca pe mii de piciorușe. Turmele n-aveau câini, le mânau cu strigăte niște păstori-militari, goi până la brâu și smoliți de soare, îmbrăcați în pantaloni de pânză gălbuie și aspră, târându-și anevoie bocancii prăfuiți, păstorii-militari mergeau
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sub pojghița de smoală). Acolo, pe un mic ostrov, mă întâlneam de obicei cu o capră albă cu bărbuță ciudat de lungă, avea ochii roșii, venea la mal să mă întâmpine, o întrebam : „Ce mai faci, domnișoară ?“, câteodată îmi răspundea, behăind pe limba ei. Acum ostrovul era pustiu, ierburile i se îngălbeniseră, pe când aici, de-a lungul pantei, buruienile încă verzi se mișcau în vânt. Priveam peisajul : mai lipseau doar luntrea, pescarul mulțumit și câteva rățuște, eventual sălbatice, plus lebăda și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
realitate. Din cinci pași vioi, Gosseyn ajunse la tabloul de control și rămase în spatele căpitanului Free, vigilent și încordat. Privirea i se punea succesiv pe videofoanele din față, dinapoi și din lături. Roboperatorul reluă cu vocea "urgențelor". - Apeluri în spațiu? behăi. Roboții schimbă mesaje. - Transmite-le, ordonă căpitanul Free. Îi aruncă o privire lui Gosseyn. - Crezi că flota lui Enro a și ajuns? Gosseyn voia alte dovezi. "Am fost eliberat de Ashargin, se gândi, la câteva minute după ce Enro a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
umeri: ― Habar n-am! Când pică o pleașcă ca asta nu mai pui întrebări. Îți dai seama! Bani și un bilet de avion pentru o țară cu fluturași albaștri. Totdeauna mi-au plăcut fluturii albaștri... Începu să dea din mâini behăind. Dincă oftă. ― Te-ai aiurit! N-ai fost niciodată un tip prea deștept... ― Știu, chicoti. Mi-a spus-o și mama. Da' nu-mi prea vine să cred. ― Oriunde te-ai duce, n-ajungi să zici bine "bună ziua, tovarăși capitaliști
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să mă gândesc. Ionescu îl examină lung: "Nefericitul e imbecil". Se simțea asediat de curiozitatea aceea amestecată cu repulsie pe care o stârnește anormalul. ― Unde ai învățat meserie? ― Care meserie? Știu mai multe. ― Asta cu spartul cutiuțelor. ― Am învățat singur, behăi Dascălu. Am fost un tip dibaci de mic. Cu o bucată de sârmă, deschideam la iuțeală orice broască. Pe urmă am studiat... ― Ce? ― Ce?! Ce?! Numai uși am descuiat 189, așa ca exercițiu. Știți cum se întîmplă? Întâi pipăi și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ori mâzgălesc pe trotuar pătratele unui șotron." La urma urmelor, n-o să li se întîmple nimic rău. Câteva ore dezagreabile, cel mult..." ― Da, da, repetă Dascălu, să fiți cuminți. Eu o să vă pun note la purtare, o să vă spun poezii... Behăi înveselit. Găsise pe bufet o maimuță de fetru și îi mângâia delicat urechile gălbui. Ioniță Dragu arunca priviri furișe. S-ar fi dus la toaletă, emoțiile îl încercau întotdeauna în același fel, dar nu îndrăznea. Frica îi înțepenise un nod
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ai stat mult la pîrnaie? ― Un an și zece luni. Până m-am plictisit. Erau tot felul de indivizi pe-acolo care mă dezgustau. Nu făceau de mine... ― Firește... Cum ai reușit să-i fentezi? ― M-a ajutat un prieten. Behăi: A fost grozav. Ca-n filme! Își strâmbase gura emițând sunete șuierate, sărea dintr-o parte în alta, ducea arma la ochi, gesticula așa cum fac copiii când recapitulează scene tari. Scarlat strivi țigara sub talpă și apucă lopata. Observă în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]