121 matches
-
de creație, nu e timpul nici rostul nostru să precizam - atunci perspectiva confusiilor și a haosului în istoria literaturii devine nesfîrșită. După ce că în viața d-sale, d-l Tudor Arghezi n-a făcut nimic pentru Eminescu, - nu-i reproșăm - aplică belferilor T. Maiorescu, A. D. Xenopol, I. Scurtu, G. Ibrăileanu, G. Bogdan-Duică, Leca Morariu, D. Murărașu, G. Călinescu, C. Botez etc. epitetele de ignari și proști și veninoși și analfabeți, cîtă aristocrație sufletească în eleganța lexicului arghezian pentru subiectul Eminescu! -, și catadixește
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
asupra profesiunilor intelectuale, accentuarea șomajului intelectual în anii '30 și pendularea cărturarilor între lumea ideilor și scena politică au impus o serie de clarificări. Adept al intelectualului dedicat exclusiv creației, tânărul Mircea Eliade opera, în acest context, o distincție între "belferi" sau intelectualii de club și "elitele spirituale ale unei țări, creatorii de istorie, cele mai splendide exemplare ale unei rasse"83. Pornind tot de la criteriul ideilor ca instrument de lucru, o altă voce diferenția între acei puțini intelectuali "cari cugetă
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
strategie critică se alcătuia - cum se știe - din lanțuri de eufemisme, ocoluri diplomatice și temeneli protocolare, încheinduse rareori cu câte o propoziție mai răspicată. Vladimir Streinu manifestă o fermitate principială greu de contrazis. Comentând volumul al doilea din Însemnările unui belfer de Ioachim Botez, criticul notează sarcastic: Iar dacă totuși am fost aduși să punem în discuție chestiuni streine de obiectul cronicei noastre, e semn că vina nu este atât a noastră, cât a autorului care nu ne-a înălțat deasupra
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
interesul occidentalilor. Dar apoi au urmat mineriadele și degringolada internă și externă, pseudo-traducătorii, jocurile de interese etc. și noi am pierdut și această șansă. Dar, cine știe...? Și totuși, nu cumva e vorba (și) de o atitudine tipic românească, de belferi care se mulțumesc cu ierarhizările locale? Ana Blandiana vorbea cu năduf, cândva, înainte de '89, de păguboasa mentalitate românească care se reduce de prea multe ori la originalul "merge și așa"... E posibil ca și în literatură să se regăsească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
12 francezi. Am făcut către Ministerul Culturii și Cultelor în două rânduri actele necesare pentru sprijinirea acestui proiect cultural. Am fost refuzat de fiecare dată. No comment! Și totuși, nu cumva e vorba (și) de o atitudine tipic românească, de belferi care se mulțumesc cu ierarhizările locale? Ana Blandiana vorbea cu năduf, cândva, înainte de '89, de păguboasa mentalitate românească care se reduce de prea multe ori la originalul "merge și așa"... E posibil ca și în literatură să se regăsească și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ne Îndemna la nimic, această școală care se fudulea cu ai săi permanenți pre mianți Întâi cu cunună În toate clasele, Lazăr Gheorghe și frații Turnescu, mân driile liceului și ale superstiției premianților Întâi cu cu nună - dar ajunși unul belfer obscur pe la pensioanele de fete, iar altul risipindu-și averea, Îndată după majorat, cu nevastă-sa de circumstanță, Mița Biciclista. ...E plină lumea noastră de indivizi care au trecut cu succes atâtea și atâtea examene, răzbind și triumfând peste capetele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
regimurile (cel mai chilipirgiu individ din istoria nu numai a artelor, dar mai ales din cea a moravurilor acestui ultim sfert de veac), ne trata la un examen În scris ca pe niște bănuiți de furtișaguri (marea marotă a tuturor belferilor!), călcând cu picioarele lui rău mirositoare pe deasupra băncilor și printre lucrările can didaților și candidatelor. Mi-a dat, firește, notă proastă la acest examen, sau poate chiar am fost respins, fiindcă, scriind despre romantismul francez, În loc să Înșir date și nume
