193 matches
-
statului major bizantin. Patriciul Gregorie care și-a declarat, la începutul secolului VII, independența față de împărat, alege, se pare, orașul, ca loc de reședință. În această perioadă un număr de edificii sunt fortificate pentru a rezista pericolului reprezentat de triburile berbere și de acela, mult mai puternic, al armatelor musulmane venite din Tripolitania în sud. Si tocmai aici, la Sbeitla sau în imediata apropiere, au avut loc primele bătălii între bizantini și musulmani, bătălii care înregistrează în anul 647 victoria noii
Sbeitla () [Corola-website/Science/308559_a_309888]
-
(în limba arabă الصويرة, iar în berberă: "Tassourte" „Cea bine păzită” sau "Amogdul" „Bine păzită”) este un oraș în Maroc. În vechime, purta denumirea, "Mogdura" în limba portugheză, "Mogadur" în limba spaniolă, iar în limba franceză "Mogador". În limba arabă, semnifică „Cea bine desenată”. Este un oraș
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
Casablanca. Potrivit tradiției, după fondarea Cartaginei în anul 814 î.Hr., negustori punici s-au îndreptat spre extremul Occident, până la "Essaouira" actuală, pentru a instala acolo așa zise "contoare", agenții de comerț. Primii oameni despre care există informații vorbeau o limbă berberă. De atunci Essaouira, acest loc de ancorare folosit de navigatorul cartaginez Hannon, din secolul al VI-lea î.Hr., protejat de alizee și bogat în apă potabilă, a servit, timp de mai multe secole, drept avanpost pe drumul spre Capul Verde și
Essaouira () [Corola-website/Science/308558_a_309887]
-
că peșteră Achibinico). Idoli au fost găsiți pe insulă, celebru fiind Guatimac (Muzeul de Arheologie din Puerto de la Cruz). De asemenea, existau vindecători mistici („Animeros”) care au supraviețuit și creștinismului până în sec. XX, cu credințe sincretice ce reuneau credințe guanșe, berbere și creștine. În Tenerife morții erau mumificați și duși în peșteri greu accesibile sau uneori, înmormântați sub tumuli. În Tenerife îmbălsămarea se făcea mai ales prin învelitrea cu piei de oaie sau capră de către o clasă specială ce în care
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
În secolul de dupa cucerire începe o colonizare în masă cu emigranți din diverse zone ale Imperiului Spaniol în creștere (Portugalia, Flandra, Italia, Germania). Tenerife a fost atacat, ca și celelalte insule, de pirații de diferite naționalități (franceză, engleză, olandeză și berbera) de mai multe ori de-a lungul istoriei sale, în conformitate cu evoluția alianțelor și a războaielor Spaniei. Dintre aceste atacuri este notabil pentru locul său în istorie atacul britanic de 1797. La data de 25 iulie, amiralul Horatio Nelson a atacat
Tenerife () [Corola-website/Science/306785_a_308114]
-
armatei. Soldații erau recrutați, dar în timpul Regatului Nou, mercenari din Nubia, Kush, și Libia s-au angajat să lupte pentru Egipt. Limba egipteană veche constituie o ramură independentă a limbilor Afro-Asiatice. Cele mai apropiate grupuri de limbi de aceasta sunt Berbera, Semitica și Beja. Documentări scrise ale limbii egiptene datează din secolul XXXII î.Hr., făcând-o una din cele mai vechi limbi documentate(după sumeriană) fiind vorbită și scrisă din c. 3200 î.en. până în Evul Mediu. Scrierea egipteană pentru hieroglife
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
ale altor limbi afro-asiatice. Acestea includ faringiene și categoric consoane, consoane fricative și affricative. Are trei vocale lungi și trei scurte, care s-au extins la nouă în egipteana târzie. Cuvintele de bază în egipteană, similare cu cuvintele semite și berbere, sunt o rădăcina triliterală sau biliterală de consoane și semiconsonante. Sufixele sunt adăugate pentru a forma cuvinte. Conjugarea verbelor corespunde persoanei. De exemplu, scheletul triconsonantal S-D-M este nucleul semantic al cuvântului "auzi"; conjugarea de bază este "smd"- "aude". În cazul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
gravate într-un text de 53 de rânduri, 3 documente oficiale romane. Un element nou, cu privire la Constituția Antoniniană, l-a reprezentat , descoperită de W. Seston și M. Euzennat, conținând trei documente oficiale privind accesul la cetățenia romană a unei familii berbere. Primul document este copia unei scrisori a lui M. Aurelius și L. Verus, adresată în 167 procuratorului Mauritaniei Tingitane, Coiedius Maximus, ca răspuns la o cerere de acordare a cetățeniei romane a lui Iulianus, berber din tribul Zegrenses, soției și
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
