444 matches
-
șase locuitori mai puțin, totul ar fi rămas ca o poveste de iarnă. O iarnă pocită dacă era socotită și paguba de la saivane: zeci de oi fuseseră prăpădite; mai toate sugrumate; un cioban, la fel, se zăreau urmele colților în beregată. Doar mieii, era vremea fătatului, fuseseră mâncați, mai mult burțile. Pentru ficați, a fost de părere un bătrân. Și patru câini au fost sfâșiați. Gândul lumii s-a întors iar către Ceasornicar. Filozoful și Profesorul de naturale stăteau tăcuți în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
totul depinde de năzuința spre autoritate. Prima este povestirea la care mereu revine doamna Iamandi: un drum de pădure, un armăsar splendid, cu ochii înnebuniți de groază, gonind în neștire, trăgînd după el, în spinare, un lup care-i sfîșie beregata. O altă variantă sînt tablourile din casa soților Willer, care reprezintă făpturi grațioase și slabe, cu trupul crispat și nemișcat, în întâmpinarea fiarei rapide, exersate în rapacitate, care nu se vede pe pînză, dar care e prezentă în tremurul și
O metaforă-cheie by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/7522_a_8847]
-
cotropită de rețeaua deasă a unei bărbi de-o săptămână. - Mânca-ne-ar p... pretenu' ăsta al tău. Așa face mereu. Dacă-i merge cu noi, el crede că și cu Zizi. Ești prost, Mărgărite? Vrei să-ți ia ăla beregata cu sabia? Ie-n drept să te taie pân' la urmă. Datoria-i datorie. Mărgărit dă din cap în ritmul intonației sobolului bătrân, subliniindu-i parcă frazele. - Așa-i, nea Ghețule, mai ales că și matale-mi ești dator. Și
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
mult depășită de cruzimea evenimentelor? Eventual tot timpul... nu? Scriitorul trebuie să aibă grijă să nu estetizeze textul cu prea multe cruzimi. Dar cuvântul „sânge" niciodată nu-i atât de crud ca un șuvoi real de sânge care țâșnește din beregată. Deși e o spusă ungurească, eu de la marele scriitor Kálmán Mikszáth am învățat-o: Cuvântul nu-ți rupe oasele. După părerea mea, nu-i adevărat, poate să și le rupă. La care din libertăți n-ați renunțat niciodată? La libertatea
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
de ordine precum jocul, așteptarea, melancolia: „Am găsit pe zid urme de gheare,/ semnul însîngerat al tigrului./ Dar în posteritate locul/ se va numi «odaia liniștii»./ Aici am jucat cel mai sumbru joc:/ așteptarea. Aici, fără însemne fiind,/ m-a-nhățat de beregată fiara. Aici/ am trăit o melancolie tonică și aspră/ ca gerul. Și-n pauza dintre învățături/ am căzut în prăpastia rîsului pînă/ la capăt, iar sultanul absolut al rîsului,/ Koiemci, m-a-mproșcat cu vinuri. Ah, simt/ cum și acum în noapte
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
asta de Panait a fugit cu un tânăr." Făcea aluzie la acuzația că ar fi homosexual și se prăpădea de râs. - Ce v-a spus Panait Istrati despre momentul încercării de a se sinucide la Nisa ? - Când și-a tăiat beregata, a căzut la picioarele monumentului Centenarului. Când a venit Salvarea să-l ducă la Spitalul Saint Roch, l-au luat și atunci capul i s-a dat pe spate și el și-a revenit în simțiri. Cei de la Salvare au
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
se mângăia cu ideia ca sunt tot „băieți buni"? Din cele trei gloanțe pe care le avuseseră în revolver - câte unul pentru fiecare - a rămas doar unul, după sinuciderea Femeii și după uciderea individului care se pregătea să-i taie beregata Băiatului. Nu va mai fi folosit. „Nu pot. Nu pot să-mi țin în brațe fiul mort. Credeam c-o să fiu în stare, dar nu sunt," spune Bărbatul în agonie atunci când Băiatul îi cere să-l ia cu el. Și
După ce „niciodată a și trecut” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6521_a_7846]
-
goanei și foamei de spațiu - înaintea statuii... Capul dramatic de bronz al marelui povestitor privește orașul, nu fluviul. Poziția unui narator neliniștit ca Panait Istrati este cu fața la lume, la oameni, la istoria lor pătimașă... * Câți ani sunt de când Hoinarul cu beregata tăiată, fotograful ambulant de pe Promenade des anglais și-a tras pe trupul său înfrigurat și nervos haina de bronz, singura capabilă să înfrunte gerul veșniciei?... Stăm înaintea lui și ne gândim: măcar în literatură drumul cel mai scurt și mai
Un oraș nervos by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5544_a_6869]
-
Pe Ana Pauker a cunoscut-o pe parcursul anilor 1936-1956. Conversațiile se desfășurau în germană, franceză și mai rar în românește. S-a dovedit de o mare cruzime. Despre un anume dușman politic se arăta necruțătoare: "Abia aștept să-înfig dinții în beregată." Și nu glumea. "A arestat pe Tătărescu, pe Bejan (unde cina regulat într-o vreme), și peste câteva luni, pe toți liberalii." Cu un sânge rece, de criminal, ne spune și Petre Pandrea, "și-a denunțat soțul ca troțkist și