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care avea un mare respect. Influența cea mai mare asu pra sa a avut-o Însă profesorul Constantin Rădulescu-Motru, cu care a colaborat până la moartea acestuia. Studiile lui Costică Beldie au cunoscut unele Întreruperi. Ioachim Botez povestește În Însemnările unui belfer cum și-a susținut amicul său unul dintre examene. Într-una din zile, s a Întâlnit pe stradă cu un prieten al său, coleg de redacție și de aventuri. Cu acesta, Costică Beldie trebuia să susțină un exa men și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ale altor scriitori. L-au elogiat Nicolae Vătămanu, șerban Cioculescu, Leon Kalustian, Cora Irineu, Felix Aderca, Ioachim Botez, Octav Onicescu ș.a. Ioachim Botez Îi introduce porecla Tătoiu În Vistier de noapte și-l amintește pe fiul său, Puiu (Alexandru), În Belferi elevi. Despre „Trufașul meu prieten“, cum Îl gratulează, Ioachim Botez reține: „E o faptă slăvită să știi să mănânci o tuslama fierbinte, s-asculți o chiulaba la țambal și să rupi un corsaj de pe o femee așa cum dezghioci frunzele unui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la domnul Dumitru își găsise un rost. „Oameni buni - discută între ei angajații -, a zis nea Dumitru c-o să-l îmbrace din cap până-n picioare, înseamnă că asta a fost ultima dorință a mortului.“ La cimitir, Mănel arată ca un belfer: pantofi, pălărie, cravată, costum de opt milioane și palton cu guler de blană. E frig, paltonul îi ține de cald, însă Mănel nu s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
se spune În Talmud <endnote id="(530, p. 83)"/>. Fenomenul nu a scăpat percepției unor români. „[Jidanca] face educația copiilor lor, care este la toți În genere aceiași - scria un jurnalist pe la 1885 - ; copilul de 3 ani este dat la belfer <endnote id="(736)"/> de’l Începe a Învăța carte jidovească și toate cele ce depind de viața lor socială. Nu se află jidan sau jidancă care să nu știe carte, după care apoi vin la școale românești, unde Învață de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de acest tip (ticluit prin 1716 În spațiul polono-lituanian) este cel tipărit la Iași În 1803, intitulat Înfruntarea jidovilor asupra legii și a obiceiurilor lor și semnat de un oarecare monah Neofit Cavsocalivitul. Autorul era, chipurile, un fost rabin (Noih Belfer), convertit la creștinism (sub numele de Nicolae Botezatul) și apoi călugărit (sub numele de Neofit). Dar este posibil să fie vorba de o stratagemă, destul de uzuală În epocă, menită să sporească legitimitatea și credibilitatea scrierii. De altfel, faptul că este
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
aprilie 1885, În Reforma ; text preluat de revista evreiască Frater nitatea (5 aprilie 1885, p. 102). Îi mulțumesc Ilenei Dinculescu, studenta mea la masterat la Centrul de Studii Ebraice al Univer sității din București, pentru semnalarea acestui articol. 736. Cuvântul belfer („Învățător, profesor”) a intrat În limba română din dialectul idiș (germ. Behelfer). 737. Liviu Rebreanu, Ion, Editura Facla, Timișoara, 1988. 738. Curzio Malaparte, Kaputt, traducere și postfață de Eugen Uricaru, Editura Univers, București, 1999 (prima ediție, 1944). 739. La Începutul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu caracter restrictiv” „Nenorocirea” se Întâmplase În numărul 160/15 iulie 1964 al bilunarului „Rulmentul” și, obligat de situația excepțională ivită, Radu Costache a Întocmit la data de 27 iulie 1964 adresa nr.27, trimisă Bucureștiului la indicativul numai de belferii de partid și de stat știut „U” 86. Iată ce conținea documentul: „Întrucît În ziarul Rulmentul nr.(...) a fost difuzat un material cu caracter restrictiv, vă informez următoarele: În ziua de miercuri 15 iulie, am lecturat ziarul pentru bun de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
