219 matches
-
altor popoare. abazi, abisinieni, afar, afgani, afifi, ainu, akka, albanezi, alemani, americani, amoriți, angli, anglo-saxoni, apași, arabi, arieni, armeni, arverni, așa, asirieni, asmați, așanti, australieni, austrieci, avari, aymara, azteci babilonieni, baltici, bantu, basci, basuto, bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni, cehi, celți, cerchezi, cherokee, cherusci, chewsuri, chinezi, cimbri, ciuvași, copți, coreeni, corsicani, creoli, croați, cumani daci, dahome, dakota, damă
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
Sub 'Abd al-Malik (685-705), omeiazii au ajuns la apogeul puterii lor, cucerind Asia Centrală, coasta Africii de Nord și Spania. De asemenea, Al-Malik a arabizat statul, înlocuind funcționarii greci și perși cu arabi. Cucerirea Iberiei a început când maurii (în principal berberi alături de câțiva arabi) au invadat Iberia vizigotă creștină în anul 711, sub conducătorul lor berber Tariq ibn Ziyad. Ei au debarcat la Gibraltar pe 30 aprilie și s-au îndreptat spre nord. Forțelor lui Tariq li s-au alăturat în
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
de Nord și Spania. De asemenea, Al-Malik a arabizat statul, înlocuind funcționarii greci și perși cu arabi. Cucerirea Iberiei a început când maurii (în principal berberi alături de câțiva arabi) au invadat Iberia vizigotă creștină în anul 711, sub conducătorul lor berber Tariq ibn Ziyad. Ei au debarcat la Gibraltar pe 30 aprilie și s-au îndreptat spre nord. Forțelor lui Tariq li s-au alăturat în anul următor cele ale superiorului său Musa ibn Nusair. În timpul campaniei de opt ani, cea
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
a construit monumente mărețe precum Marele Coridor din templul lui Amon de la Karnak și multe dintre templele de la Abu Simbel, statuile de aici ale faraonului având dimensiuni uriașe. Bogăția Egiptului a devenit o țintă tentantă pentru invazii, în special pentru berberii libieni de la vest, și pentru popoarele Mării, o confederație puternică de pirați în mare parte grecești, luwieni și fenicieni / canaaniți din Marea Egee. Inițial, forțele egiptene au reușit să respingă aceste invazii, dar Egiptul a pierdut în cele din urmă controlul
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
relatează cum prințesa feniciană Elisa, cunoscută la romani sub numele de Didona, regina si sora lui Pygmalion al Tyr-ului, a fugit de fratele ei însetat de putere care îi ucisese soțul, și a ajuns cu corăbiile pe coasta nord-africană. Căpetenia Berberilor locului i-a făgăduit atât pământ cât va putea să înconjure cu o piele de vacă. Elisa a tăiat pielea în fâșii foarte subțiri și cu ajutorul acestora a putut marca o bucată mare de pământ. Linia marcată de aceste fâșii
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
Cartaginei s-au aparat cu vitejie. După cucerire, au urmat șase zile în care orașul a fost jefuit și distrus. Circa 50.000 de locuitori s-au predat romanilor care i-au vândut ca sclavi. O bună parte din supușii berberi ai Punilor se răsculaseră și luaseră parte Romanilor, câștigându-și astfel autonomia. Celebra lozincă a lui Marcus Porcius Cato cel Bătrân ("Ceterum censeo Carthaginem esse delendam" - „Mai ales eu sunt de părere că trebuie distrusă Cartagina") a fost pusă în
Cartagina () [Corola-website/Science/302344_a_303673]
-
cetățenia romană a unei familii berbere. Primul document este copia unei scrisori a lui M. Aurelius și L. Verus, adresată în 167 procuratorului Mauritaniei Tingitane, Coiedius Maximus, ca răspuns la o cerere de acordare a cetățeniei romane a lui Iulianus, berber din tribul Zegrenses, soției și celor patru copii ai lor. Cel de-al doilea document reprezintă o altă scrisoare, adresată procuratorului V. Maximus Iulianus, în anul 177, prin care M. Aurelius și Commodus acordă soției lui Aurelius Iulianus (fiul lui
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
de atunci încolo tratați de magistrații romani ca niște romani pe terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui Marcus Aurelius berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
terenul dreptului privat; în același timp, garantarea drepturilor locale, ius gentis, le permitea să trăiască în cadrele societății lor berbere conform dreptului local. Dacă încă în timpul lui Marcus Aurelius berberii din tribul Zegrenses devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor din choră și berberilor din Banasa, li s-a acordat o dată cu
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