Alte însemnări ale mandarinului valah by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/9813_a_11138]
-
mai bun spectacol. Iată marii câștigători ai Galei premiilor UNITER: Premiul pentru debut: Lucia Mărneanu și Leta Popescu pentru spectacolul Parallel, coproducție GroundFloor Group și ColectivA, Cluj-Napoca Premiul pentru Teatrul Radiofonic: Două nuvele de Mihail Bulgakov: Ștergarul cu cocoș și Beregata de oțel, dramatizarea radiofonică și regia artistică Diana Mihailopol, producție a Societății Române de Radiodifuziune (a)Premiul pentru întreaga activitate: Anca Pâslaru: ”Vreau să vă spun că inima mi se zbate să-mi iasă din piept. Sunt foarte onorată că
Gala premiilor UNITER de la Târgu Mureș. Cine sunt marii câștigători by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/34189_a_35514]
-
Două nuvele", opera originală și surprinzătoare a lui Mihail Bulgakov, un amestec de întâmplări insolite, satiră sfredelitoare, de factură aproape gogoliană, elemente fantastice și un tragism interior acut, sfâșietor. Audiția producției „Două nuvele" de Mihail Bulgakov - "Ștergarul cu cocoș" și "Beregata de oțel" -, care a primit „Premiul pentru cel mai bun spectacol radiofonic al anului 2013", la cea de a XXII-a ediție a Galei Premiilor UNITER, ce a avut loc luni, 28 aprilie, dezvăluie în principal capacitatea actorului Marius Manole
Satiră sfredelitoare și tragism interior acut cu Marius Manole by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/32252_a_33577]
-
aici, pentru a nu cădea într-o irecuperabilă nostalgie. Prefer să rămân cu enervarea că, în școala noastră, latina a ajuns un obiect de batjocură (de greacă nici nu mai vorbesc...), deși am fi în stare să punem cuțitele la beregata oricui ar pretinde că nu suntem urmașii direcți ai lui Vergiliu, Ovidiu, Seneca și Cato, nume pe care le întâlnești mai des la cursele de cai, decât în sălile de clasă... În Germania de astăzi, motorul economic al Europei, mare
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
pentru răceală un biscuite sărat o gură de whisky simțul exact al limbii somnul în tălpile goale pe cuțitul de pîine Antecedente Există o coerență a fricii o rutină palidă luminată de ger un deget care exorcizează adjectivele și străpunge beregata mirosului de rufe întinse la uscat; și un asin tăvălit în zăpadă pe străzile inventate de viscol te îmbie zilnic să cumperi mici fleacuri din tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și ceața mai estompează cîte
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
Cristian Teodorescu Omul de cultură român sare periodic la beregata manelelor. Le tîrnuiește de la înălțimea sa culturală și se uită ca la niște muște de hoit la vedetele genului. Guță, Adrian, fostul Copilul Minune, devenit Adi de Vito, Costel Salam și alți grei ai manelei sînt zburătăciți de reprezentanții culturii
Îi trimitem pe maneliști la Bug? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11020_a_12345]
-
care-l așteaptă lumea civilizată de la noi. Și când spun ,civilizată" sunt conștient de rolul pe care-l joacă acolo biserica: o instituție pusă în slujba omului, gata să-i sară în ajutor atunci când e la strâmtoare, și nu la beregată atunci când i se năzare c-au fost încălcate cine știe ce reguli de circulație prin empireul zeilor cu sutane și grade pe umeri. Așadar, încă un episod grotesc din spectacolul dubios pe care reprezentanți de frunte ai bisericii din România îl dau
Censura transcendentală by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11045_a_12370]
-
fericit pentru ceea ce obține, el trebuie să spargă geamurile întregii mahalale pentru a se afla de isprava lui. O victorie împotriva lui Șahtior pare a nu reprezenta mai nimic pentru această umanitate declasată, fericită doar când își vede dușmanul cu beregata tăiată și întins pe năsălie. Logica nu are nici o relevanță în astfel de contexte, iar a o invoca de dragul stabilirii adevărului înseamnă a te acoperi de ridicol. Pentru șeful galeriei rapidiste între propoziția ,Doi băieți de la noi au vrut atunci
Prăbușirea ca triumf by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11064_a_12389]
-
da' e greu. - Păi normal că-i greu, mă, că-i geniu". Intrat în dialectica globalizării-localizării, mitul țepeș e abordat prin grila stereotipului Dracula, dar e și transpus în ironie provocatoare și limbaj argotic autohton: "Vezi să nu sară la beregată, să nu rămîi fără hemoglobină". Clipurile publicitare surprind de fapt un comportament reflectat în limbaj: o anume iritare, nerăbdarea, agitația, tonul imperativ și agresiv sunt asociate cu tendința profundă spre lentoarea gesturilor, pierderea vremii, distracție. Astfel, " Hai c-avem treabă