numește asta "a muzicaliza". N. M. Condiescu a lăsat un pasabil jurnal de călătorie în Orient, onuvelă satirică, Enache, și niște pagini cvasi-autobiografice, Însemnările lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început cu poezii, fără a-și fi revelat încă toată producția în această direcție, fiind mai cunoscut ca biograf și romancier. "Una din calitățile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de șuetă” (vorba unui reputat eseist) idei morale, dominanta unei persoane și atmosfera unui timp. Împrejurările m-au instruit și m-au stimulat către atari exerciții. Dacă aș fi lucrat numai în învățămînt, aș fi produs, ca literatură, „însemnări de belfer”, dar, probabil, cu dificultate și puține. Însă în perioada pe care o înfățișez am lucrat exclusiv în redacție, una în care se măcina și se cocea tot timpul literatură. Literatura era atît în manuscrise, cît și în aer. Acolo munca
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ovidiu Genaru. „Uite, așa intri în istoria literaturii”, mi-a zis, cu o voce în care gîlgîia rîsul, iar după o pauză de cîteva secunde a adăugat, în ipoteza că nu i-am sesizat ironia, „în iconografia ei”. Glumă de belfer, dar nu inocentă. Îmi pare rău că nu i-am dat replica pe care o merita, și anume că eu nu caut să mă evidențiez (deși s-ar putea să fiu citat în vreo bibliografie), în schimb el a ținut
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
să le ilustreze. Rar mi s-a întîmplat să ascult pe cineva, care trece de om spiritual, mai gol de spirit. M am convins că toți care îl declară „fermecător” nu sînt deloc atenți la ceea ce spune: banalități gonflate de belfer confortabil, pe care le articulează pedant și, deopotrivă, luxuriant. Histrioni ei înșiși, lăudătorii săi trebuie că au fost impresionați de retorica sa afectată (dar vidă), de scandările ce frizează parodia. Terminînd en fanfare, I.T. a spus că dorește „buni auguri
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
primesc îndată/ Strașnică bătaie unde se cuvine,/ La Salente-n piață, fără de rușine, De-aș veni acolo să-mi cat căpătâi./ Iar tu, grădina omului dintâi,/ Ce atâta faimă ai într-adevăr/ Din povestea veche "diavolul și-un măr"-/ Scormonesc degeaba belferi cu renume,/ Ispitiți să afle în ce loc anume/ Te găseai, grădină, rai cu tot dichisul;/ Unde-s eu acolo e și paradisul 186. Voltaire care face elogiul luxului, îl critică pe Fenelon pentru bucatele sărăcăcioase din Itaca, jalnică idilă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
fine, autoritățile botoșănene se îndură să i-l ofere lui Eminescu: "Miercurea trecută a fost la prefect o discuție de pensia lui Mihai..." Dar se opuseseră unii profesori: "așa încât prefectul s-a înfuriat zicându-i că are să puie pe toți belferii la respect, dacă nu înțeleg ce însemnează Eminescu pentru cultura română." Prefectul era Th. Boldur-Lățescu. S-a votat, totuși, un ajutor de 120 de lei lunar, din iulie 1887 până în aprilie 1888. Dar... S-a mai rupt din suma de
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]
-
și torționar) al Uniunii Scriitorilor”. Vladimir Tismăneanu se exprimă astfel: „Este dificil și dureros să facem un inventar al caznelor la care a fost supusă cultura română în anii administrării sale de către ceata de politruci guvernată de Leonte Răutu. Un belfer cu tupeu, precum Traian Șelmaru, ajungea să dicteze în lumea scriitorilor români, ..." <br>
Traian Șelmaru () [Corola-website/Science/311934_a_313263]