138 matches
-
că în el aceasta ar fi strâns sângele Mântuitorului răstignit, Graal-ul, la care se face aluzie aici, sugerează și idea de depășire a existenței individuale, caracteristică "lirismului pur". Mult mai probabil, "potirul propagat" este o imagine ce sugerează conul memoriei bergsonian, iar "insomnia concentric scuturata", explicitează, practic, ideea generării continui, centrifuge, de noi lumi (lumea artei, în particular), conform unor "principii" - continuitate, imprevizibilitate etc., de-a lungul unor tendințe divergențe, dar complementare (au aceeași origine), conform unui "plan" al naturii, actualizându
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
ceva din această experiență a sufletului lui profund să treacă în sufletul nostru 1. Numai că, uneori, poate să greșească. Iată de ce, în parafrază barbiana, Monos - Unul ("axa unipolara"), Spirituș Tutelaris al "poezie pure" ("în singur cer intelectual"), - poate "supraconștiința bergsoniana", ori, chiar cenzură interioară caracteristică artistului de geniu ("maestru astarteic și rar") - , întrerupe ("sculptează o pauză așa de pustiita") impromptu-ul ("dezordonată improvizație") plin de patos, a lui Roderick Usher, nemulțumit, pare-se, de soluția (ori metodă) poetica propusă: Dar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu explică nimic, iar realizarea artistică [s.n.] nu câștigă învăluita în acest prestigiu divin 19. Inspirația veritabilă nu este un simplu abandon în favoarea asociațiilor inconștiente, ci mobilizarea tuturor resurselor inteligenței - "condiționare a conținutului [=prezentul] de către conținător [=trecutul, amintirile, conform viziunii bergsoniene din Materie și mișcare, 1896]"20. Poetul român respinge creația "naivă", "nereflexivă", "[p]oezia înțeleasă că o mare senzualitate, echivalentul vorbit al unui Rubens", si prețuiește în schimb "creația literară critică", cea care sublimează "emoția [trăirea estetică] până la acel "ethereal
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
reminiscența se vorbește în acestea rânduri, doar că realitate pe care ne-o dezvăluie astfel nu este cea a arhetipurilor platonice ideale, pentru simplul motiv că această realitate ultima nu este un lucru, ci un act - Creația - , pentru care durată bergsoniana pare o aproximare mai potrivită. Pe această linie de gândire, în parafrază barbiana, "stabile[le] corpuri" reprezintă realitatea primară, amintirile spontane, quasi-eterne, păstrate în singularitatea lor ("insolvate", adică indeterminate, ele neconstituind o realitate psihologică, ci una ontologica, virtuală, condiția existenței
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
declară enigmatic: "Dragostea încape doar în cântecul exhaustiv, în spațiile curbe și ermetice ale versului care, singure, o țin că univers în fața noastră"67 [s.n.]. Desigur, sursa primară a lui Barbu este Poe, dar legitimarea ideii o aflăm în gândirea bergsoniana. Contemplarea muta, nu produce nimic. La limită, poetul se poate pierde în pură reverie; pe de altă parte, viziunea lui s-ar disipa în neant, daca aceeași "simpatie intelectuală" (=intuiția) nu ar genera, totodată, si un impuls, un sentiment ("Introduction
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
mai profunde, prin mijloace estetice și ritmice, printr-o creație liberă, ce reanima și dezvăluie o istorie personală, deschisă (precum "sentimentul naturii", creat de J-J. Rousseau, amintit de Henri Bergson, în Cele două surse ale moralei și religiei, 193292). Viziunea bergsoniana asupra artei legitimează, în bună măsură, influența profundă pe care a exercitat-o asupra artei și literaturii, în primele decenii ale secolului XX, inclusiv asupra lui Ion Barbu. Omenesc, mult prea omenesc "Să fii liber înseamnă că realizezi o operă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
a o rezolvă în felul lui11. Deși comentariul barbian este cât se poate de elocvent și de clar, dorim să subliniem că respingerea conceptului poesc de poezie, al cărui domeniu ar fi Sufletul total, ca "idealista", reia, de fapt, critică bergsoniana 12, din "L'évolution créatrice", a conceptului kantian de unitate a cunoașterii și naturii, - căruia Poe îi datorează atât de mult - ipostaziată, în ceea ce filozoful francez numește "un Dumnezeu formal, ceva care nu este încă divin la Kant, dar care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în sine, conform istoriei interioare proprii obiectelor, este acum definită prin relaționare cu alte obiecte,27 fără vreo legătură directă cu natura lor primară ("prin uitare"), dobândind, astfel "existența străină și transferată"28, în formularea lui Ion Barbu. Iată textul bergsonian: [A]naliza este operația care leagă obiectul de elemente deja cunoscute, cu alte cuvinte, comune acestui obiect și altora. A analiza constă, prin urmare, în a exprima un lucru, în funcție de ceea ce nu este. Orice analiza este astfel o traducere [s.n.