devin ciues Romani, rămânând în același timp berberi prin garantarea lui ius gentis, se înțelege de ce laii din uici dobrogeni continuă să se numească lai și după ce au fost cetățeni prin Constituția Antoniniană. Lor, ca și egiptenilor din choră și berberilor din Banasa, li s-a acordat o dată cu cetățenia romană garantarea păstrării drepturilor locale, a formelor locale aministrative și juridice. Tabula Banasitana pe lângă confirmările aduse privind acordarea dreptului cetățeniei romane încă dinainte de Constitutio Antoniniana, arată că nu numai ciuitates, ci și
Tabula Banasitana () [Corola-website/Science/302687_a_304016]
-
secolul al V-lea î.Hr. înflorește imperiul Garamantului, un oraș de oază care face un comerț intensiv cu bazinul mării mediterane (greci, români), acest imperiu fiind mai tarziu cucerit de arabi. Populația rară a Saharei constă în special din arabi, berberi, mauri; pe lângă aceștia sunt neamurile tubu și tuaregilor (60%). Pe langă creșterea animalelor care era până în secolul al XIX-lea, comerțul cu caravanele prin deșert a devenit o importanță ramură economică a acestor popoare nomade. Regimul statelor din această regiune
Sahara () [Corola-website/Science/302770_a_304099]
-
sub stăpânire islamică. Al-ʾAndalūs (arabă الإندلس : Țara vandalilor) este numele arab dat peninsulei Iberice de cuceritorii ei musulmani. Din secolul al VIII-lea până în secolul al XV-lea, anumite părți ale peninsulei Iberice au fost conduse de mauri (în principal berberi și arabi) care au traversat din Africa de Nord. O mare parte dintre nobilii goți alungați s-au refugiat în înălțimile asturiene. De aici, încercau să își recucerească teritoriile de la mauri; acest război de recucerire poartă numele de Reconquista. În evul mediu
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]
-
acestei comunități și a riturilor sale. Cercetătorii contemporani admit că este dificil astăzi să se identifice originea "Gnaoua/Gnawa" pornind de la numele lor, cu atât mai mult cu cât ei nu sunt toți "negri", arabi sau musulmani. Există "Gnaoua/Gnawa" berberi și "Gnawa/Gnaoua" evrei, tot așa cum alte confrerii religioase, zise de foști sclavi, înrudiți cu Gnaoua/Gnawa din Maroc, există de bine de rău dar sub nume diferite: în Algeria ("Diwan"), în Tunisia ("Stambali"), în Fezzan din Libia ("Sambali") și
Gnaoua () [Corola-website/Science/311991_a_313320]
-
Odo i-a învins pe musulmanii invadatori, dar când s-au întors, lucrurile au fost mult diferite. Sosirea unui emir nou de Cordoba, Abdul Rahman Al Ghafiqi, care a adus cu el o forță uriașă de arabi și de călăreți berberi, a declanșat o invazie mult mai mare. Abdul Rahman Al Ghafiqi a fost la Toulouse, iar cronicile arabe explică în mod clar că s-a opus ferm deciziei fostului emir de-a nu asigura apărarea exterioară împotriva unei forțe, cea
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
animalelor. Începând cu secolul IV îCh, tehnologia prelucrării fierului a permis o extindere a productivității în agricultură precum și formarea primelor orașe-stat. Domesticirea cămilelor a permis dezvoltarea unui comerț transsaharian cu alte culturi de dincolo de deșert, cum ar fi Cartagina și Berberii. Cele mai importante mărfuri exportate erau aurul, pânze și haine din bumbac, ornamente din metal și obiecte din piele, care erau schimbate pentru sare, cai, textile și alte asemenea bunuri. Pe plan local, aceste materiale au contribuit de asemenea la
Africa Occidentală () [Corola-website/Science/309974_a_311303]
-
-lea, apogeul dinastiei; 929 - Abd ar-Rahman al III-lea proclamă Califatul; 980 - Hisham al II-lea abandonează puterea ministrului său Al-Mansur (m. 1022), în timpul căruia dominația musulmană în Spania atinge cele mai mari dimensiuni; 1009 - Cordoba este aproape distrusă de către berberii răsculați; în secolul al XI-lea statul omeyyad, condus de prinți incompetenți cade în anarhie, fapt ce conduce la fragmentarea Califatului în mai multe facțiuni („taifas” sau, în arabă, "tawayf"); 1030 - începând cu acest an mai mulți „regi ai unor
Al-Andalus () [Corola-website/Science/309447_a_310776]
-
bazați în Narbonne și aprovizionați fără probleme pe mare, au pornit spre est în anii 720, ajungând până la Autun în Burgundia (725). Amenințat de umayyazi la sud și de franci la nord, în 730 Eudes s-a aliat cu emirul berber "Uthman ibn Naissa", numit "Munuza" de franci, guvernatorul zonei care mai târziu a devenit Catalonia. Ca zălog, Uthman a primit-o pe Lampade, fiica lui Eudes, ca soție pentru a întări alianța, iar raidurile arabilor peste Pirinei, hotarul de sud
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
putut transporta — s-a descoperit că invadatorii s-au retras sub acoperirea nopții. Date fiind diferențele dintre cele două armate, mai ales că francii erau în majoritate infanterie, fără armuri, față de cavaleria berberă și arabă în armură sau în zale (berberii erau mai slab echipați), Charles Martel a luptat o bătălie defensivă strălucită. La locul și timpul ales de el, s-a împotrivit unei forțe mult superioare, și a învins.
