268 matches
-
cazace. Eram cu Sisi În Suseni, unde aveam provizii din toate. Văzând o dâră de lumină, a venit la noi un sublocotenent și a Început să ne percheziționeze. Ne-a așezat Într-o parte a mesei, ne-a pus pistolul beretă În față și toată noaptea ne-a interogat și a băut. Ne Înțelegeam foarte greu. Dimineața, probabil sub influența alcoolului și-a adus aminte de origine și a Început să vorbească În limba română. Ne-am dat mâna la despărțire
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
scoțând cuvinte total ininteligibile pentru mine. Rezultatul: în câteva secunde, șase gradați, înarmați cu pistoale mitralieră și în pas alergător, m-au înconjurat. În primul rând, s-au repezit la revolver (care făcea parte din uniforma mea), pentru că revolverul (un Bereta 7.65) era cu tocul fixat de centura cu diagonală pe care o purtam regulamentar. Mi-au desfăcut centura, dezarmându-mă. Englezul continua să urle și ca urmare, un jeep, ieșind din același hangar, sosi în viteză. Astfel am fost
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
activități recreative de seară: filme, romane, postere... La Damasc, am văzut într-o seară adunați laolaltă într-o vitrină un Saladin multicolor, un Che Guevara în alb-negru și un Nasrallah hilar. Iar într-o băcănie din Gaza, un Che cu beretă lângă un Arafat cu keffieh și un Nasrallah cu bonetă rotundă. Șocul imaginilor m-a descumpănit. Nu-mi scapă faptul că puterea de impact a unei efigii se măsoară după suma de nedumeriri pe care le stârnește, dar efectiv nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
lumina sură. Purta o rochie roz în carouri mici, care îi ajungea până la jumătatea gambei, și un pardesiaș verde, mai scurt, prea scurt, datând cel puțin de anul trecut, închis la un singur nasture, la piept, al doilea lipsind. O beretă foarte rotundă, foarte umflată, trona deasupra siluetei fragile ca un mare punct alb. Trebuie că avea opt sau nouă ani. Se plimba pe malul mării, cu mâinile în buzunare și aerul unei persoane adulte, adâncită în meditațiile ei. Ajungând în fața
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
cu unt. Cu condiția să ai unt. Și cafea. Soția lui e deja în hol, pe picior de plecare. Își vâră capul prin ușa întredeschisă: "Te întorci la prânz?" El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul mov, fularul verde și bereta roșie, toate astea la un loc... Dar spune: "Părerea mea e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
El izbucnește în râs: "Ce mai e și ciuperca aia?" "O beretă." "Roșie?" "Da, roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul mov, fularul verde și bereta roșie, toate astea la un loc... Dar spune: "Părerea mea e că o beretă în culorile naționale ar fi fost de un mai mare efect." Cu o ridicare din umeri, îi notifică disprețul ei și trântește violent ușa, acoperindu-i
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
roșie. Ai ceva împotrivă?" "Nu, dar ansamblul..." "Ce e cu ansamblul? Ai curajul opiniilor tale!" Opinia lui e că părul ei, paltonul mov, fularul verde și bereta roșie, toate astea la un loc... Dar spune: "Părerea mea e că o beretă în culorile naționale ar fi fost de un mai mare efect." Cu o ridicare din umeri, îi notifică disprețul ei și trântește violent ușa, acoperindu-i ultima replică: "Cu plăcere, Scufiță roșie!" Deschide radioul. Ora știrilor. Mereu bune. Bucureștiul e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ce trece, de tutela sovietică. Pe cuvântul meu, sunt pentru! Cu condiția ca fiul poporului să n-o ia prea tare razna, cu socialismul lui național. Ia ziarul făcând să cadă pe masă o pereche de mănuși roșii ca și bereta: lâna absoarbe iute o băltoacă mare de cafea. Satisfăcut de ispravă, deschide ziarul. Ia te uită, colegul lui, Istvan, aduce un vibrant omagiu micului Om Mare! Uite că se bagă și veneticii în asta. După ce știrile se încheie, cutia de
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
faptelor tale!", îi replică pe un ton ascuțit demnitatea vexată. Are cui semăna nevastă-sa. Îi răspunde agasat: "Ți-am spus că am făcut-o fără să vreau!" Ea îi întoarce spatele și se precipită în baie ca să repare stricăciunile. Bereta și mănușile sunt cu siguranță opera ei, realizată cu resurse locale după vreo revistă pariziană. Se gândește nostalgic la dama de moravuri îndoielnice, care locuia înainte în camera pe care acum o împart, nu fără ciocniri, Natașa și bunica ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