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
critice. Poezia se naște doar când datele primare ale experienței sunt direcționate de intelect spre un efect precis - "sentimentul poetic" - care, apoi, să conducă cititorii la descoperirea "armoniei divine" a lumii, cum ar spune Poe, sau ordinii universului, în sens bergsonian. Să re-ordonezi, conform unui principiu estetic, formele vieții, cu alte cuvinte, să modifici relațiile dintre sau să descoperi altele noi, să dai formă informalului înseamnă, cu adevarat, creație. Realizarea "poemului perfect" presupune și concomitenta anihilare a eu-lui empiric ("sufletul rudimentar
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1871), "este cunoașterea proprie, completă; își scormonește sufletul, îl inspectează, îl pune la încercare, îl înțelege"78. Valoarea unui astfel de gest este subliniat și de Ion Barbu, într-un articol, intitulat " Două răspunsuri", din 1930, în care nuanță clar bergsoniana a criticii producției literare a "intelectului pur" nu ar trebui să treacă neobservată: Mie mi se pare însă că spiritul e prins în el însuși: actul de narcisism ne înfățișează o realitate mult mai liberă și mai neprevăzuta decât penibilă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
tot așa de puțin că legile atracției, de pildă, din turburea conștiința a lui Newton, comentatorul cornului lui David ; la fel poezia engleză răsfrânge din variația timpului uman doar acea limfatica permanentă, botezata pe nedrept "spiritualitate"82. Gândirea reflexiva (intuiția bergsoniana are această calitate 83), atentă la ea însăși, si epifania, care iluminează un moment de viață - "gândul cufundat și geometric", caracterizat, adică, prin profunzimea și percepția unei anumite ordini cosmice 84, sunt condițiile necesare și suficiente, pentru a genera poemul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru ca acest lucru implică, nici mai mult, nici mai putin, decat depășirea condiției umane. O poate face ("forțează") însă, doar în alianța 8 cu Poezia, prin intermediul intuiției estetice. Poziția lui Barbu, credem noi, este vădit influențată și de lecturile sale bergsoniene, de "L'Évolution créatrice" (1907 și, mai ales, "Introduction à la Pensée et le Mouvant" (1903), în care filozoful francez avansează ideea că inteligență (știință) poate atinge realitatea absolută a materiei 9, iar metafizica, pe cea a spiritului (la care
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cristalelor transpus. Problemă de distribuire a unei lumini calitative - se ridică aproape insolubile. În ce chip vei realiza imanentul, in ce chip vei înlătura "placatul"?37 "În ce chip vei înlătura "placatul?" Formulă barbiana nu doar evocă subtil celebra definiție bergsoniana a comicului din Le rare (1900): "Du mécanique plaqué sur du vivant"38, dar ne invită să împărtășim și modul, specific lui Henri Bergson, de a înțelege și interpreta rolul limbajului în formarea viziunii noastre asupra lumii. "Placatul" barbian corespunde
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
1900): "Du mécanique plaqué sur du vivant"38, dar ne invită să împărtășim și modul, specific lui Henri Bergson, de a înțelege și interpreta rolul limbajului în formarea viziunii noastre asupra lumii. "Placatul" barbian corespunde repetitivului, aspect definitor în concepția bergsoniana, pentru cunoașterea științifică a realității. Înlăturarea lui implică să "rupi legăturile cu habitudinile științifice, care răspund exigentelor fundamentale ale gândirii, să agresezi spiritul, să urci pantă naturală a inteligenței"39 Ion Barbu însuși crede că există o limbă a poeziei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
unei uimitoare metode savante. La fel, geometrul, în cursul investigărilor lui, se-nedreaptă instinctiv către punctele singulare ale curbelor particulare pentru a deduce din ele adevăruri care-l informează tocmai asupra normei 69. (italice în original) Să observăm tonalitatea clar bergsoniana a unui enunț, precum acesta: "Extinderea realului până la ceva mai semnificativ, prin absorbirea stărilor sau a ființelor imaginare", prin care Ion Barbu reformulează un altul din 192070, cu deosebirea că, acum, funcția creației literare este mai precisă - să proiecteze realități
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
bloc de marmură antică, poetul român sculptează apoi propria-i viziune, informată, în primul rând, de principiile doctrinei estetice poești, apoi de teoria romantică și post-simbolistă a poeziei. Ceea ce pare să confere unitate concepției lui Ion Barbu este asimilarea metafizicii bergsoniene, al cărei dualism spirit-materie, esențial, completează și integrează, firesc, modelul filozofic antic, ori altele, mai noi, care i-au succedat, structurate similar, si care devine, astfel, matricea ei formatoare. Ne aflăm în prezența unei construcții teoretice extrem rezistente în timp
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
