348 matches
-
părea că mama, după cum a strigat și-a încercat să-i oprească sângerarea. Și fotograful zice: — Fetelor, vă puteți ridica puțin pe vârfuri? Evie face: — Un tub mare de fixativ HairShell de două sute de mililitri? Pun pariu că i-a belit juma’ de față. Ne ridicăm amândouă pe vârfuri. Zic: — N-a fost chiar așa de rău. — Stați un pic, zice directorul de imagine, picioarele nu trbuie să fie așa apropiate. Apoi zice: Mai depărtate. Apoi: Puțin mai depărtate, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tango la Paris. El tocmai Îl văzuse seara, pe un canal sîrbesc, tu Îl văzuseși cu cîteva luni Înainte, la un vecin care făcuse rost de un videoplayer și vi-l pusese, vreo zece hăndrălăi Închiși Într-o cameră neaerisită, belind ochii fără să respirați la un film despre care vi s-a spus că e sexy, asta Însemnînd că e porno, dar fără să fie porno, sau că e semi-porno ori alte grozăvii... Răzvan a adus În discuție scena sexului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tine cînd te gîndești. SÎntem totuși niște tipi cu potențial, merităm mai mult, dar iată că acum sîntem AICI, stînd pleoștiți pe lăzile de muniție, sub un mal cenușiu de pămînt și o burniță care se transformă Încet În lapoviță, belind absenți ochii la un caporal tîmpit care n-are nici o șansă să ne bage În cap numele pieselor de tun. Pentru că, sub masca asta plată, sîntem foarte ocupați - ne fabricăm destine nemaiauzite În abisurile conștiinței, În cel mai intim teritoriu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și vreo cîțiva prostovani care se țineau după el și Începuseră să scoată din ei căcaturi... mă rog, niște tîmpiți... și pe locotenent Îl luase apa și Îi dădea Înainte cu armata care ar trebui să facă vitejii... să-i belească pe toți... Ei și la un moment dat Îl văd pe ungur că se Îmbracă regulamentar și se pune În fața televizorului... tovarășe locotenent, permiteți să raportez... era sugrumat de nervi și vorbea foarte stricat românește, nu pot să-ți reproduc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și am o mătușă măritată cu un român și trăim Între români... românii mei sînt oameni... acum ați cunoscut un ungur, că asta ați vrut... iar dacă mai vreți și altceva, vă aștept În spatele corpului de gardă, ca să mi-o beliți... A ieșit livid, tremurînd de nervi, s-a făcut liniște și ăsta a stat cîteva minute mut de uluială, după care s-a ridicat și s-a dus În biroul lui și ne-am Împrăștiat și noi... eu a trebuit
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
militară În poligonul litoral o excursie turistică - expresia Îi aparține acestui geniu artilerist, Stancu (azi, loco tenent - anul viitor, cine știe, general de brigadă și ministru al Apărării sau Împărat al armatei), care m-a responsabilizat emițînd această ironie, În timp ce belea la mine o pereche de ochi albaștri, limpezi, sticloși, de vițel - din care ieșeau niște fulgere de vițel. Dar Înțeleg, din felul În care toată lumea rîde și se bucură, că am obținut un calificativ foarte bun. Ies toți ofițerii din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
gherțoi... Și tricou’ muștar. Bă, da’ ești rafinat rău. — Păi și ce, rufienii tăi nu sînt bufanți? I-auzi ce dume are ăsta În el. Păi tu nu l-ai văzut pe ăla din Cameo În clipu’ ăla? E, dacă beleai bine ochii, vedeai că sînt aceiași pantaloni. Sau sociale, de interes general și din nou ușor politice. — Am auzit că vorbesc ăștia despre scurtarea armatei. Hai bă, ce dracu puneți botu’ la gogoșile astea electorale?! Promit, așa Își fac electorat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să se ia de niște bătrîni... Somnul vine greu. Îmi regăsesc senzația de neputință din timpul Revoluției. Ce putem să facem noi? Ce ar trebui să facem noi? Aici, În spital, soldați?... Facem pe dracu’, iar nu facem nimic. Măcar să belim bine ochii, măcar atîta... Dar ajunge? Îi belești și rămîi cu ei așa... De unde știe Andi cine o să iasă la alegeri? De ce e așa de sigur că iese Iliescu? Iese? Pentru că oamenii cu care am vorbit pînă acum Îmi spun
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