relația ei cu culorile. Totdeauna a preferat culorile discrete, care-i stăteau bine, pentru că este ea însăși prea colorată. Nu știu când a izbit-o îndoiala, dar, de la un timp, e atrasă de culorile foarte puternice. Și azi, paf! O beretă roșie! Mă asculți?" "Bineînțeles, o beretă roșie, și pe urmă?" Dar e de un roșu de-ți taie respirația, un roșu de steag!" Ajung în fața ușii grele de stejar, cu un singur batant deschis. Prins de subiect, se oprește: "I-
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
preferat culorile discrete, care-i stăteau bine, pentru că este ea însăși prea colorată. Nu știu când a izbit-o îndoiala, dar, de la un timp, e atrasă de culorile foarte puternice. Și azi, paf! O beretă roșie! Mă asculți?" "Bineînțeles, o beretă roșie, și pe urmă?" Dar e de un roșu de-ți taie respirația, un roșu de steag!" Ajung în fața ușii grele de stejar, cu un singur batant deschis. Prins de subiect, se oprește: "I-am și zis: de ce nu culorile
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
al Universității București. O fată, care seamănă a țărăncuță nubilă, se desprinde din grupul care se ține la o distanță rezonabilă și îi zâmbește, oarecum confuză. Tresare: albastrul? Ochii fetei emit un albastru de toporaș, de o asemenea forță, încât bereta roșie ar păli pusă alături de el. Acest albastru îl proiectase în spațiu! Din fericire. De data asta, nimic nu mișcă. Albastrul de toporaș face ca, pur și simplu, tot ce atinge să se albăstrească, în primul rând, puloverul gri perlat
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
de cunoștință." Tot scotocindu-se prin buzunare în căutarea unei monede, zări într-un val de studenți, care se împrăștiau pe stradă, cauza durerii lui de cap. Mai măruntă decât în amintirea lui și cam rotunjoară. Pe cap cu o beretă albastră ca și ochii ei. Vrednică de un mare colorist. Îl vede și ea și, în amintirea întâlnirii lor agitate din dimineața aceea, se strânge în sine, stăpânindu-și un râs mic. Se apropie: "Era gata să mă trimiți pe
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
dea înapoi însutiți." El nu aude ce spune mica nerușinată, sau se face că nu aude. Ia de braț berețica albastră ca să iasă din îmbulzeală. O voce cu accent unguresc răsună în spatele lor: "Ei, Bejan, ai găsit culoarea potrivită a beretei?" Istvan trece pe lângă ei fără să se oprească, dând din mână în semn de salut, și se depărtează mișcându-și iute fesele bombate. Își înghite înjurăturile care-i năvălesc pe limbă și, întorcându-se spre fată, ia un aer profesoral
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Își înghite înjurăturile care-i năvălesc pe limbă și, întorcându-se spre fată, ia un aer profesoral: "În ce an ești?" "În doi." "La anul o să-mi fii studentă", o anunță pe un ton grav ca pentru a o avertiza. Bereta albastră nu pare să se emoționeze peste măsură. El își accentuează caracterul ex cathedra al interogatoriului: "Și cum te numești?" "Kovalski." Cântărește sonoritatea numelui: "Kovalski, Kovalski.." Fata explică: "Suntem polonezi. Nu e tocmai momentul să fii polonez, dar, în fine
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
accentuează caracterul ex cathedra al interogatoriului: "Și cum te numești?" "Kovalski." Cântărește sonoritatea numelui: "Kovalski, Kovalski.." Fata explică: "Suntem polonezi. Nu e tocmai momentul să fii polonez, dar, în fine..." "Și prenumele?" "Maria-Tereza." "Nume de împărăteasă!" Ea zâmbește modest sub bereta albastră. Între timp, vestitorii primăverii și-au făcut efectul. Nu mai ninge, soarele strălucește. Fata se oprește, trebuie să ia autobuzul. "Mai întâi, hai să mergem undeva să facem rost de mărunțiș, Maria-Tereza." "Ei, nu..." "Ba da, categoric!" Trec pe dinaintea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
nu-l desemnează ca având relații privilegiate cu speța artiștilor și intelectualilor și e destul de departe de Universitate. Îi propune să intre ca să ia un pahar. Or să facă totodată rost de mărunțiș. Fata se supune docilă. Pesemne, zâmbind pe sub beretă; pesemne, obosită de plimbarea pe sub burdufurile găurite ale norilor de unde scapă iar fulgi mari, înghețați. Pereții sălii povestesc, în lumina celor mai recente descoperiri făcute de istoricii noștri, epopeea națională, din negura vremurilor până în zilele noastre. În acest decor patriotic