devine, la Ion Barbu o chestiune de poetica generală - poiesis-ul are un domeniu al său, delimitat din operațiuni specifice și îndeplinește funcții cognitive, pe care nici un alt demers de cunoaștere nu și le asumă. Critică "idealismului" soluției poești prelungește critică bergsoniana a teoriei kantiene a frumosului, în jurul căreia, romanticul american își elaborase propria construcție teoretică. S-a speculat mult asupra semnificației acestei bucăți de proza pentru activitatea literară a lui Ion Barbu. Nici una din ipotezele avansate până acum, nu pot fi
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
the Usher domain", evoked în a brief sketch, at the beginning of Barbu's paraphrase, circumscribes an imaginary space, a possible configuration of that creative force - the One aching for the condition of the Multiple în Eureka, or better, the Bergsonian élan vital, through which, and into which, everything exists. The work of art's participation în the mystery of life, aș continuous, indivisible and unpredictable creation, involves the extension of the past into the present, în other words, memory. Identical
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
be imagined is realized, while all its parts are still kept together, în a unitary system. We recognize în this formulă the aesthetic criterion of unity în variety, where căușe and effect no longer distinguish from each other. Using a Bergsonian idea, namely, that spirit and matter are two complementary forms of manifestation of the vital impulse, and therefore, both can reach the absolute, în their own way, the Romanian poet initially separates them în order to reconcile them, later on
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sense, which hâș reference to the general intention of Nature", i.e., în raport cu ordinea și armonia perfectă a universului". Pentru Barbu, similitudinile dintre punctul de vedere poesc prezentat mai sus și "leș lois de la vie", (i.e., tendințelor generale ale elanului vital) bergsoniene trebuie să fi fost vădite. Iată de ce, adoptând viziunea celui din urmă, el trebui să fi crezut că nu făcea decât să confere statut științific celor dintâi. 63 Claude Richard, Edgar Allan Poe, journaliste et critique, 1978, p. 477. 64
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Barbu, "Salut în Novalis. Al Philippide. Stânci fulgerate", în Versuri și proza, [1930] 1984, p. 181. 67 Ion Barbu, "Rimbaud", în Versuri și proza, 1984, p. 191. 68 Termenul, în sine, pare să fie construit de Barbu, după un model bergsonian și cu sensuri apropiate de acesta. ("L'évolution créatrice", în Oeuvres, 1970, p. 798), Bergson vorbește de "C'est ce que Kant exprime en disant que toutes nos intuitions șont sensibles, ou, en d'autres termes, infra-intellectuelles [s.n.]". Pe de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Aspecte literare contemporane , Șerban Cioculescu își republică recenzia la volumul confratelui Pagini de critică literară, apărut la Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol al IIlea", în ". În stilul său caracteristic, Cioculescu admite comprehensiv: "Oricât scepticism ar decurge din aceste bergsoniene (ale lui Vladimir Streinuă, de recentă adopțiune, Vladimir Streinu nu ajunge la denegarea oricărei eficiențe a criticii. Obiectul criticii rămâne, cu toate dificultățile ce i se ivesc în cale, delimitarea unicității operei și aproximarea ei." Fixând modurile de obținere a
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
de intuiție printr-o întoarcere interioară. Timpul care se socotește, care se desparte în unități artificiale este un concept asemănător celui de spațiu. Mai mult. Aici s-a realizat un fel de asimilare a timpului la spațiu"98. Califică aici, bergsonian bineînțeles, determinațiile timpului și spațiului omogen, durata pură și eterogenă, pentru a invoca apoi succesiunea și simultaneitatea stărilor de conștiință, amintind astfel și alte trăsături din fișa caracterologică a eului fundamental de care vorbea Bergson. Îl citise, ca student, pe
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu cel al francezului Émile Meyerson. Detașându-se de optimismul raționalist scientist exagerat al epocii, dar și de iraționalismul bergsonian, Meyerson "a dezvoltat un raționalism critic concentrat asupra tensiunii dintre rațiune și realitate"682, care se exprimă în teza următoare: "realitatea obiectivă există și ea poate fi raționalizată prin cunoaștere, dar nu în întregime"683. În tendința ei către o
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
spiritual?� sau s-a aliat cu puterea politic? temporar? etc. O asemenea cunoa?tere ne-ar ajuta s? ne ferim de �pară?tiin??�. Nu putem fundamenta deciziile �n privin?a oamenilor ?i societ??ilor pe �revelă?îi�, pe intui?ie (bergsonian?), pe extaz (mistic) sau pe �for?e� (oculte). Este greu s? exprim?m �n bani rezultatele, impactul sociologiei �n societate, dar economia ?tiin?ei ne ofer? un cadru util de analiz? pentru a vedea ce se �nt�mpl? c�nd
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]