trib roman, ei primind o dată cu cetățenia romană privilegii jurisdicționale, fiind de atunci încolo tratați de magistrații romani ca niște romani pe terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui Marcus Aurelius berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
(în , în limba berberă "Ezzin-ed-Din Yazid Zidan"; n. 23 iunie 1972), popular poreclit "Zizou", este un fost fotbalist și actual antrenor de fotbal francez de origine algeriană kabâlă. A antrenat echipa Real Madrid Castilla între anii 2014-2015; pe 4 ianuarie 2016 a fost numit
Zinedine Zidane () [Corola-website/Science/303243_a_304572]
-
decorate provenind de la moscheea Es Sayida (situată în piață Martirilor) demolată în timpul colonizării. .3 Moscheea Jamaa Ketchaoua este o operă unică, martoră a istoriei Casbahului. Ea a fost fondată inițial în 1446 înaintea dominației otomane, în momentul în care dinastiile berbere conduceau orașul. Arhitectură să îmbină stilurile maure, turcești și bizantine. Într-adevăr, arhitectura să a fost modificată mai ales în timpul colonizării franceze, timp în care a funcționat că o catedrală, înainte de a reveni cultului musulman după independența țării .O cladire
Casbah () [Corola-website/Science/311178_a_312507]
-
proveniența acestei comunități și a practicilor sale rituale, explorând originea cuvântului "Gnawa/Gnaoua". Explicația oferită de "Maurice Delafosse" în 1924, a rămas vreme îndelungată unica referință etimologică a cuvântului și a fost adoptată de generații de cercetători. Potrivit lui Delafosse, expresia berberă "akal-n-iguinaouen" care semnifică "țara negrilor", ar fi dat naștere la cuvântul "Guinée" „Guineea” precum și cuvântului "Gnawa/Gnaoua", prin asemănare fonetică. "Gnawa/Gnaoua" ar semnifica deci "omul negru" sau "venind din țara negrilor". Totuși, în absența datelor istorice probatoare, doar această
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
declarând că „Îți ia trei ani ca să construiești un vas, dar îți ia trei sute de ani să clădești o tradiție”. Pe 4 august 1940, forțele italiene din Africa Răsăriteană Italiană ("Africa Orientale Italiana") au invadat Somalia britanică. Italienii au cucerit Berbera, capitala coloniei, pe 19 august. De asemenea, italienii au efectuat mai multe atacuri de mică amploare peste granițele Sudanului și Keniei. Succesul italian în Africa de est a fost efemer. Pe 19 ianuarie 1941, forțele Commonwealthului din Sudan și Kenia
Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/309717_a_311046]
-
companiei austriece Lloyd, cu destinația India. Navigînd pe Mediterană (Brindisi, insula Creta, Port Said) și traversînd Canalul de Suez, românii au ajuns prin Marea Roșie în portul Aden. După un scurt popas, au trecut dincolo de Bab el Mandeb, oprindu-se la Berbera (19 octombrie 1895), unde îi așteptau bagajele, cămilele, personalul caravanei și Eggc Nerlayo, conducătorul acesteia. Punîndu-se în mișcare, convoiul a părăsit Berbera la 22 octombrie 1895. A fost ajuns din urmă de prinții români și de șicarii (vînătorii principali) Gheli
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
prin Marea Roșie în portul Aden. După un scurt popas, au trecut dincolo de Bab el Mandeb, oprindu-se la Berbera (19 octombrie 1895), unde îi așteptau bagajele, cămilele, personalul caravanei și Eggc Nerlayo, conducătorul acesteia. Punîndu-se în mișcare, convoiul a părăsit Berbera la 22 octombrie 1895. A fost ajuns din urmă de prinții români și de șicarii (vînătorii principali) Gheli și Duale venind călări pe cai iuți crescuți în garnizoanele dm India. Drumul s-a dovedit lung, greu, cu peripeții și a
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
Leferung, Hargeisa, rîul Mandera, Udjiwadji, Buhalgașan, peste Harar, de-a lungul limitei nordice a platoului Haud, Jiga-Jiga, valea Jererului, Gaburo, rîul Dagato, Munții Djigo din ținutul Ogaden, trecătoarea Durdurului. La 21 decembrie 1895, după 61 de zile de la pornirea dm Berbera, a fost atins Webi Shebeli („Fluviul leoparzilor"), pe care expediționarii l-au trecut la 26 decembrie într-un loc aflat aproape de vărsarea rîului Madesso. Au mers, în continuare, mereu spre sud, încît, la 1 ianuarie 1896, au depășit limita atinsă
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
Lahovary. Întoarcerea la Hargeisa s-a făcut, pînă la „Fluviul leoparzilor", pe drumul cunoscut, iar de aici, peste platoul Haudului, printr-o zonă locuită de triburile somalilor din Ogaden: amadeni, ugasrosheni, midgani, melengari și rer-ali. Românii s-au înapoiat la Berbera la data de 22 februarie 1896, după patru luni de marș prin ținuturi aride, timp în care s-au confruntat cu dificultăți ce li s-au părut adesea insurmontabile. Revenirea în țară a avut loc pe un traseu prin Aden