Bătălia de la Tours () [Corola-website/Science/305556_a_306885]
-
toate acestea, ele influențează mai puțin mediul rural în comaparație cu cel urban, care, la rândul său, de pe coasta, menține, fără îndoială, față de puterile autohtone o cvasi-autonomie . Prima intervenție a românilor are loc în timpul războaielor punice, atunci când caută printre șefii berberi, aliații pentru a contracara puterea Carthaginei .. Acestea cucerite, regatele din Numidia și Mauritania sunt supuse treptat și în cele din urmă anexate că provincii . La est de Ampsaga, în Numidia, portul Chullu ( Collo ) este inclus alături de Cirta ( Constantine ) , Milev ( Milă
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
în " Mauritania cezareana’’ , administrată de la Caesarea ( Cherchell ) . La sfârșitul secolului al III-lea, la est de Sava se construiește în jurul orașului Sitifis ( Setif ), o Mauritanie setifiană . În general, orașele , fie colonii sau simple municipalități, sunt relativ puține în regiune iar berberii sunt relativ puțin îngăduitori cu curentul român . Există , totuși , un creștinism activ, de pe urma căruia a rămas mărturie ceea ce găsim la Tigzirt, în acea perioadă numit Iomnium : o bazilica din secolul al V -lea sau al VI lea sau prezenta din
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
român, regatul vandal ( 439-534 ), care își întemeiază capitala pentru o perioadă de timp la Saldae, oferă posibilitatea creării unor principate berbere independente. Bizantinii, sub Iustinian, au reușit să recâștige controlul unei părți din Africa de Nord. Cu toate acestea ei trezesc ostilitatea berberilor, denumiți mauri, și puterea lor rămâne fragilă. . În 647, călăreții arabi și musulmani iau parte la primele incursiuni în Ifriqiya . La vest , în munții care înconjoară Saldae ( Bejaia ), opoziția pe care o întâmpină este foarte puternică astfel încât denumesc zona el
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
de apărare a incașilor împotriva invadatorilor spanioli. Construită din pietre îmbinate cu precizie, fără mortar, Machu Picchu a fost centru spiritual, cu un observator astronomic și temple. În nordul Africii, Ghana era un centru al comerțului cu aur, condus de berberi care dominau transportul cu cămile prin Sahara și cumpărau aur de la triburile soninke în schimbul sării. În cel mai larg deșert al planetei, Sahara, o caravană de negustori și călători musulmani cu cămile străbăteau deșertul.În fruntea expediției era Ibn Battuta
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
autoproclamat Calif. Ibn Abi Aamir a jucat rolul de regent al tânărului Hisham, luându-și asupra sa atribuțiile de calif până la majoratul acestuia. După aceea, el l-a izolat pe Hisham în Córdoba eradicând sistematic orice opoziție. Le-a permis berberilor din Africa să imigreze în al-Andalus pentru a-și mări susținerea populară. Ibn Abi Aamir a dus un regim represiv prin comparație cu cel al lui Abd-ar-Rahman al III-lea. El nu s-a ferit să folosească forța pentru a
Califatul Córdoba () [Corola-website/Science/320423_a_321752]
-
include istoria din totalul amestecului său, bogată în grupuri etnice adăugate la triburile berbere indigene. Berberii, cea mai mare parte a populației din Libia, au fost prezente pe tot parcursul întreaga istorie a țării. Pentru cea mai mare parte a istoriei sale, Libia a fost supusă la diferite grade de control străin, din Europa, Asia, și
Istoria Libiei () [Corola-website/Science/319987_a_321316]
-
recoltelor contra incursiunilor de prădăciune îl investesc pe același zeu cu atributul nou al patronării războiului, dar inițial aceste atribute se înrudeau strâns: preoții zeiței agrare Ceres, Arvales, îl invocau pentru ocrotirea ogoarelor și pe Marte, numindu-l "Marmar", "Marmor", "Berber". Iar Cato lansase odată îndemnul de a se aduce sacrificii speciale lui Marte ca să aibă grijă de cirezile de boi. Printre vechile epitete ale zeului, două erau caracteristice: "Rusticus" și "Silvanus". Cand Marte devine, în epoca imperiala, un zeu mai
Marte (zeu) () [Corola-website/Science/296591_a_297920]