greu. Îmi regăsesc senzația de neputință din timpul Revoluției. Ce putem să facem noi? Ce ar trebui să facem noi? Aici, În spital, soldați?... Facem pe dracu’, iar nu facem nimic. Măcar să belim bine ochii, măcar atîta... Dar ajunge? Îi belești și rămîi cu ei așa... De unde știe Andi cine o să iasă la alegeri? De ce e așa de sigur că iese Iliescu? Iese? Pentru că oamenii cu care am vorbit pînă acum Îmi spun că nu votează cu el... CÎnd ies din
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
abia am cumpărat cistern ieri și deja cotorul e stricat? Preaplinul tot inundă și nu pot să-l repar. Cred că cotorul e prea mic. Lui Ruby i se aprinse beculețul. —Aaaa, voiai să spui flotor. Adică flotorul meu e belit. —Ba, asta am zis... cotor. Ivan venise aici abia de câteva luni, deci vocabularul lui de instalator nu era Încă În perfectă formă. Nu, Ivan, se zice flotor, nu cotor. Cotorul e cu totul altă chestie. — Da, cotor, asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
tare și să spargă liniștea. «I-am tras-o!» a rânjit unul; și-a pus palmele pe ceafă, s-a Întins pe spate de era să frângă scaunul. Ălalalt a căscat gura a mirare. A Înghițit În sec. I se beliseră ochii din cap ca la melc. «Minți, du-te dracului!» Nu te mint, de ce să te mint, ce interes aș avea? Uite, miercurea trecută s-a Întâmplat. După ce s-a Înnoptat bine, a ieșit la poartă, așa cum stabiliserăm. Ta-su
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să se ușureze. Își fluiera un cântec ca pentru el. Scoase un zgomot nerușinat și râse de unul singur: „Pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari!”. Vocea Îi creștea, ca și veselia: „... ca femeia nebătută, ca moara neferecată!”. Sergentul belise ochii. Lică se Întoarse spre el: „Ba n-o să ne faci nimica!”. Își scoase pantalonul și rămase În niște chiloți negri. „Ce poți să Îmi faci tu mie? Acuma mă bag În apă să mă răcoresc. Să vedem: ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Puțului, și cu blestemății. Un patron de la oraș Îi plătea bani frumoși pe piei de câine tăbăcite din care cosea cele mai fine mănuși pentru cucoane. Și, de parcă asta Încă nu era destul, grozăvia se arăta și mai mare: după ce belea câinii, le punea carnea la fiert În cazane și aduna, pe urmă, untura sleită la suprafață. Asta cică se folosea la rujurile scumpe pentru femei bogate. Nici un mușteriu nu i-a călcat prăvălia de când se aflase cu ce scârboșenii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Mișu, prost, ca s-o Încerce, a pus un cablu pe o bornă, altul pe cealaltă și amândouă capetele rămase - la el pe limbă. Palică, care stătea gard În gard cu el, s-a jurat că lui Mișu i se beliseră ochii de era să-i iasă din găvane și Îi ieșise fum din gură, nas și urechi. De atunci rămăsese cu gângăveala și cu simțul gustului atrofiat. Nu mai deosebea acrul de amar, dulce ori sărat. Ca să se dea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-i plimb pe fereastră și pereți. Când o Întreb de ce se zgâiește la mine, se ridică din bancă, nu zice absolut nimic, nici când Îi spun că e idioată și cretină, vită-ncălțată și dobitoacă. Mă fixează, numai, fără să clipească, belind Îngrozitor ochii ăia de vacă dusă la montă și care se Întreabă, În covârșitoarea ei nesimțire, ce mama dracilor caută taurul ăla cățărat În spinarea ei”. Râdeam de el: „I s-or fi aprins călcâiele după tine, Dordonică! Ce, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la picioarele lor. M-am băgat ușurel sub plapumă. Patul scârțâia și nu m-a simțit nici unul. Am aprins lanterna și am văzut.” Se oprise așa, de-al dracului, ca să-i facă pe ăilalți să-și țină răsuflarea și să belească ochii la el. Tăcea și se uita pe cer, să vadă dâre de avioane. „Zi, bă, ce dracu’ ai văzut?” săriseră ceilalți cu gurile pe el. „Nu vreau să vă spun, e bine? Ce, voi n-aveți părinți și lanterne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul căzuse iarăși, de data asta printre mucuri de lumânări. Baronu Își trecuse mâna prin chică și dăduse de spârcul cu care Îl Împodobise prietenul său. Porniseră apoi să se alerge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căutat”. „E”, oftă Canafas cam cu năduf, dar și cu glas glumeț, care parcă prevestea o șotie, „păi ai picat cum nu se poate mai bine. M-au atârnat aicea și s-au dus să-și ascută sculele ca să mă belească. Pentru pielea mea răpciugoasă bătrânul Câinaru a și pregătit un butoi cu argăseală. Hoitul o să mi-l trimită la fabrica de mezeluri și-n câteva zile o să hâltâcăi voios În burți de orășeni. Hai, nu te mai uita așa! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