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
pierd ca sporii într-o rază de soare. Acum șotronul scrijelat pe nisip se-acoperă încet de umbre, poate că alături în odaie sunt haine fără oameni și te așteaptă veioza unui cosmonaut, lumina improprie pămîntenilor sare ca șarpele la beregată și-i noapte pe toată întinderea pielii, arunci ancora unui crin în insule mîloase, îți răbufnesc în față primele scîntei ale focului împrumutat unghie de la unghie de morții din gropile comune ale războaielor lumii, iar văzduhul îți dă înapoi copilăria
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
colbuite" au predilecție personajele lui Octav Dessila, tot în momente festive. În schimb la parastas se bea tescovină pînă la ebrietate, ca în finalul "Gaițelor" la care ultima replică e îndemnul soțului văduv să bea o tescovină care "unge pe beregată" cu rudele soției defuncte. La pomenirea lui Moș Costache se servește țuică fiartă. Asta după ce, la primul atac al decedatului, rudele băuseră cu nesimțire vin roșu, Bordeaux veritabil, ceea ce medicinistului Felix îi dă sugestii hematologice - apoplecticului trebuie să i se
Alcooluri și beții de personaje by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/10520_a_11845]
-
Printre mulțime își fac loc, Purtați în mâini și-n vânt jucând. De sub foc de artificii Apar măști schimonosite În sinistre edificii De fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, Fioroși rânjesc în noapte, Caninii vrând a-și înfige În tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină Într-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, Când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, Ca umbre dansând în noapte, Celor ce-s fricoși din fire Le dau reci fiori de moarte
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384754_a_386083]
-
de 30 de lire am zbierat, că atâta fusese prețul biletului de intrare în muzeu, iar vreo jumătate de oră după ce am ieșit de-acolo am avut palpitații și mi s-a părut că, de după fiecare colț, va sări la beregata mea un actor cu hainele sfâșiate, mânjit cu sânge pe față. Până să intrăm în închisoarea cu pricina, fuseserăm prelucrați, timp de vreun sfert de oră, de un reprezentant al muzeului, care a insistat obsesiv, pe trei idei: “1) Nu
Am fost reținută pentru cinci minute by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19082_a_20407]
-
și tămâie năvăliră în ajutorul tinerei familii. Ca la un semn pintenatul din coteț simți urgia de afară și încălcă legea orei la care trebuia să cânte. Din gâtlejul său ieși un „cucuriguuu” destul de răgușit de parcă cineva îl strângea de beregată. La al doilea cântat frații săi din cotețele vecine îi ținură isonul și duhurile necurate pocniră la răscruci și se pierdură în negura nopții. Localnicii îi găsiră pe cei doi soți într-un ungher cu chipurile împietrite de spaimă și
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
cheamă generic “lupta de emancipare națională? Ioan Moța, preotul care și-a învățat copilul să nu fie slugoi! Fiul său a murit bărbătește la Majadahonda. "Lupul Daco-României și vulturul bizantin și-au cam tocit colții și ghearele ce altădată sfâșiau beregata ticăloșilor." “Neamul nostru n-a trăit prin milioanele de robi care și-au pus gâtul în jugul străinilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toți haiducii, care în fața jugului străin nu s-au supus
JOACA CU PACIFISMUL ORTODOCS de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384834_a_386163]
-
printre mulțime își fac loc. Purtați în mâini și-n vânt jucând. De sub foc de artificii apar măști schimonosite în sinistre edificii de fantome bântuite. Vampiri însetați de sânge, fioroși rânjesc în noapte. Caninii vrând a-și înfige în tinere beregate. Mistic și mitic se-mbină ca-ntr-un coșmar cu eroi vii. Cei înspăimântați se-nchină, când lângă ei zăresc stafii. Fantome din cimitire, ca umbre dansând în noapte, celor ce-s fricoși din fire le dau reci fiori de
NOAPTEA VRĂJITOARELOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384112_a_385441]
-
avea un ogar în lesă, ce zici Nero, îl cumpărăm?” Nero era dulăul, un ham al acestuia o determină pe doamnă, să strige stăpânului: ”dă-mi-l!”. A fost sentința de condamnare la moarte, cuțitul a pătruns fără milă în beregata, din care ieșeau țipete sfâșietoare ca de copil.Sângele țâșnește, iarba se înroșește, mieii țipă, oamenii cu ochii injectați strigă:”îl vreau pe acela, eu pe celălalt, dă-mi-l pe tărcat, îl vreau pe roșcat”. Măcelarul taie, sângele curge
SCRISOAREA UNUI MIEL de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385348_a_386677]