Dimitrie Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/308809_a_310138]
-
subjugat întreaga parte nordică a continentului african, arabii și-au îndreptat atenția spre sud-vestul continentului european având cale liberă în anul 711 când șeful arab Tariq ibn-Ziyad traversează împreună cu aproximativ 12 000 de soldați, dintre care majoritatea erau de origine berberă, strâmtoarea care-i va purta numele ("« Gebel Tarik »", « muntele lui Tarik » care va da mai târziu Gibraltar). Fiind întâmpinați de un inamic slăbit și decadent din punct de vedere politic, reprezentat de regatul vizigoților, arabii îl cuceresc în întregime până în
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
Cu toate acestea, în anul următor, Uthman s-a revoltat împotriva guvernatorului al-Andalusiei, ‘Abd-al-Rahmân, care a zdrobit revolta imediat și și-a îndreptat atenția contra lui Eudes. ‘Abd-al-Rahmân avea o armată uriașă formată din cavalerie grea arabă și cavalerie ușoară berberă, plus trupe din toate provinciile Califatului, în încercarea umayyazilor să cucerească Europa la nord de Pirinei. Ducele Eudes (numit și rege de unii cronicari), i-a întâmpinat pe arabi la Bordeaux cu armata sa, dar a fost învins, iar orașul
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
spre Iberia cu prada rămasă care s-a putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea nopții. Date fiind diferențele dintre cele două armate, mai ales că francii erau în majoritate infanterie, fără armuri, față de cavaleria berberă și arabă în armură sau în zale (berberii erau mai slab echipați), Charles Martel a luptat o bătălie defensivă strălucită. La locul și timpul ales de el, s-a împotrivit unei forțe mult superioare, și a învins.
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
puternic oraș fenician se afla în Tunisia. După Războaiele Punice întreaga regiune a fost înglobată Imperiului Roman. Cu extinderea religiei islamice în secolul al VII-lea, regiunea a intrat sub influență arabă, cu toate că până astăzi diverse minorități vorbesc limba autohtonă berberă. Influența seculară, imediat următoare, a Imperiului Otoman a durat pe toată perioada colonizării europene, în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Granițele actuale ale țărilor membre se bazează parțial pe decizii otomane și, parțial, europene. Uniunea ului Arab
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
Date din anul 2000.) Pe lângă limba arabă literară care este limba oficială în toate statele maghrebiene, în mod uzual, sunt folosite diverse dialecte arabe care sunt, în bună parte, reciproc inteligibile. Toate aceste dialecte au fost puternic influențate de dialectele berbere, iar mai târziu de limba franceză și, în unele zone, de spaniolă (nordul Marocului) și de italiană (Libia). Alături de dialectele arabe maghrebiene - ce formează un grup distinct în cadrul dialectelor arabe moderne - în foarte multe regiuni ale Maghreb-lui se vorbesc dialecte
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
iar mai târziu de limba franceză și, în unele zone, de spaniolă (nordul Marocului) și de italiană (Libia). Alături de dialectele arabe maghrebiene - ce formează un grup distinct în cadrul dialectelor arabe moderne - în foarte multe regiuni ale Maghreb-lui se vorbesc dialecte berbere. Limba malteză, limba oficială a Maltei, a fost inițial un dialect maghrebian, care a fost, însă, dezvoltat până la a fi o limbă standard modernă. În anul 2002, în Algeria, limba berberă ("tamazight") a fost declarată limbă națională alături de limba arabă
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
în foarte multe regiuni ale Maghreb-lui se vorbesc dialecte berbere. Limba malteză, limba oficială a Maltei, a fost inițial un dialect maghrebian, care a fost, însă, dezvoltat până la a fi o limbă standard modernă. În anul 2002, în Algeria, limba berberă ("tamazight") a fost declarată limbă națională alături de limba arabă, care, însă, rămâne singura limbă oficială a statului.
Magreb () [Corola-website/Science/306454_a_307783]
-
(în limba arabă: "محمد شكري"; Muḥammad Šukrī) este un scriitor marocan de origine berberă, născut la 15 iulie,1935 în zona muntoasă a Rif-ului, în satul Beni Chiker (în limba berberă: Ayt Ciker, de unde și numele de Choukri). Este considerat unul dintre cei mai buni scriitori contemporani din Maroc, și chiar din spațiul arabofon
Mohamed Choukri () [Corola-website/Science/313575_a_314904]