deasupra capului o ploscă: „Vaina caput! Vaina caput!”. Când ajunseră În dreptul lui Enin, părea că se ciorovăiește cu calul. „Nici nu stau de vorbă cu tine! De ce ai fugit de la Dispensar? Ce, ești de capul tău?” „Ăia vor să mă belească, domnule, ce nu Înțelegi? Uite cum facem: mă lași să plec, iar eu te las să-mi tai coada, că alde Căloi trebuie să-și repare arcușele. Le dai fire din coada mea și ei o să le cânte pe de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
care se zbăteau și tremurau, vibrau Îndelung și amețitor din pricina ritmului alert. Când eleva ridica mâna să azvârle știuletele pe spate, flanela subțire se lipea de pieptul bogat, sfârcurile Împungeau țesătura roșie, moale și mângâioasă. Lui Zidaru ochii i se beleau și lăcrimau, firișoare de salivă i se scurgeau pe la colțurile gurii. În astfel de clipe de rătăcire, porumbii azvârliți de el ajungeau departe, la mama dracului, și Într-un rând se Întâmplase că-l loviseră chiar pe Director, care strigase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe când se suise În autobuz ca să plece la armată, iscase un strigăt pe jumătate vesel, pe jumătate de deznădejde, după ce-și scosese pe gemulețul Îngust căpățâna cu chip cam tâmpit, pe care se lărgea un zâmbet mânzesc și se beleau ochii spălăciți, cu puzderie de firișoare roșii: „Săru’ mâna, tătică, săru’ mâna, mămică, ura, cetățeni!”. Și cei care auziseră acel strigăt se simțiseră cumva mișcați, căci ghiciseră teama ce se ascundea În el, Însă, peste timp, Îi repetau cuvintele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
epocii noastre literare. Trebuiesc înjugați la viață domnii scriitori și purtați energic, în numele artei care-i ignoră, pe brazdele mari ale lumii". Forma atipică a condiționalului, precum și semnificația parcursului sisific trimit, de asemenea, la retorica predicii: Până ce nu-și vor beli fruntea de pământ și piatră, până ce nu-și vor îngropa picioarele în țărână, ei nu vor putea înțelege, din cafenea și berărie, unde se confundă cu chelnării adormiți pe picioare, nici viața, nici arta". Alteori, modul imperativ recalibrează distanțele dintre
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Românească numai fărădelegi și cote-a tot trebuit să mai plătească numai vexațiuni și împi- și împilări - (să se înțeleagă!) și asta numai fiindcă tâmpii Ioni- te leagă-te-dezleagă, și asta fiindcă Nicolaie și alți băloși care bat câmpii, precum ușor belești o oaie, ne-au tot și ne tot belesc tâmpii! ! e un destin ce ne subjugă, ca piticanii monstruoase să ne tot mânce, să ne sugă până și măduva din oase! ! ei, la așa destin parșivul, din când în când
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mai plătească numai vexațiuni și împi- și împilări - (să se înțeleagă!) și asta numai fiindcă tâmpii Ioni- te leagă-te-dezleagă, și asta fiindcă Nicolaie și alți băloși care bat câmpii, precum ușor belești o oaie, ne-au tot și ne tot belesc tâmpii! ! e un destin ce ne subjugă, ca piticanii monstruoase să ne tot mânce, să ne sugă până și măduva din oase! ! ei, la așa destin parșivul, din când în când mai dăm cu parii, da-i tot mai câștigat
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
numită autoreeducare), reeducarea a eșuat; reluată amplu și machiavelic la Pitești, atât la nivel moral (blasfemie, trivialitate), cât mai ales fizic (tortura de uzură), reeducarea prinde rădăcină. Tehnica lui Țurcanu și formula sa predilectă constau În „a stoarce” și „a beli”. Studenții au fost cei pe care s-a mizat În primul rând, astfel ca prin reeducarea lor să fie slăbită rezistența anticomunistă. Ei au fost triați În funcție de virulență și de gradul de periculozitate: erau vizați studenții cu aptitudini creștine, așa-
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]