166 matches
-
catedrala Londrei pentru o scurtă perioadă de timp însă, până în anul 1550 când sediul episcopal s-a mutat la Saint Paul. În timpul domniei reginei Maria I (1553-1558) a avut loc o încercare de restaurare a catolicismului în Anglia în urma căreia benedictinii au fost readuși la Westminster, până în 1559 când regina Elisabeta I îi va alunga din nou. În anul 1560, Elisabeta a acordat abației titlul de "biserică regală", independentă de episcopie și supusă direct suveranului. În acelaș timp a devenit "biserică
Catedrala Westminster () [Corola-website/Science/296824_a_298153]
-
lui făcea parte din burghezia prosperă a orașului. Nu mult după nașterea sa, familia se mută în orașul Seligenstadt. În 1451, în ținut izbucnește o epidemie de ciumă, ambii părinți cad victimă și tânărul Hans este luat în custodia călugărilor benedictini de la o mănăstire din apropiere. Perioada din viața lui Memling până la mutarea sa la Bruges rămâne o necunoscută, primele informații veridice fiind legate de marele oraș flamand. Este probabil ca pe la 1460 să fi făcut o călătorie la Köln, altfel
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
inscripția legiunii, au fost folosite la construirea unei mănăstiri medievale. Clădirea medievală ce datează cel puțin din secolul al XIII-lea, care mai păstrează și astăzi urmele terasamentelor și în pământ părți de fundament, este Abația romano-catolică ridicată de călugării benedictini, una dintre cele mai vechi și cele mai bogate din Banat, după Cenad. În anul 1241, multe mănăstiri din Banat au fost distruse de năvălirile tătarilor. Atrași de măreția mănăstirii și a bisericii, tătarii au purtat aici bătălii crâncene. În
Bulci, Arad () [Corola-website/Science/300285_a_301614]
-
prințului Almos să ridice o biserica de piatră pentru sfânta relicvă. Biserica de piatră a fost ridicată în anul 1098. Până în sec. al XVI-lea această mănăstire a fost unul dintre centrele de cultură a creștinismului. Principala ocupație a călugărilor benedictini a fost slujirea altarului. Pe lângă asta aveau de îndeplinit și unele îndatoriri mai degrabă laice cum ar fi : ofereau ospitalitate călătorilor, îngrijeau bolnavii și schilozii, învățau copiii din zonă carte în școala din mănăstire. Alții au scris, copiat sau pictat
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
în timpul unei predici de călugărul franciscan Laskai Osvát. Odată cu redobîndirea dreptului de-a emite acte în timpul când administrator era arhiereul Majthényi Tamás (1469-1471) la mănăstire au apărut și trei tipuri de ștampile convenționale pentru legalizarea actelor emise. Treptat puterea călugărilor benedictini și implicit a mănăstirii a scăzut simțitor, culminând cu izgonirea Ordinului Benedictin și înlocuirea acestuia cu Ordinul Paulinilor în anul de grație 1493 prin ""bunăvoința"" episcopului de Oradea. În ciuda măsurilor administrative și economice luate de noii stăpâni, decăderea influenței politice
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
și era de o fire violentă. Mama lui, Erenberga, era o femeie pioasă, căreia Anselm îi datorează eduația creștină. La cincisprezece ani, Anselm voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său. Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de rătăcire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui Lanfranc al abației benedictine din Bec, Normandia, Anselm pleacă într-acolo și devine călugăr în 1060. Va deveni un erudit și
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care sunt taine pentru catolici și ortodocși. Viața monahală a fost restaurată în anii 1950, prin benedictini, "fiicele Mariei" și prin ordinul Sfântului Duh. Începând cu 1961, Biserica suedeză hirotonește și femei întru preot. La 5 iunie 1996, sinodul a hotărît admiterea femeilor la episcopat. Christina Odenberg a fost hirotonită în episcopat pe 5 octombrie 1997 și
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
său erau călugărițe. Astfel Grigore și-a împărțit întreaga avere săracilor și a ctitorit șapte mănăstiri, dintre care șase în Sicilia. Și-a transformat casa părintească de pe "Colina Caelius" în mănăstire închinată Sf. Apostol Andrei, în care a adăpostit călugării benedictini, alungați din mănăstirea Monte Cassino de longobarzii care încercau să cucerească peninsula italică. Grigore însuși s-a retras aici, dorind să rămână simplu călugăr benedictin. După multe secole, mănăstirea Sf. Andrei a fost dedicată celui care a întemeiat-o, Sf.