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ca și azi dimineață, dar mai tânără decât în amintirea lui! Reconfortat de această surpriză agreabilă, trece triumfal pragul camerei mari care servește drept living, sufragerie și birou pentru el. Soția lui, care abia se întorsese, încă are pe cap bereta roșie. Se simte în vervă: "Bună, micuță Scufiță Roșie!" Ea trece peste: "Ai mâncat?" Da." Ideea că el ar fi putut să ia masa cu o tânără studentă încântătoare n-o atinge nici măcar în treacăt. Nu se întâmplase niciodată, e
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
duci, Natașenca?" Mă cheamă Natalia." "Ah, de când?" "Natalia" se debarasează de el cu o mișcare de umăr, moștenită de la mama ei, și iese trântind ușa. "Ce are?" Nevastă-sa, care ieșise din cameră, mănâncă în bucătărie. În picioare, tot cu bereta roșie pe cap. S-a săturat de diminutivul rusesc!", țipă prin ușa întredeschisă. "S-a săturat de un diminutiv tolstoian?" "Mai lasă-mă în pace cu titanul de la Iasnaia Poliana!" " Dar poți fi de partea socialismului național fără a-ți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
că virtutea asta o fi fost atât de neînduplecată pe cât se zice!" "Acum te legi și de mama? De mama care e o sfântă?" "Ia te uită, evreii au sfinți, nu știam!" Ești chiar un nemernic!" Dar tu? Tu? Cu bereta ta roșie?" Sfânta deschide iar ușa și ridică vocea ca să se facă auzită: "Te-au sunat de la ziar!" El se întoarce iute: "Ce ziar?" Și ea, excedată: "Ce ziar? Ziarul!" "Ziarul partidului?" "Nu, de la Paris Match!" "Și ce voiau?" "Nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
viitorul Nataliei. "N-o să câștigi, probabil, mare lucru, dar, refuzând, pierzi și ce ai..." Se mulțumește să arunce din când în când peste umăr un sarcasm, pe care vântul i-l întoarce în obraz, în timp ce privirea i se proptește în bereta roșie. Exasperat, stă locului ca să pună capăt acestei promiscuități care nu-i mai permite să deosebească ce gândește el de ce gândește ea, papagalița asta în culorile spectrului solar: Nu tu îmi recomandai azi dimineață să am curajul opiniilor mele?" Da
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ta!" Înghesuit între nevastă-sa și Iulian, care îl amenință cu represalii, mai ales că timpul trece, iar Nebunul ar fi în stare să-și pună în aplicare teoria cu o filosofie unică, sacrifică, cu moartea în suflet, carierei iubirea. Bereta roșie, care are relații, furnizează adrese și parole de trecere pentru mafia făcătorilor de avorturi. Bereta albastră avortează clandestin și scapă la vreme de belea. Cuplul reconciliat iese consolidat din încercare. Complicitatea creează legături mai puternice decât iubirea. Cu ajutorul timpului
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
trece, iar Nebunul ar fi în stare să-și pună în aplicare teoria cu o filosofie unică, sacrifică, cu moartea în suflet, carierei iubirea. Bereta roșie, care are relații, furnizează adrese și parole de trecere pentru mafia făcătorilor de avorturi. Bereta albastră avortează clandestin și scapă la vreme de belea. Cuplul reconciliat iese consolidat din încercare. Complicitatea creează legături mai puternice decât iubirea. Cu ajutorul timpului, dobândesc statutul moral al unei căsnicii model. Ficțiunea ar fi putut adăuga aici doar o vorbă
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
papuci de pâslă. E vecinul meu. Locuința lui se deschide la capătul camerei mele, dar el nu mă ia niciodată În seamă. Are o barbă rară, un nas ca un burete de plastic pentru frecat fundul oalelor, și poartă o beretă. E musai să fie artist. Dar trăsăturile feței lui mi se par total lipsite de interes. După un timp, Îmi aduc aminte că Îl văzusem la televizor. Era un artist foarte respectat. Conferenția, În timp ce desena. Temele lui erau la modă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
puțin cu el, sau poate așa mi se pare mie. Păcat că nu a apucat să-l cunoască pe bunică- su. Femeia îmbrăcată în uniforma de un albastru spălăcit, cu petlițe cafenii cu o dungă albă de-a curmezișul, cu bereta pusă cochet cam pe o parte arătând în lumina slabă lucirea stinsă a emblemei emailate, vorbea domol, cu o voce puțin cântată, poate că din cauză că mai vorbise și în altă limbă, învârtind între degete un creion școlăresc. Când vorbea de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]