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
doctrină oficială a Conciliului II Vatican (1962-1965). Castelul, care reprezintă clădirea principală a mănăstirii, a fost construit la mijlocul secolului al XIX-lea de către Charles Delvaux de Fenffe, stăpânul domeniului Chevetogne. Începând cu anul 1903 castelul a fost ocupat de călugării benedictini de la Ligugé, care fuseseră exilați din Franța în urma legilor anticoncregaționiste de la sfârșitul secolului XIX. Aceștia l-au cumpărat, au făcut câteva amenajări și au locuit aici până în 1923, când s-au putut reîntoarce în Franța. Tot ei au construit și
Mănăstirea Chevetogne () [Corola-website/Science/299870_a_301199]
-
sclav. În anarhismul creștin, aceasta se cheamă schimbare de dialectică. Creștinul anarhist crede în viața veșnică, dar nu așteaptă parusia cu mâinile în sân. Prima scriere creștină cu idei anarhiste a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la început după un mod de viață ce ar putea fi încadrat ușor în mai multe curente anarhiste contemporane. În Reforma protestantă se poate afla ideea - chiar dacă aceasta nu e anarhistă în mod direct - conform căreia credinciosul trebuie să
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
Orașul nu era caracterizat de egalitate sau omogenitate socială, fiind diferențieri în privința ocupațiilor variate ale meșteșugarilor și comercianților. Se aflau și numeroși clerici ce pun bazele unor ordine. Dacă anterior, mănăstirile erau situate la marginea orașelor, din secolul XIII, călugării benedictini, franciscani și dominicani ofereau asistență religioasă în cadrul orașelor. Trăiau la oraș și aristocrați laici și orășenii bogați, negustorii, meșteșugarii patroni, zarafi, cămătari, ce alcătuiau patriciatul urban, cumpărând domenii rurale încercând să ducă o viață similară cu cea a nobililor. Din
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
Avicenna (arab.: Ibn Sina) scrie în secolul următor "Canon medicinae", operă ce avea să rămână până în vremurile moderne manualul de bază al facultăților de medicină. Un moment important l-a reprezentat înființarea la începutul secolului al XI-lea, de către călugării benedictini din Monte Cassino a primei instituții de învățământ medical la Salerno în Italia ("Școala de la Salerno"). În secolul al XII-lea, tot în Italia, medicina se dezvoltă în special în centrele universitare din Bologna și Padova. Se exprimă primele critici
Medicină () [Corola-website/Science/296546_a_297875]
-
cu ocazia funeraliilor papei Ioan Paul al II-lea la 8 aprilie 2005. În după-amiaza zilei de 19 aprilie 2005 a fost ales papă, luând numele de Benedict al XVI-lea, ca omagiu pentru sfântul Benedict de Nursia, întemeietorul ordinului benedictinilor, și pentru papa Benedict al XV-lea (1914-1922), denumit și „Papă al păcii”. La vârsta de 78 de ani, a fost cel mai în vârstă papă ales de la papa Clement al XII-lea în 1730. este al optulea papă german
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
Abația Notre-Dame d'Orval (sau abația Orval) este o mănăstire cisterciană-trapistă situată în Belgia, la Villers-devant-Orval, în Provincia Luxemburg, în regiunea Valonia, în apropierea graniței cu Franța. Fondată de benedictini în secolul al XI-lea, a trecut la Ordinul cistercian, în 1131, odată cu sosirea unor călugări de la abația Trois-Fontaines. În pofida devastărilor suferite, autoritatea sa, când se afla la culmea măreției sale, se întindea asupra a vreo trei sute de teritorii: orașe
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
în timpul săptămânii doar de linia de autobuz 24 a TEC din Provincia belgiană Luxemburg. Situl abației ("Aurea vallis") a fost ocupat în Epoca merovingiană. O capelă a fost construită acolo în secolul al X-lea. În 1070, un grup de benedictini, veniți din Calabria (Italia), au construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I. Spre 1076, suzerana, Matilda de Toscana, contesă de Briey, a trecut prin regiune și a ratificat donația
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
construit acolo o biserică și o stăreție, pe terenurile donate ca uzufruct de contele de Chiny, Arnoul I. Spre 1076, suzerana, Matilda de Toscana, contesă de Briey, a trecut prin regiune și a ratificat donația făcută de vasalul său călugărilor benedictini. În acea epocă a avut loc celebrul incident al inelului căzut într-o fântână și reapărut în mod miraculos. De la trecerea ducesei de Toscana, abația a primit numele din "" („Valea de aur”, în ) și blazonul (inel de aur în gura
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
miraculos. De la trecerea ducesei de Toscana, abația a primit numele din "" („Valea de aur”, în ) și blazonul (inel de aur în gura unui pește). Și astăzi „Fântâna Mathildei” îi perpetuează memoria. După patruzeci de ani (și din motive rămase necunoscute) benedictinii au părăsit locul. Contele Othon i-a înlocuit, în 1110, cu o comunitate de canonici augustinieini. O primă biserică, dedicată Maicii Domnului (în franceză Notre-Dame), a fost inaugurată la 30 septembrie 1124 de episcopul de Verdun, Henri de Blois. Biserica
Abația Orval () [Corola-website/Science/298509_a_299838]
-
părului, în India era cunoscut pentru proprietățile sale carminative, tonice și afrodiziace, iar chinezii l-au utilizat ca plantă decorativă și de asemenea la tratarea impotenței. Plinius descrie schinduf ca având un efect benefic asupra sexualității. În Europa nordică, călugării benedictini au încercat să aclimatizeze această plantă în sec. VII, după care a fost întrebuințată timp îndelungat în medicina populară. Astăzi schinduful se mai cultivă în India, în regiunea mediterană (Italia, Franța, Spania, Grecia, Liban, Maroc, Algeria, Egipt) și în SUA
Schinduf () [Corola-website/Science/307347_a_308676]
-
cel de Boli infecțioase din Bârlad. A fost delegat de Patriarhia Română să participe la numeroase simpozioane, conferințe și congrese internaționale, printre care: Conferință cu tema „2.000 de ani de creștinism, realități și perspective“ (Bensheim, Germania 1998); Congresul monahilor benedictini cu tema „Monahismul, spiritualitate și provocare în Europa“ (Romă 2000); Seminarul organizat de Episcopia Catolică de Haarlem - Olanda, cu tema „Misiunea creștină în Europa secolului XX“ (2001); Simpozionul cu tema „Misiunea creștină și succesele misionare în Europa“, organizat de către Conferință
Corneliu Onilă () [Corola-website/Science/308635_a_309964]
-
m. Construcția are trei nivele, din care cele superioare au spații cu încăperi și ferestre. Partea inferioară, necompartimentată, a fost folosită ca magazie, având un portal masiv spre oraș. De aici se asigura, printr-un tunel subteran, legătura cu Abația Benedictinilor, de unde tunelul continua spre Catedrala Evanghelică, ca apoi să ajungă pe dealul fostei cetăți de pe Burich, un deal situat în apropierea orașului. Ca plan, el este o construcție rectangulară, dimensiunile lui fiind de 6,30 m / 9,90 m. Față de
Turnul Dogarilor din Bistrița () [Corola-website/Science/308166_a_309495]
-
Sfântul Benedict (ital. "San Benedetto di Norcia", n. 480, în "Nursia" - d. 543, la Monte Cassino) este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este venerat de toate bisericile creștine care recunosc cultul sfinților. Este considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra
Benedict de Nursia () [Corola-website/Science/308244_a_309573]
-
verificată și se realiza după trecerea unor probe, prin care se constata seriozitatea și sinceritatea candidatului. Benedict a decedat la data de 21 martie 543, iar sora sa geamănă, Scholastica, care înființase o mănăstire pentru maici, urmând aceleași reguli ale benedictinilor, a decedat la 10 februarie din același an. Benedict din Nursia este venerat ca sfânt de bisericile catolică, ortodoxe și anglicană, fiind considerat patronul protector al școlarilor, al învățătorilor, minerilor, fierarilor și al muribunzilor, fiind chemat ca ajutor în boli
Benedict de Nursia () [Corola-website/Science/308244_a_309573]
-
de luptă al cavaleriei. Roland, unul dintre cavalerii lui Carol cel Mare, îl invocă fără încetare în luptele contra sarazinilor. Dar Sfântul Arhanghel mai are încă un rol: cântărește sufletele în ziua Judecății de Apoi. Legendele apar curând după instalarea Benedictinilor în mănăstire. Ele consacră definitiv "Muntele" în ierarhia sanctuarelor. Legenda șarpelui din Irlanda i-a asigurat Muntelui un renume internațional. Un șarpe monstruos pustia regiunea. Armele regelui Elgar, rugăciunile arhiepiscopului Ivor rămân neputincioase. S-a luat hotărârea unui atac în
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
la 150 de metri deasupra nivelului mării, statuia de cupru a Sfântului Arhanghel Mihail. La mai puțin de un secol, la 4 octombrie 1987, după reparații și aurire, s-a reașezat statuia Arhanghelului, de data aceasta, cu ajutorul elicopterului. Din 1965, Benedictinii s-au reinstalat în Munte, fără ca abația, ca realitate autonomă, să fie reconstituită. În prezent, pe Munte se află " Fraternitatea Monastică de la Ierusalim" (Abația Mont-Saint-Michel). În 1368, confreria Sfântului Iacob declara că primise 15.570 de pelerini la . Astăzi, Muntele
Mont Saint-Michel () [Corola-website/Science/302447_a_303776]
-
a practicat o istorie relativistă, în sensul că istoricul nu crede că poate relua trecutul, soluția fiind un discurs istoriografic ce ține de sfera moralului și a eticului. Istoria barocului a semnificat exuberanță, morală și erudiție, meritul revenind unor călugări benedictini. Jacques-Benigne Bossuet (n. 27 septembrie 1627- d.12 aprilie 1704) a fost un episcop francez, teolog, orator renumit și predicator la curtea regelui Ludovic al XVI-lea, care era mare apărător a teoriei politicii absolutiste și susținea că guvernarea unei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]